ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2020 sub nr. x/2020 pe rolul pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. ȘI C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE anularea Hotărârii nr. 3/10.02.2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului pe de lângă Curtea de Apel Craiova în sensul de a admite contestația formulată împotriva Deciziei nr. 153/23.12.2019 a Procurorului General al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de a modifica, în parte, această decizie și de a stabili drepturile salariale ale specialiștilor IT cu luarea în considerare a vechimii în funcție, obligarea pârâților la calcularea și plata salariilor cuvenite cu luarea în considerare a vechimii în funcție pentru fiecare reclamant la încadrarea în grila de salarizare, începând cu data de 01. 12.2019, obligarea pârâților la plata diferențelor dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale și sumele cuvenite începând cu data de 01.12.2019 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală de la scadență și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 661 pronunțată la 27 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins cererea formulată de către reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a admis cererea formulată de către reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a dispus anularea Hotărârii nr. 3/10.02.2020 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a Deciziei nr. 153/23.12.2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în ceea ce îi privește pe reclamanți, a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să emită o nouă decizie de salarizare a reclamanților începând cu data de 01.12.2019 cu luarea în considerare prin asimilare a vechimii în funcția de specialist IT, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege respectiv interdicția de a nu fi depășit nivelul stabilit pentru anul 2022 și pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt să achite reclamanților diferențele dintre sumele acordate cu titlu de drepturi salariale și sumele rezultate în urma noii încadrări, începând cu data de 01.12.2019 până la data pronunțării prezentei hotărâri, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 661 pronunțată la 27 aprilie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului s-a susținut că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit art. 22 din secțiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 coroborat cu lit. B) din cap. I al aceleiași anexe, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A apreciat că, în cauză nu există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2065 din 21.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 2633 din 17.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Susține totodată că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 31 din 17.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 734 din 27.07.2021, astfel că salariile de bază ale specialiștilor IT trebuie stabilite prin raportare la indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani, neputând depăși acest prag.

Totodată, conform art. 38 alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca și vechimea în funcția de specialist să constituie vechime în funcție, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiștilor, acestea sunt egale cu indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani.

În perioada în discuție, pentru vechimea în funcție dobândită în cadrul parchetului, specialiștii care nu atinseseră nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiau de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se făcea la nivelul prevăzut pentru funcții similare.

Raportat la obiectul cererii de chemare. în judecată, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziilor nr. 818 - 821 din 03.07.2008 ale Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Intimații-reclamanți a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia, în principal au invocat excepția nulității căii de atac, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de către intimații-reclamanți, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, s-au formulat critici care pot fi circumscrise formal motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte constată că prima instanță nu a analizat fondul dreptului dedus judecății, ci a avut în vedere efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive (sentința civilă nr. 2065/21.06.2019), prin care a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să emită un nou act administrativ prin care să realizeze încadrarea reclamanților, începând cu data de 23.07.2018, având în vedere vechimea în funcție prin luarea în considerare ca astfel de vechime, prin asimilare, a vechimii în funcția de specialist IT, cu respectarea celorlalte limite stabilite prin lege respectiv interdicția de a nu fi depășit nivelul stabilit pentru anul 2022. Această sentință a intrat în puterea lucrului judecat, rămânând definitivă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2633/17.06.2020.

Exclusiv în raport de aceste considerente, prima instanță a constatat că apărările formulate de pârât în prezenta cauză au făcut obiectul analizei și în cuprinsul sentinței civile nr. 2065/21.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x/2018, fiind respinse și devenind aplicabile prevederile art. 430 si ale art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel, în prezentul dosar, reclamanții au invocat, în esență, existența unei hotărâri judecătorești definitive prin care li se recunoaște dreptul la stabilirea indemnizației lunare prin valorificarea și a sporului pentru vechime în specialitatea funcției din sistemul justiției.

Or, în mod legal, prima instanță a constatat că dreptul invocat de reclamanți a fost recunoscut în mod definitiv în cadrul dosarului nr. x/2018, astfel că soluția și considerentele statuate prin cele două hotărâri se impun și în prezenta cauză, operând autoritatea de lucru judecat.

Înalta Curte constată că recurentul se limitează la simpla afirmație că "în cauză nu există autoritate de lucru judecat", fără ca această afirmație să fie însoțită de o minimă argumentație.

Ca urmare a acestui argument, prima instanță a reținut ca fiind nejustificat refuzul de emitere a deciziei de salarizare pentru reclamanți, refuz cuprins în Decizia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 153/23.12.2019 menținută prin Hotărârea nr. 3/10.02.2020 a Colegiului de Conducere din cadrul aceleiași instituții, motivele invocate în cuprinsul acestora și reiterate prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză, trebuind să fie înlăturate ca efect al autorității de lucru judecat al hotărârilor antereferite, atât în ceea ce privește dispozitivul, cât și în ceea ce privește considerentele care contin ele însele soluții pe aspectele litigioase invocate de pârâți.

În ceea ce privește invocarea de către recurentul-pârât a Deciziei nr. 31/2021 din 17 mai 2021 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte constată că se impune cu prioritate aplicarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în favoarea reclamanților.

Prin decizia menționată, a fost admisă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Astfel, deși Decizia nr. 31/2021 este obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial (27 iulie 2021), corelația procedurală între existența unei hotărâri judecătorești definitive ce recunoaște în favoarea reclamanților dreptul pretins și o decizie obligatorie de interpretare pe viitor a normelor juridice incidente nu se poate rezolva decât prin recunoașterea în favoarea reclamanților a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care constituie un drept câștigat în patrimoniul acestora.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. din interpretarea cărora rezultă că decizia de soluționare a recursului în interesul legii nu produce efecte asupra hotărârii definitive, deci nu poate atinge nici autoritatea de lucru judecat a acestora.

În privința celorlalte susțineri din recurs, (pct. III-V din cererea de exercitare a căii de atac), Înalta Curte apreciază că acestea sunt lipsite de relevanță în contextul în care soluția de admitere a acțiunii a fost întemeiată exclusiv pe efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2065/21.06.2019 a Curții de Apel București

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nultății recursului.

Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva sentinței civile nr. 661 pronunțate la 27 aprilie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024.