ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1886/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, au solicitat:

1) anularea Hotărârii nr. 20/06.06.2019 pronunțată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București;

2) anularea Deciziei nr. 85/10.04.2019 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București;

3) emiterea unei noi decizii a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care să stabilească începând cu 01.03.2019 salariul reclamanților conform:

- prevederilor art. 120 alin. (5

1

) din Legea nr. 304/2004, art. 60 din Legea nr. 567/2004 și art. 17 alin. (1), art. 22 alin. (1) și (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017;

- grilelor de salarizare a specialiștilor IT arondați Curții de Apel București ținând cont de dispozițiile și considerentele Curții Constituționale din Decizia 794/2016 punctul 37 și anume "în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 și art. 126, în privința stabilirii "nivelului maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradatie, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, al salariului de bază/indemnizației de încadrare";

- principiului nediscriminării, prevăzut la art. 6 lit. b) din Legea nr. 153/2017, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție (adică, salariul de bază să fie stabilit în funcție de vechimea în muncă, vechimea în funcție, precum și de nivelul parchetului de pe lângă instanța în care reclamanții își desfășoară activitatea, așa cum s-a procedat la stabilirea salariilor specialiștilor IT de la Curtea de Apel București);

4) obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând diferențele dintre veniturile ce se cuvin reclamanților și veniturile efectiv încasate, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, calculate de la data scadenței fiecărei sume de bani și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 997 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel București:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița;

- a anulat actele atacate;

- a obligat pârâții să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază și cuantumul sporurilor cuvenite;

- a obligat pârâții să plătească toate diferențele rezultate între sumele ce se cuvin și cele efectiv achitate începând cu data de 01.03.2019 actualizate cu indicele inflației și dobânda legală calculate de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița. solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurenții-pârâți susțin, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a anulat decizia litigioasă.

După o scurtă prezentare a modului în care s-a realizat salarizarea specialiștilor IT, recurenții-pârâți arată că, urmare a Notei înaintate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru specialiștii IT din cadrul PICCJ nr. 6480/21.03.2019, s-a dispus recalcularea drepturilor salariale pentru perioada 20.02.2019-28.02.2019, la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018 (23 iulie 2018), precum și stabilirea drepturilor salariale începând cu 01.03.2019 în cuantumul stabilit la data de 01.01.2019, cu consecința emiterii unei decizii colective (cea contestată) pentru specialiștii IT din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a unităților din subordine.

Nota nr. x/21.03.2019 și decizia contestată (nr. 85/10.04.2019) au fost emise urmare a O.U.G. nr. 7/2019 și O.U.G. nr. 12/2019.

Prin O.U.G. nr. 7/2019 au fost abrogate dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel încât drepturile salariale pentru specialiștii IT au fost recalculate la nivelul celor acordate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018, iar prin O.U.G. nr. 12/2019 au fost reintroduse dispozițiile privind salarizarea specialiștilor IT, în sensul completării art. 120 din Legea nr. 304/2004.

Data avută în vedere pentru stabilirea drepturilor salariale, 01.03.2019, s-a raportat la sintagma legiuitorului, "începând cu luna martie 2019", utilizată în textul ordonanței, astfel încât începând cu 01.03.2019 toți specialiștii IT beneficiază de drepturile salariale stabilite la data de 01.01.2019.

Cu privire la componentele salariului, a arătat că salarizarea specialiștilor IT cuprinde salariul de bază aferent funcției de procuror cu grad de judecătorie (stabilit corespunzător gradației aferente vechimii în muncă), cuantumul sporului de risc și confidențialitate de 15% și sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă.

Cu privire la modul de stabilire a sporurilor, menționează că acestea au fost acordate specialiștilor IT la nivelul maxim de 30%, respectiv 10% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, 5% spor pentru confidențialitate și 15% spor pentru condiții deosebite de muncă, avându-se în vedere că persoanele salarizate potrivit Anexei V ale căror salarii au fost plafonate beneficiază de sporuri în procent de 30%.

Cu privire le criticile referitoare la vechimea în specialitate, au considerat că acestea nu pot fi reținute, întrucât la stabilirea salariilor de bază s-a avut în vedere aplicarea Legii nr. 153/2017, bază 0-3 ani vechime în funcție, după care salariul evoluează potrivit vechimii în muncă de la gradația 0 la gradația 5.

