ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4001/2022

Ședința publică din data de 16 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.04.2020 pe rolul Curții de Apel București sub nr. dosar x/2020, reclamantul a solicitat:

1

din Legea nr. 304/2004, art. 17 Secțiunea a 4 - a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1).2 din Secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B) cap. I din anexa V a Legii nr. 153/2017, cu recunoașterea vechimii in funcție.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 1241 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A. și pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București;

- Anulează Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 210/12.02.2020 în privința reclamantului;

- Obligă pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Procuror General, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamant prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamantului, începând cu 01.12.2019, prin luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului;

- Obligă pe pârât la plata diferenței dintre venitul calculat conform celor menționate anterior și venitul efectiv încasat, diferență actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente acestei diferențe, începând de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective;

- Respinge în rest acțiunea ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 1241/2020 din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva unor argumente ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În esență, recurentul-pârât susține că, indiferent că s-a dispus a fi respectate limitele stabilite de lege, respectiv interdicția de a nu fi depășit nivelul stabilit pentru anul 2022, contrar celor reținute de instanța de fond, speciliaștii IT trebuie să demonstreze că au o anumită vechime în funcția de procuror sau judecător, pentru a beneficia de salariu mărit echivalent magistraților. Aceasta, deoarece, conform legii, salariile acestora se calculează doar prin raportare la salariile de bază ale procurorilor din cadrul parchetelor cu grad de judecătorie.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la probele administrate în cauză, precum și la dispozițiile legale inicidente, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, impunându-se casarea sentinței recurate și, în rejudecare, pe fond, respingerea în tot a acțiunii reclamantului.

Reclamantul, specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 210/12.02.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al PCAB nr. 5/18.02.2020 și obligarea pârâtului la emiterea unei Decizii de salarizare având în vedere art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004, art. 17 Secțiunea a 4 - a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1).2 din Secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B) cap. I din anexa V a Legii nr. 153/2017, cu recunoașterea vechimii in funcție; obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale cuvenite.

În motivarea cererii a susținut că prin anexa la decizia nr. 210/2020 a fost realizată o aplicare neconformă a dispozițiilor art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004. Reclamantul a invocat prevederile art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004, ale anexei V cap. VII Secțiunea a 6-a, art. 22 din Legea nr. 153/2017, art. 17 alin. (3) secțiunea a 4-a cap. VIII din Legea nr. 153/2017, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, nota nr. 1 cap. II anexa V din Legea nr. 153/2017 și a susținut că salariul său a fost stabilit cu ignorarea acestor dispoziții legale, prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani in condițiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. 4 lit. B) cap. I anexa V a Legii nr. 153/2017. Prevederile notei de subsol de la pct. 1 se referă la magistrați. Art. 22 alin. (2) trimite la cap. I lit. B) nr. 4, astfel că noțiunea de vechime în funcție trebuie raportată la situația particulară a reclamantului – specialist IT. De asemenea, reclamantul consideră că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în specialitate, reclamantul considerând că specialistul IT este singura categorie din sistemul de justiție care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcție, deși această vechime în funcție este recunoscută chiar în anexa V a Legii nr. 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înțelege prin vechime în funcție (e.g. nota nr. 1 cap I lit. A), nota nr. 1 cap. I lit. B).

Reclamantul a considerat că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în specialitate; din moment ce pârâtul a considerat că reclamantului i se aplică nivelul de vechime în funcție de 0-3 ani a realizat o asimilare a vechimii în funcția de specialist IT cu vechimea în funcție din cuprinsul cap. I lit. B) nr. 4 însă a limitat aceasta echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu făcea o astfel de diferențiere. Reclamantul mai arată că în cazul altor specialiști IT din sistemul judiciar (din cadrul instanțelor din circumscripția Curții de Apel București, Curții de Apel Alba Iulia etc.) veniturile salariale ale specialiștilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în specialitate a fiecărei persoane și încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de anexa 5 la Legea nr. 153/2017, cap. II lit. B) nr. 4, precum și a art. 17 alin. (3) și alin. (4) din anexa.

Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului reținând, în esență, că prevederile art. 22 alin. (2) din Legea 153/2017 fac trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4. fără a face vreo altă distincție, astfel că se impunea ca în cazul reclamantului să fie aplicată în întregime modalitatea de stabilire a drepturilor salariale pentru procurorul cu grad de judecătorie, atât în raport de gradația aferentă vechimii în muncă, dar și în raport de vechimea în funcție.

A mai reținut prima instanță că, este adevărat că prevederile notei de subsol de la pct. 1 stabilesc faptul că "prin vechime în funcție se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție, însă, aceste prevederi legale privesc situația judecătorilor și procurorilor.

În condițiile în care, prin intermediul dispozițiilor art. 22 alin. (2) se face trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4. nu se poate considera că trebuie avută în vedere definiția noțiunii de vechime în funcție astfel cum aceasta se regăsește la pct. 1 al notei de subsol ci trebuie aplicată în raport de situația particulară a reclamantului, vechimea în funcție în acest caz fiind asimilată vechimii specialistului IT în funcție.

Înalta Curte, exercitând controlul judiciar asupra raționamentului juridic exprimat de judecătorul fondului și care a condus la soluția pronunțată, constată că, acesta este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a dispozițiilor legale incidente.

În analiza criticii formulate prin memoriul de recurs referitoare la vechimea în funcție, reține Înalta Curte că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT". Așadar, specialiștii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor/parchetelor și nu din categoria magistraților or a personalului asimilat magistraților.

Drepturile salariale ale specialiștilor IT din cadrul PICCJ (deci și ale reclamanților prin raportare la dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia: "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în dezacord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ține seama și de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul parchetelor nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

În acest context, Înalta Curte reține, contrar argumentației instanței de fond, că, potrivit legii, specialiștii IT sunt salarizați, prin asimilare, în funcție de indemnizația de bază aferentă unui procuror cu grad de judecătorie, însă nu pot beneficia de majorarea pentru vechimea în specialitate/funcție, care este acordată de lege, exclusiv pentru magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Instanța de control judiciar constată că prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost interpretate, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, prin trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V din același act normativ, ce vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" (prin Nota nr. 1) trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

În ceea ce privește susținerile intimatului-reclamant privind faptul că majorarea privind vechimea în funcție a fost acordată de către alte instituții din sistemul judiciar, instanța de recurs reține că modul în care alți ordonatori de credite au înțeles să interpreteze și să aplice legea nu face obiectul cenzurii instanței de judecată din prezentul litigiu.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este viciată de din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, pe fond, va respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul – pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței nr. 1241/2020 din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, pe fond:

Respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2022.