ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4892/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator secundar de credite, în conformitate cu prevederile art. 194 și următoarele, coroborate cu dispozițiile art. 59 din C. proc. civ., în referire la art. 7 alin. (2) din Anexa V, Capitolul VIII, Secțiunea I din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

- anularea Hotărârii nr. 14 din 06.06.2019 pronunțată de Colegiul de conducere al Ministerului Public al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București;

- anularea Deciziei nr. 85 din 10.04.2019 pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București;

- obligarea pârâtului la emiterea unei decizii, care să stabilească drepturile salariale, conform grilelor de salarizare stabilite de Curtea de Apel București pentru specialiștii IT din cadrul tribunalelor, ținând cont de dispozițiile și considerentele Curții Constituționale din Decizia 794/2016 punctul 37, și anume "în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 și art. 126, în privința stabilirii nivelului maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz" al salariului de bază/indemnizației de încadrare", precum și de prevederile art. 120 alin. (7) din Legea nr. 304/2004, art. 60 din Legea nr. 567/2004 și art. 17 alin. (1), art. 22 alin. (1) și (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017, astfel: salariul de bază să fie stabilit în funcție de vechimea în muncă și specialitate, precum și de nivelul parchetului de pe lângă instanța în care se desfășoară activitatea; cuantumul sporului de condiții deosebite de muncă să fie stabilit la 15% din salariul de bază; cuantumul sporurilor de risc și confidențialitate să fie stabilit la 30% din salariul de bază, respectiv 25% pentru sporul de risc și 5% pentru sporul de confidențialitate;

- obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând diferențele dintre veniturile ce i se cuvin și veniturile efectiv încasate, începând cu data de 20.02.2019, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenței fiecărei sume de bani și până la data plății efective.

Împotriva Deciziei nr. 85/10.04.2019, reclamanta a formulat contestație, dat fiind faptul că a apreciat ca fiind calculate în mod greșit drepturile salariale, respectiv salariul de bază și sporurile cuvenite, neținându-se cont de vechimea în specialitate și de nivelul parchetului de pe lângă instanța în care își desfășoară activitatea. Contestația astfel formulată, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 14/06.06.2019 pronunțată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 996 din 13 decembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a admis cererea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea De Apel București; a anulat actele atacate; a obligat pârâtul să recalculeze drepturile salariale ale reclamantei ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. (1) și alin. (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază și cuantumul sporurilor cuvenite, precum și să plătească toate diferențele rezultate între sumele ce se cuvin reclamantei și cele efectiv achitate începând cu data de 20.02.2019 actualizate cu indicele inflației și dobânda legală calculate de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urm. din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu referire la interpretarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea recursului promovat, recurentul-pârât a susținut că anterior adoptării Legii nr. 153/2017, salarizarea specialiștilor IT, s-a raportat la disp. art. 23 din Legea nr. 284/2010, astfel încât acest personal beneficia de coeficientul de salarizare al funcției de judecător, însă celelalte drepturi salariale (componente ale salariului de bază) erau cele aplicabile personalului auxiliar de specialitate și nu cele prevăzute de lege pentru judecătorul de judecătorie.

Odată cu adoptarea Legii nr. 153/2017, intenția legiuitorului a fost de asimilare a specialiștilor IT cu arsenalul auxiliar de specialitate din punct de vedere salarial.

Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, ce a modificat și completat Legea nr. 303/2004, salariile de bază pentru specialiștii din cadrul PICCJ, DNA și DIICOT și ai celorlalte parchete sunt cele prevăzute la Cap. VIII, Anexa V, cap. I lit. B), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017.

Salariile specialiștilor IT, începând cu data de 23.07.2018, au fost stabilite prin raportare la funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, diferențiate de gradația pentru vechimea în muncă.

Prin Nota nr. x/21.03.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 20.02.2019 - 28.02.2019, la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018, precum și stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 01.03.2019, în cuantumul stabilit la data de 01.01.2019, ca urmare a prevederilor O.U.G. nr. 7/2019 și O.U.G. nr. 12/2019.

Prin O.U.G. nr. 7/2019 au fost abrogate disp. art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel încât drepturile salariale pentru specialiști IT au fost recalculate la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018, iar prin O.U.G. nr. 12/2019 au fost reintroduse dispozițiile privind salarizarea specialiștilor IT, în sensul completării art. 120 din Legea nr. 304/2004.