Mai arată că la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București sistemul de salarizare pentru specialiștii IT a fost aplicat în mod unitar, fără a exista situații de discriminare din punct de vedere al modului de stabilire a drepturilor salariale, iar o eventuală confirmare a hotărârii primei instanțe ar echivala cu adăugarea la lege, respectiv la dispozițiile de salarizare ale specialiștilor IT, cu consecința schimbării sistemului de salarizare al acestora cu cel al altor categorii de personal, subliniind că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este obligat să respecte reglementările legale în vigoare la momentul adoptării oricărui act administrativ și implicit la momentul stabilirii salariilor cuvenite întregului personal.

4.1. Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți A., B. și C. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurenții-pârâți.

4.2. Prin note scrise, depuse la dosar la 21 martie 2022, intimații-reclamanți A., B. și C. au arătat că, prin sentința civilă nr. 2242/06.09.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 5959/12.11.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cererea lor vizând vechimea în specialitate a fost soluționată favorabil, în sensul că li s-a recunoscut vechimea în funcția de specialitate IT. Cum chestiunea de drept referitoare la vechimea în specialitate a fost dezlegată definitiv, la data de 12.11.2020, pârâții au și procedat la executarea sentinței, salarizându-i diferențiat în funcție de această vechime, începând cu 23.07.20018 și în continuare, inclusiv în prezent, așa cum a dispus instanța (achitarea diferențelor până la punerea în plată), modificând prin decizia nr. 86/24.03.2021 și decizia nr. 85/10.04.2019, în privința salarizării lor începând cu 01.03.2019.

Au mai arătat intimații-reclamanți că, spre deosebire la cererea din dosarul nr. x/2018, prin prezenta cerere solicită egalizarea integrală a salarizării lor cu cea a specialiștilor IT din Curtea de Apel București (salarii de încadrare și sporuri).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimații-reclamanți A., B. și C. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune, prin care au solicitat anularea hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 20/06.06.2019, anularea deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 85/10.04.2019, emiterea unei decizii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care să stabilească din data de 01.03.2019 salariile reclamanților în baza Legii nr. 207/2018 ce a modificat Legea nr. 304/2004, ținând cont nu doar de vechimea în muncă, dar și de vechimea în funcție/specialitate, precum și de nivelul parchetului de pe lângă instanța în care reclamanții își desfășoară activitatea. Totodată, au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, dobânda legală, de la data scadenței fiecărui venit până la data plății efective.

Soluționând cauza, prima instanța a admis acțiunea reclamanților, a anulat actele atacate și a obligat pârâții să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază și cuantumul sporurilor cuvenite, precum și să plătească toate diferențele rezultate între sumele ce se cuvin și cele efectiv achitate începând cu data de 01.03.2019 actualizate cu indicele inflației și dobânda legală calculate de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.

Instanța de control judiciar reține că hotărârea atacată reflectă o abordare greșită a cauzei, așa încât controlul judiciar urmează să fie exercitat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

Potrivit principiului disponibilității consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, reclamanții (specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița) au solicitat anularea deciziei litigioase, apreciind că la stabilirea salariului de bază nu s-a avut în vedere vechimea în specialitate/funcție a fiecărui specialist IT și nivelul parchetului (sporul de instanță), insistând ca pârâții să emită o altă decizie care să corespundă solicitării lor, însă, prima instanță, admițând acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâții să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Anexa V Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 cu privire la salariul de bază și cuantumul sporurilor cuvenite (respectiv cele 3 sporuri prevăzute de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 4-5: spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor pentru confidențialitate și spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Înalta Curte constată astfel că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită, depășind în acest mod cadrul procesual fixat prin acțiune.

Rezultă că prima instanță a soluționat cauza cu depășirea limitelor învestirii, încălcând prevederile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților, apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport cu soluția preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenții-pârâți încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi avute în vedere de prima instanță, cu ocazia rejudecării pricinii.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată și de pârâți prin întâmpinare, urmând să analizeze cauza prin raportare la mijloacele de probă administrate și la toate aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt.

De asemenea, va ține cont și de argumentele invocate de intimații-reclamanți în cuprinsul notelor scrise depuse în recurs, precum și înscrisurile atașate acestora, aflate la dosarul de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâților și va casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 997 din 13 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.