ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin cererea introductivă și ulterior precizată sub aspectul obiectului, a solicitat instanței să dispună:

- anularea Hotărârii nr. 4/18.10.2019 a Colegiului de Conducere al Parchetului pe de lângă Curtea de Apel Craiova;

- anularea Deciziei nr. 104/19.09.2019 a Procurorului General al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să emită un nou act administrativ prin care să-i stabilească reclamantei drepturile salariate începând cu data de 1.10.2019 conform indemnizațiilor de încadrare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii, în funcția de specialist IT în cadrul parchetului;

- să fie obligați pârâții la calcularea și plata salariilor cuvenite cu luarea în considerare a vechimii in funcție la încadrarea în grila de salarizare, începând cu data de 01.10.2019;

- să fie obligați pârâții la plata diferențelor dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale și sumele cuvenite începând cu data de 01.10.2019 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală de la scadență și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 855 din 22 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

A anulat Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Craiova nr. 4/18.10.2019 și Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Craiova nr. 104/19.09.2019, numai în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantei.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să emită un nou act administrativ prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamantei, începând cu 01.10.2019, prin luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să calculeze și să achite reclamantei diferențele dintre sumele încasate cu titlu de drepturi salariale și sumele rezultate conform prezentei hotărâri, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 207/2018 de aprobare a O.U.G. nr. 12/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și art. 38 alin. (3) lit. a), art. 38 alin. (6) și art. 39 alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în condițiile în care acest parchet nu este emitentul actului administrativ contestat sau autoritatea care a soluționat contestația în legătură cu stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare a reclamantei, nu a participat la procedura specială prealabilă chemării în judecată, fiind străin de pretențiile deduse judecății.

Drepturile salariale ale specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt stabilite de această autoritate, care transmite instituțiilor aflate în subordine nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată, pentru ca aceștia din urmă să poată calcula salariile specialiștilor IT din aparatul propriu dar și pentru cei din subordine.

Aceștia sunt obligați să calculeze salariul de bază pentru personalul propriu și din subordine, cu respectarea art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 153/2017 precum și în conformitate cu nota PICCJ nr. 9376/27.08. 2018. În Notă se menționează modul de calcul a drepturilor salariale de care beneficiază (în perioada de referință) specialiștii și specialiștii IT din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și anume: la salariul de bază, stabilit prin raportare la indemnizația lunară aferentă anului 2022 pentru un procuror cu grad de judecătorie, corespunzător vechimii de la 0-3 ani și gradația corespunzătoare vechimii în muncă, se aplică majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, sporuri, în cuantum de 15% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru pentru confidențialitate (10 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% pentru confidențialitate) și în cuantum de 15% pentru condiții deosebite de muncă, fără sporul de fidelitate (vechimea în funcție la parchet) întrucât funcționari publici sunt salarizați conform anexei VIII, capitolul I lit. A), din) Legea nr. 153/2017 și nu beneficiază de acest drept salarial.

Recurenții au arătat că nu poate fi reținut argumentul instanței de fond în sensul că art. 22 al cap. VIII din anexa V la Legea nr. 153/2017 nu face nicio diferențiere în privința modalității de stabilire a drepturilor salariaie în cazul reclamantei, întrucât din conținutul normei nu se poate reține decât contrariul și anume că art. 22 face distincție între salariul de bază și alte drepturi salariale de care beneficiază specialiștii IT.

Prin decizia contestată, urmare a împlinirii la data de 1.10.2019 a vechimii în muncă de 20 ani și 10 zile, contestatoarea - specialist IT gradul I (S) la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a îndeplinit condițiile pentru trecerea la o treaptă superioară de vechime în muncă și a beneficiat de sporul de vechime în muncă de 25%, corespunzător gradației 5, precum și de următoarele drepturi salariale: un salariu de bază de 11929 RON (corespunzător gradației 5), un cuantum de 1789 RON al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate și un cuantum de 1789 RON al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

Decizia respectă dispozițiile legale referitoare la specialiștii IT, categorie de funcții ce alcătuiește, alături de grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari și grefieri registratori, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, așa cum este definită această categorie la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004; este conformă art. 1 alin. (1) din anexa V la Legea nr. 153/2017, capitolului VIII, care reglementează salarizarea și celelalte drepturi salariale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, categorie de funcții căreia îi este asimilat specialistul IT; respectă Cap. II art. 10 alin. (4) lit. e) și alin. (5) potrivit căruia tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, se calculează la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și sunt incluse în acesta.

