ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1299/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 244 din 28

septembrie 2005, Tribunalul Sibiu a respins excepția tardivității formulării

plângerii invocate de intimatul G.S.

În baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționarul I.C. împotriva

rezoluției din 21 iulie 2004 pronunțată în dosarul nr. 476/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și împotriva rezoluției pronunțată de

prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 3 august

2004, în dosarul nr. 347/II/2004, pe care le menține.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond, a reținut în esență, că prin rezoluția procurorului din data

de 21 iulie 2004 dată în dosarul nr. 476/P/2004 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de G.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.

208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. b) C. pen., cu motivarea că în sarcina

făptuitorului nu sunt probe pentru a fi reținută infracțiunea de furt

calificat.

Petentul a criticat această soluție,

iar plângerea sa a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția prim

procurorului, din data de 3 august 2004, dată în dosarul nr. 99/II/2/2005 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

În temeiul art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere Tribunalului Sibiu, iar

împotriva sentinței penale nr. 244 din 28 septembrie 2005 pronunțată de această

instanță a declarat recurs.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 764 din 22 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționar.

Împotriva acestei decizii

petiționarul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în plângerea

inițială și în recurs.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor Codului de

procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul și

recursul.

În cazul procedurii plângerii în

fața instanței împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată, procedură prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen., pct. 10 al aceluiași articol, arată că „hotărârea instanței pronunțată

potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de

persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea

urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate.

În speță, se constată faptul că

petiționarul a uzat de aceasta, astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs

la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.

În prezenta cauză, decizia atacată a

fost pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de recurs, ultima

cale de atac ordinară prevăzută de lege, decizia pronunțată fiind definitivă.

Așadar, nefiind prevăzută de lege

calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de

inculpat este inadmisibil, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată I.C. împotriva deciziei penale nr. 764 din 22

noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul la plata sumei de

60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2006.