ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2019 reclamantul A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr. 85/10.04.2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unei Decizii de salarizare prin care: să se stabilească salariul de baza brut prin raportare la vechimea în funcție și la vechimea în muncă majorat cu sporul pentru parchet de pe lângă tribunal de 5% aferent nivelului parchetului în care își desfășoară activitatea, să se elimine componenta referitoare la sporul de risc și confidențialitate, să se stabilească acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut și, respectiv, sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% din valoarea salariului de bază brut, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20 februarie 2019-28 februarie 2019, precum și începând cu data de 01.03.2019 în continuare și cel plătit de pârât pentru aceeași perioadă, sume actualizate în raport cu indicele de inflație, la data plății efective și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la plata dobânzilor legale penalizatoare pentru diferențele dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20 februarie 2019 - 28 februarie 2019, precum și începând cu data de 01.03.2019 în continuare și cel plătit de pârât pentru aceeași perioadă, dobânzi datorate de Ia data la care trebuia plătită fiecare sumă și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 769 din 11 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, după rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtului să emită o nouă decizie avându-se în vedere art. 120 alin. (5)

f

din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1). 2 din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii- cadru nr. 153/2017, în integralitatea Iui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în specialitate; plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a susținut în esență că salariul de bază al specialiștilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B). nr. crt. 4), în condițiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Este adevărat ca prevederile notei de subsol de la punctul 1 stabilesc faptul că "prin vechime în funcție se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal, asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție ", însă aceste prevederi legale privesc situația judecătorilor și procurorilor.

În condițiile în care, prin intermediul art. 22 alin. (2) se face trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4

,

nu se poate considera că trebuie avută în vedere definiția noțiunii de vechime în funcție, astfel cum aceasta se regăsește la pct. 1 al notei de subsol, ci trebuie aplicată; în raport de situația particulară a subsemnatului, vechimea în funcție fiind asimilată în acest sens vechimii specialistului IT în funcție, vechime prevăzută pentru specialiștii IT ca și personal auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.

Trimiterea la nr. crt. 4 lit. B). capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcție de majorarea raportată la vechimea în muncă cât și în funcție de majorarea raportată la vechime în funcție/specialitate. Faptul că salariile specialiștilor au fost plafonate la baza 0-3 ani cu explicația din NOTĂ, că "prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" reprezintă o încălcare a dreptului reclamantului de a beneficia de vechime în funcții din sistemul judiciar.

Recurentul susține că atâta vreme cât trimiterea se face la întregul nr. crt. 4 lit. B). capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salarii doar la nivelul gradației de bază, corespunzătoare procurorului cu vechime de 0 - 3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive și nelegale a acestor prevederi normative. în acest context. consider că trebuie să beneficiez de majorarea pentru vechime în specialitate, altfel ar însemna că ne îndepărtăm de la sensul și spiritul legii devenind astfel singura categorie din sistemul de justiție care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcție, deși aceasta vechime în funcție este recunoscuta chiar în anexa V a Legii-cadru 153/2017 sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar existând o notă prin care se arată ce se înțelege prin vechime în funcție (a se vedea: NOTA nr. 1 de la capitolul I lit. A): Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat- asistent sau auditor de justiție; NOTA nr. 1 de la capitolul I lit. B): Prin "vechime în funcție', în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat- asistent sau auditor de justiție; NOTA nr. 1 de la capitolul II: Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor; NOTA nr. t de Ia capitolul III: Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcții de personal conex în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor; NOTA nr. 1 de la capitolul V: Pentru pozițiile 4-10, prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcții de specialitate criminalistică și în funcții auxiliare de specialitate criminalistică: NOTA nr. 1 de hi capitolul VII: Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în probațiune).

De asemenea, recurentul susține că din moment ce pârâtul a considerat că i se aplică nivelul de vechime în funcție 0-3 ani, a realizat o asimilare a vechimii în funcția de specialist IT cu vechimea în funcție din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu tăcea o astfel de diferențiere.

Această vechime în funcție a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (2007 și până în prezent), chiar și prin decizii de încadrare/reîncadrare conform Legii-cadru nr. 153/2017, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, decizii care au fost emise având în vedere prevederile art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017:

"La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă șt vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază. soldelor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38".

Prin luarea în considerare a vechimii în specialitate nu s-ar adăuga la lege și nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de .natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17-alin. (1) din Secțiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017:

"Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statului personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările-și completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale. în raport cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, după caz".

Grila de salarizare la care face trimitere art. 22 alin. (1) din secțiunea a 6-a din Capitolul VIII din Anexa V a legii-cadru 153/2017 cuprinde 3 elemente salariale de bază: indemnizația lunară, vechimea în muncă si vechimea în funcție. Cu alte cuvinte, salariului specialiștilor IT este format din 3 componente și ar fi contrar legii ca una din cele 3 componente să fie tăiată de angajator.

Recurentul arată că în cazul său, specialist IT, singurele criterii de recunoaștere a vechimii în funcție sunt cele indicate de lege: grilele de vechime în funcție stabilite pentru un procuror cu grad de judecătorie, de la cea mai mică vechime până la cea de peste 20 de ani.

Susține că trebuie recunoscută această vechime în

funcție/specialitate și încadrat fiecare specialist IT în raport de vechimea în specialitate pe care o are și raportat la categoria profesională din care face parte, respectiv personal auxiliar de specialitate, acest element fiind o componentă esențială a salariului de bază.