Gradația 5 acordată prin decizie corespunde tranșei de vechime în muncă de peste 20 ani, la calculul vechimii în muncă s-au luat în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare, astfel că nu se pune problema unei erori de calcul cu privire la cuantumul sporului de 25% sau al perioadelor lucrate, acesta adăugându-se la salariul de bază avut anterior îndeplinirii condițiilor de trecere la o gradație superioară.

Ca și modalitate de calcul, la stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de specialist IT - gradul I, gradația 5 (pentru vechimea în muncă de peste 20 ani) s-a avut în vedere faptul că:

-specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menționați la art. 116 alin. (5), nu beneficiază de sporul de fidelitate întrucât fac parte din categoria funcționarilor publici;

- salariul de bază stabilit pentru indemnizația lunară aferentă anului 2022 pentru un procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, potrivit cap. I lit. B), este în cuantum de 11929 RON;

- alte drepturi salariale: drepturile salariale corespunzătoare corespunzătoare funcției de specialist IT - gradul I, gradația 5 (pentru vechimea în muncă de peste 20 ani), respectiv în cuantum de 1789 RON al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate și un cuantum de 1789 RON al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase - anexa V la Legea nr. 153/2017, cap. VIII.

- s-au exclus, potrivit art. 22 alin. (2), elementele salariale referitoare la coeficientul de ierarhizare corespunzător funcției de procuror cu grad de judecătorie și la vechimea în funcția de specialist IT având în vedere că acest spor reprezintă un element salarial exclus de la calcului salariului de bază stabilit pentru categoria profesională din care face parte reclamanta (personal auxiliar de specialitate) și că potrivit Notei la Cap. 1 din Anexa V, prin "vechime în funcție" se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, iar reclamanta nu îndeplinește funcțiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Recurenții au arătat că prin decizie nu s-a modificat modalitatea de calcul a indemnizației de bază sau elementele de calcul ale acesteia, așa cum greșit a considerat instanța de fond, ci numai cuantumul drepturilor salariale, care s-a majorat începând cu data îndeplinirii condițiilor de trecere la o treapta superioară de vechime în muncă, corespunzătoare gradației 5, față de cea anterioară acestei date.

Art. 120 alin. (6) introdus prin Legea nr. 207/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, invocat de contestatoare, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 7/2019 și nu mai produce efecte juridice însă chiar în perioada în vigoare a acestuia nu ar fi modificat cu nimic modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale specialiștilor IT, întrucât din punctul de vedere al funcției pe care o exercită aceștia nu au fost asimilați prin niciun act normativ funcției de judecător, procuror, altei categorii de funcții.

Recurenții au mai criticat și motivarea instanței de fond referitoare la hotărârile judecătorești pronunțate în spețe similare, întrucât în sistemul de drept românesc jurisprudența nu constituie izvor de drept, iar instanțele judecătorești nu sunt ținute de soluțiile pronunțate anterior de alte instanțe. Hotărârile judecătorești au aplicabilitate numai la speță, efectele lor neputând fi extinse la cauze similare cu care instanțele au fost învestite, sunt obligatorii și produc efecte juridice numai între părți și succesorii acestora și nu se pot extinde față de terți.

În opinia recurenților, este greșită soluția instanței de fond referitoare la încadrarea reclamantei în categoria specialiștilor prevăzuți la art. 22 întrucât reclamanta nu are calitatea de funcționar public, ci de specialist IT, categorie de funcții ce alcătuiește, alături de grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari și grefieri registratori, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, așa cum este definită această categorie la art. 3 din Legea nr. 567/2004.

Din punct de vedere al salarizării specialiștii IT beneficiază de drepturile salariale ale categoriei de salariați din care fac parte, potrivit art. 17 din Legea nr. 567/2004.

Spre deosebire de perioada anterioară intrării în vigoare a art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară când specialiștii IT beneficiau la salariul de bază de grefier și de sporul de fidelitate, ulterior datei de 23 iulie 2018 nu au mai beneficiat de acest spor întrucât reprezenta un element salarial exclus de la acordare de către legiuitor.

În final, recurenții au susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că s-a încălcat principiul nediscriminării în privința salarizării, întrucât nu se invocă discriminarea reclamantei prin raportare la ceilalți salariați ai angajatorului care îndeplinesc aceleași condiții de muncă, același grad profesional sau aceeași vechime în muncă cu aceasta, ci se compară cu situația altor categorii de specialiști din cadrul Ministerului Public care îndeplinesc alte funcții, sau cu alți salariați din sistemul judiciar cu care nu au în comun nici măcar angajatorul.