Data avută în vedere pentru stabilirea drepturilor salariale - 01.03.2019, s-a raportat la sintagma legiuitorului "începând cu luna martie 2019", utilizată în textul ordonanței, astfel că, începând cu 01.03.2019 toți specialiștii IT beneficiază de drepturile salariale stabilite la data de 01.01.2019.

Cu privire la componentele salariului, salarizarea specialiștilor IT cuprinde salariul de bază aferent funcției de procuror cu grad de judecătorie (conform gradației aferente vechimii în muncă), în cuantumul sporului de risc și confidențialitate 15% și sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă.

Cu privire la modul de stabilire a sporurilor, acestea au fost acordate specialiștilor IT la nivelul maxim de 30%, respectiv: 15% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică; 10% și sportul pentru confidențialitate 50%, precum și 15% spor pentru condiții deosebite de muncă.

Cu privire la vechimea în specialitate, aceasta nu poate fi reținută întrucât la stabilirea salariilor de bază s-a avut în vedere aplicarea Legii nr. 153/2017, bază 0-3 ani vechime în funcție, după care salariul evoluează potrivit vechimii în muncă de la gradația 0, la gradația 5.

Se mai arată că vechimea în specialitate reprezintă un element pentru deschiderea drepturilor de pensie și nu un element relevant în stabilirea salariilor de bază pentru specialiștii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialități juridice este recunoscută pentru deschiderea dreptului de pensie al magistraților dreptului de pensie al magistraților fără ca această vechime să influențeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraților în activitate, conform celor arătate în cuprinsul Sentinței civile nr. 1394/10.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2018.

În concluzie, recurentul-pârât consideră că sentința atacată s-a pronunțat cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor din Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază ale specialiștilor IT, indiferent de grad și nivel de parchet, fiind diferențiate doar de gradația pentru vechime în muncă.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că Nota nr. x/19.03.2019 privește salarizarea specialiștilor IT din PICCJ, iar aceasta nu este angajată la acest parchet.

Nota nr. x/19.03.2019 are caracterul unui act de informare, nu este un act administrativ.

Chiar dacă recurentul-pârât motivează că prin această notă s-a dorit o salarizare uniformă a specialiștilor IT din Ministerul Public, acest aspect nu este suficient deoarece conform Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale, salarizarea unitară a specialiștilor IT trebuie să fie în întreaga familie ocupațională "justiție, atât în Ministerul Public, cât și Ministerul Justiției".

Specialiștii IT din parchete și instanțe au un nivel diferit de salarizare, deși fac parte din aceeași familie ocupațională.

Astfel, în Adresa nr. x/12.09.2018 a Curții de Apel București, se arată că modul de stabilire a drepturilor salariale pentru specialiștii IT arondați acestei instituții se realizează în raport de disp. art. 22 alin. (1), conform drepturilor din grila prevăzută în Legea nr. 153/2017, cap. I, lit. B) nr. crt. 4, pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, drepturile au fost stabilite în raport cu vechime în specialitate și în muncă.

De asemenea, din conținutul aceleiași adrese reiese că s-a aplicat majorarea privind sporul pentru instanță, art. 17 alin. (3) și (4) - salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex se majorează cu 7,5% pentru curtea de apel și 5% pentru tribunale și judecătorii reședință de județ.

La baza rezultată s-au aplicat sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase (15%) și pentru risc, suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate (30%), potrivit art. 5 Cap. VIII, Secțiunea I din Legea nr. 153/2017, iar în situația în care drepturile stabilite pentru luna decembrie 2017 majorate cu 25% au fost mai mari s-au aplicat disp. art. 38 alin. (1) și (6) din Legea nr. 153/2017.

Intimata-reclamantă invocă disp. art. 7 din Secțiunea a 3-a, Definiții din Legea nr. 153/2017 cu privire la semnificația termenului salariul de bază, precum și art. 60 din Legea nr. 507/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate, conform căruia acest personal are dreptul și la o salarizare în funcție de vechimea în muncă și în specialitate.

Aceleași dispoziții sunt cuprinse și la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, Anexa V, Cap. VIII - Secțiunea a 4-a, conform cărora salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilesc în raport cu funcția deținută, cu nivelul studiilor cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau parchetului, după caz.

Așadar, salariile de bază ale specialiștilor IT nu pot cuprinde doar vechimea în muncă, deoarece art. 120 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 12/2019 prevede că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor (...) beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce înseamnă că se aplică disp. art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017, Anexa 5, cap. VIII, Secțiunea a 4-a, ce face trimitere la Cap. I, lit. B), nr. crt. 4

De asemenea, nu există nicio precizare aferentă unei anumite vechimi în funcție ori specialitate și nici precizarea nivelului 0-3 ani, cum există, de exemplu, pentru asistenții judiciari.

