ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1299/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 244 din 28 septembrie 2005, Tribunalul Sibiu a respins excepția tardivității formulării plângerii invocate de intimatul G.S. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționarul I.C. împotriva rezoluției din 21 iulie 2004 pronunțată în dosarul nr. 476/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și împotriva rezoluției pronunțată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 3 august 2004, în dosarul nr. 347/II/2004, pe care le menține. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut în esență, că prin rezoluția procurorului din data de 21 iulie 2004 dată în dosarul nr. 476/P/2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.S.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. b) C. pen., cu motivarea că în sarcina făptuitorului nu sunt probe pentru a fi reținută infracțiunea de furt calificat. Petentul a criticat această soluție, iar plângerea sa a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția prim procurorului, din data de 3 august 2004, dată în dosarul nr. 99/II/2/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere Tribunalului Sibiu, iar împotriva sentinței penale nr. 244 din 28 septembrie 2005 pronunțată de această instanță a declarat recurs. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 764 din 22 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.

Împotriva acestei decizii petiționarul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în plângerea inițială și în recurs. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul și recursul. În cazul procedurii plângerii în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, procedură prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., pct. 10 al aceluiași articol, arată că „hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În speță, se constată faptul că petiționarul a uzat de aceasta, astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală. În prezenta cauză, decizia atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de recurs, ultima cale de atac ordinară prevăzută de lege, decizia pronunțată fiind definitivă. Așadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de inculpat este inadmisibil, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată I.C. împotriva deciziei penale nr. 764 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2006.