Instanța de judecată nu este în măsură să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative sub imperiul cărora salariatul nu a îndeplinit condițiile prevăzute de acestea pentru a-i fi aplicabile, acte în raport cu care personalul se consideră discriminat.

Este atributul legiuitorului de a stabili cuantumul creșterilor salariale pentru fiecare categorie de personal, iar admiterea prezentei acțiuni ar echivala cu unificarea sistemelor de salarizare pentru toate categoriile de personal.

Majorările salariale astfel cum au fost reglementate prin legi bugetare nu sunt aplicabile egal pentru tot personalul bugetar după cum, pentru asemenea categorii socio-profesionale, legiuitorul a prevăzut prin legi speciale drepturi salariale și majorări periodice aplicabile acestora, fapt ce nu atrage existența unei discriminării și nu afectează principiul egalității în drepturi.

Astfel, în mod greșit instanța de fond a considerat că presupusul prejudiciu a fost produs printr-o faptă discriminatorie a angajatorului în privința salarizării, întrucât fapta se raportează nu la specialiștii IT care îndeplineau aceleași condiții de muncă, au același grad profesional sau aceeași vechime în muncă cu reclamanta, ci la alte categorii de funcții.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 4/18.10.2019 a Colegiului de Conducere al Parchetului pe de lângă Curtea de Apel Craiova și Deciziei nr. 104/19.09.2019 a Procurorului General al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să emită un nou act administrativ prin care să-i stabilească reclamantei drepturile salariate începând cu data de 1.10.2019 conform indemnizațiilor de încadrare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii, în funcția de specialist IT în cadrul parchetului. Reclamanta a mai solicitat și plata diferențelor dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale și sumele cuvenite începând cu data de 01.10.2019 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală de la scadență și până la plata efectivă.

Cadrul procesual a fost stabilit în mod corect de reclamantă, având în vedere că actele contestate au fost emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar calitatea de ordonator terțiar de credite și debitor al plății drepturilor salariale invocate aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, instituție cu care reclamanta se află în raport de serviciu.

Prin decizia contestată, urmare a împlinirii la data de 1.10.2019 a vechimii în muncă de 20 ani și 10 zile, contestatoarea - specialist IT gradul I (S) la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a îndeplinit condițiile pentru trecerea la o treaptă superioară de vechime în muncă și a beneficiat de sporul de vechime în muncă de 25%, corespunzător gradației 5, precum și de următoarele drepturi salariale: un salariu de bază de 11929 RON (corespunzător gradației 5), un cuantum de 1789 RON al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate și un cuantum de 1789 RON al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și a anulat Hotărârea Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Craiova nr. 4/18.10.2019 și Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Craiova nr. 104/19.09.2019, numai în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantei.

Judecătorul fondului a reținut că prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 fac trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4. fără a face vreo altă distincție, astfel că se impunea ca în cazul reclamantei să fie aplicată în întregime modalitatea de stabilire a drepturilor salariale pentru procurorul cu grad de judecătorie, atât în raport de gradația aferentă vechimii în muncă dar și în raport de vechimea în funcție.

Contrar reținerilor instanței de fond, Înalta Curte observă că în anexa V, cap. VIII, art. 22 din Legea nr. 153/2017, se precizează următoarele:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Cap. I lit. b) nr. crt. 4 se referă la indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus, rezultă că salariile de bază ale specialiștilor IT din PICCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al reclamantei se stabilesc doar în condițiile acestor dispoziții legale, urmând ca "doar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte", anume sporurile, compensațiile, majorările, primele să fie adăugate de la categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor (având în vedere că din această categorie fac parte și specialiștii IT potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004).

Conform Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, la pct. 1 se prevăd următoarele:

"Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție".

Prin urmare, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea bazei de salarizare, o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție.

Specialiștii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului limitativ indicat în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

În aceste context, instanța de recurs constată că în mod corect pârâtul a stabilit că salariul de bază al reclamantei se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care face parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor).

Față de considerentele expuse, reținând că Decizia nr. 104/19.09.2019 a Procurorului General al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova contestată de reclamantă a fost legal emisă, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care aceasta a fost anulată, este nelegală, impunându-se a fi reformată.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 855 din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.