În privința limitării sporurilor la 30%, intimata-reclamantă susține că aceasta se realizează conform disp. art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, la nivelul de ordonator de credite și nu la nivel de persoană.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că prin acțiunea introductivă, intimata-reclamantă a solicitat stabilirea drepturilor sale salariale conform grilelor de salarizare ale Curții de Apel București pentru specialiștii IT din cadrul tribunalelor, ținând seama de considerentele Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale, conform cărora instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 și art. 126 în privința stabilirii "nivelului maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz", al salariului de bază/indemnizație de încadrare, precum și de prevederile art. 120 alin. (7) din Legea nr. 567/2004 și art. 17 alin. (1), art. 22 alin. (1) și (2) din Anexa V, Cap. VIII din Legea nr. 153/2017.

În concret, intimata-reclamantă a solicitat ca salariul de bază să fie stabilit în funcție de vechimea în muncă și specialitate, precum și de nivelul parchetului de pe lângă instanța în care își desfășoară activitatea, cuantumul sporului de condiții deosebite de muncă să fie stabilit la 15% din salariul de bază, iar cuantumul sporurilor de risc și confidențialitate să fie stabilit la 30% din salariul de bază, respectiv 25% pentru sporul de risc și 5% pentru sporul de confidențialitate.

În speță, Înalta Curte are de interpretat și aplicat dispozițiile art. 22 din Anexa V, Cap. VIII din Legea nr. 153/2017 care fac trimitere la cele arătate la Cap. I lit. B), nr. crt. 4, din aceeași Anexă 5.

Potrivit dispozițiilor cuprinse la Cap. VIII, Anexa V, Cap. I, lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, indemnizația pentru un procuror cu grad de judecătorie este diferențiată în funcție de vechimea în funcție, de la 0-3 ani, la peste 20 de ani.

Prin Nota nr. 1 la această grilă, se arată că prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Intimata-reclamantă a fost încadrată în funcția de specialist IT, gradul I, vechime în muncă peste 20 de ani, gradația 5, cu începere de la 01.03.2019, iar până la această dată, cu începere de la 20.02.2019 i s-a luat în calcul și vechimea în funcție.

Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 12/2019, cu începere de la 01.03.2019,specialiștii IT din Parchet beneficiază de drepturile salariale stabilite la 01.01.2019, respectiv salariul de bază aferent funcției de procuror cu grad de judecătorie, stabilit corespunzător gradației aferentă vechimii în muncă.

Astfel, specialiștii IT, indiferent de vechimea în funcție/specialitate au fost încadrați prin raportare la rândul "baza 0 - 3 ani".

În jurisprudență au existat două opinii, prima în sensul că dispozițiile legale nu aduc nicio distincție astfel încât nr. crt. 4 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă și a vechimii în funcție, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialiști din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziții referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte reține astfel că s-au pronunțat și hotărâri judecătorești în sensul solicitat de intimata-reclamantă și admis de prima instanță, însă prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" (prin Nota nr. 1), trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

Prin urmare, hotărârile judecătorești invocate de intimata-reclamantă și reținute de prima instanță în favoarea admiterii primului capăt de cerere nu pot sta la baza existenței unei uniformizări în conformitate cu Decizia nr. 794/2006 a Curții Constituționale.

Față de acestea, urmează să se constate că prevederile sus-menționate au fost interpretate și aplicate greșit de prima instanță și, prin urmare, prevederile disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt fondate.

Cu privire la criticile ce au în vedere modul de stabilire a sporurilor, reclamanta a solicitat stabilirea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, în loc de 10%, se reține că prevederile art. 4 din Anexa V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, menționează un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, aplicat la salariul de bază lunar.

Așadar, recurentul-pârât nu este obligat să acorde un procent de 25%, ci de până la 25%, din formularea textului rezultând că acesta poate fi mai mic, iar partea a motivat că persoanele salarizate potrivit Anexei V ale căror salarii au fost plafonate beneficiază de sporuri în procent de 30%, acesta fiind cuantumul maxim ce poate fi acordat, în sens contrar, realizându-se un venit mai mare decât cel preconizat pentru anul 2022, criticile fiind fondate.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul urmează să fie admis, să se dispună casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței nr. 996 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - NN