Dacă s-ar menține doar această bază de 0-3 ani ca vechime în specialitate, ar însemna ca un specialist IT debutant (indiferent de vechimea în muncă) să aibă același nivel salarial de bază cu cel al unuia care are o vechime maximă în funcție în parchete sau instanțe și că nu s-ar mai pune problema avansării/promovării în ceea ce privește această vechime în funcție pe viitor - spre deosebire de restul funcțiilor de personal auxiliar de specialitate (ca de altfel orice altă categorie socio-profesională) cărora le este recunoscut acest beneficiu legal.

În opinia recurentului, dacă nu s-ar recunoaște această vechime în specialitate/funcție ar însemna că specialiștii 1T, ca personal auxiliar de specialitate, nu ar putea beneficia nici de pensie de serviciu, pensie reglementată de prevederile art. 68

5

alin. (1) din Legea nr. 567/2004. în momentul îndeplinirii condițiilor legale: vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate si vârsta de 60 de ani.

De asemenea, se încalcă prin omisiune și dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 " Pentru activitatea desfășurata, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a emis decizia contestată și fără a ține cont de celelalte drepturi salariate prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, respectiv de prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

Recurentul arată că spre deosebire de soluția adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (pe care o consider restrictivă și în defavoarea angajatului), în cadrul altor instituții din sistemul judiciar veniturile salariate ale specialiștilor 1T au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în specialitate a fiecărei persoane și încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I. lit. B), nr. crt. 4. precum și a prevederilor art. 17 alin. (3) și alin 4 din Anexă. Este cazul instanțelor din circumscripția Curții de Apel București, Curții de Apel Alba Iulia. Curții de Apel Pitești, Curții de Apel Galați .

În fine, recurentul susține că acest lucru a creat discriminare în cadrul aceleiași familii ocupaționale, lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiștii IT din cadrul parchetelor și cei din cadrul instanțelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându-se în considerare și vechimea în specialitate/funcție.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamantul, specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat revocarea în parte a Deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 85/10.04.2019 și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unei Decizii de salarizare prin care: să se stabilească salariul de baza brut prin raportare la vechimea în funcție și la vechimea în muncă majorat cu sporul pentru parchet de pe lângă tribunal de 5% aferent nivelului parchetului în care își desfășoară activitatea; să se elimine componenta referitoare la sporul de risc și confidențialitate; să se stabilească acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut și, respectiv, sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% din valoarea salariului de bază brut; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20 februarie 2019-28 februarie 2019, precum și începând cu data de 01.03.2019 în continuare și cel plătit de pârât pentru aceeași perioadă, sume actualizate în raport cu indicele de inflație, la data plății effective; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la plata dobânzilor legale penalizatoare pentru diferențele dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20 februarie 2019 - 28 februarie 2019, precum și începând cu data de 01.03.2019 în continuare și cel plătit de pârât pentru aceeași perioadă, dobânzi datorate de la data la care trebuia plătită fiecare sumă și până la data plății efective.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În analiza criticii formulate prin memoriul de recurs referitoare la vechimea în funcție, reține Înalta Curte că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT". Așadar, specialiștii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor/parchetelor și nu din categoria magistraților or a personalului asimilat magistraților.

Drepturile salariale ale specialiștilor IT din cadrul PICCJ (deci și ale reclamanților prin raportare la dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ține seama și de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul PÎCCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

Or, contrar susținerilor recurentului-reclamant, este evident că specialiștii IT nu pot beneficia de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie și, în același timp, de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Instanța de control judiciar constată că prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost interpretate, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, prin trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V din același act normativ, ce vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" (prin Nota nr. 1) trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea sporului pentru instanță de 5%, instanța de control judiciar reține că în mod corect s-a stabilit că măsura de neacordare a majorării de 5% pentru tribunal este legală, în condițiile în care reglementarea aplicabilă din art. 22 alin. (1) ipoteza finală a Legii nr. 153/2017 prevede că specialiștii IT nu beneficiază de elemente salariale care compun salariul de bază pentru categoriile profesionale din care fac parte, în speță personal auxiliar, iar majorarea de tribunal de 5% nu este un spor, ci intră în componența salariului de bază.

Dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din Anexa V, Cap. VIII, Secțiunea a 4-a din Legea nr. 153/2017 prevăd pentru personalul auxiliar de specialitate o majorarea cu 5% a salariului de bază pentru cei care sunt încadrați la tribunal și cu 7,5% pentru cei care își desfășoară activitatea în cadrul curților de apel, ambele majorări intrând în salariul de bază al personalului auxiliar, regimul lor nefiind acela al unor sporuri acordate distinct.

Prin urmare, dat fiind faptul că în accepțiunea Legii nr. 153/2017 personalului auxiliar de specialitate i se acordă în funcție de nivelul instanței la care acesta își desfășoară activitatea o majorare a salariului de bază, este evident că specialiștii IT, prin raportare la textele legale anterior citate, nu pot beneficia de acordarea acestei majorări, întrucât salariul de bază al acestora este stabilit la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie.

În ceea ce privește susținerile privind faptul că majorarea privind sporul de instanță a fost acordată de către alte instituții din sistemul judiciar, instanța de recurs reține că modul în care alți ordonatori de credite au înțeles să interpreteze și să aplice legea nu face obiectul cenzurii instanței de judecată din prezentul litigiu.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 769 din 11 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 769 din 11 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 februarie 2022.