ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.07.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând: 1. anularea deciziei nr. 85/10.04.2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; 2. obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unei decizii de salarizare prin care: a) să se stabilească salariul de baza brut prin raportare la vechimea în funcție și la vechimea în muncă majorat cu sporul pentru parchet de pe lângă tribunal de 5% aferent nivelului parchetului în care îmi desfășor activitatea; b) să se elimine componenta referitoare la sporul de risc și confidențialitate; c). să se stabilească acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut și, respectiv, sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% din valoarea salariului de bază brut; 3) obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20.02.2019 – 28.02.2019, precum și începând cu data de 01.03.2019 în continuare și cel plătit de pârât pentru aceeași perioadă, sume actualizate în raport cu indicele de inflație, la data plății efective; 4) obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la plata dobânzilor legale penalizatoare pentru diferențele dintre venitul salarial cuvenit pentru perioada 20.02.2019 – 28.02.2019, precum și începând cu data de 01.03.2019 în continuare și cel plătit de pârât pentru aceeași perioadă, dobânzi datorate de la data la care trebuia plătită fiecare sumă și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 789 din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.

S-a susținut că, întrucât dispozițiile care reglementează încadrarea specialiștilor IT fac trimitere la întregul nr. crt. 4 lit. B). capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, conform tuturor prevederilor legale în vigoare, limitarea acestor salarii doar la nivelul gradației de bază, corespunzătoare procurorului cu vechime de 0 - 3 ani este rezultatul unei interpretări restrictive și nelegale a acestor prevederi normative.

A arătat recurentul – reclamant că trebuie să beneficieze de majorarea pentru vechime în specialitate, în caz contrar, fiind încălcat sensul și spiritul legii, specialiștii IT devenind singura categorie din sistemul de justiție care nu beneficiază de majorarea pentru vechimea în funcție, deși această vechime în funcție este recunoscută chiar în anexa V a Legii-cadru 153/2017, sub fiecare grilă de salarizare pentru personalul angajat în sistemul judiciar.

Această vechime în funcție a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (2007 și până în prezent), chiar și prin decizii de încadrare/reîncadrare conform Legii-cadru nr. 153/2017, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin luarea în considerare a vechimii în funcție nu s-ar adăuga la lege și nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17 alin. (1) din Secțiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017.

Grila de salarizare la care face trimitere art. 22 alin. (1) din secțiunea a 6-a din Capitolul VIII din Anexa V a legii-cadru 153/2017, cuprinde 3 elemente salariale de bază: indemnizația lunară, vechimea în muncă si vechimea în funcție. Cu alte cuvinte, salariului specialiștilor IT este format din 3 componente și ar fi contrar legii ca una din cele 3 componente sa fie tăiată de angajator.

De asemenea, se încalcă, prin omisiune, și dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind salarizarea personalului auxiliar în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și specialitate.

A invocat recurentul – reclamant jurisprudența instanțelor, printre care și decizia nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță similară, precum și decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

Totodată, se încalcă art. 14 din C.E.D.O., în condițiile în care specialiștii IT din instanțe beneficiază de vechime în funcție raportat la vechimea avută în instanță spre deosebire de cei din cadrul parchetelor.

Fată de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii.

Intimatul –pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în limitele motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin decizia nr. 85/10.04.2019 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au fost stabilite începând cu data de 20.02.2019 (Anexa 6a), iar apoi începând cu 01.03.2019 (Anexa 6b) drepturile salariale pentru specialiștii IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Ilfov, inclusiv pentru reclamantul A. specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, respectiv:

- Anexa 6a (începând cu 20.02.2019): A. – specialist IT, GR.I, gradația 3 (10-15 ani), vechime în funcție 6 luni/5 ani – salariul de bază 6234 RON și sporuri de 1938 RON spor risc și confidențialitate + 935 RON spor condiții deosebite;

- Anexa 6b (începând cu 01.03.2019): A. – specialist IT, GR.I, gradația 3 (10-15 ani) – salariul de bază 10.820 RON și sporuri de 1623 RON spor risc și confidențialitate + 1623 RON spor condiții deosebite;

Prin hotărârea nr. 16/06.06.2019 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă contestația formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 85/10.04.2019.

Criticile reclamantului au vizat, în esență, modul în care partea pârâtă a înțeles să facă aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 în materia salarizării specialiștilor IT, cu privire la neasimilarea vechimii în funcție a specialistului IT, cu vechimea juridică de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B), spre a fi avută în vedere la determinarea încadrării salariale.

Curtea de apel, analizând cererea de chemare în judecată, a reținut că actul administrativ unilateral emis de partea pârâtă este legal, având o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (1) și (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru, raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, în sensul că, pentru aplicarea acestor dispoziții nu este relevantă vechimea în funcția de specialist IT acumulată în instituțiile din sistemul judiciar.

În drept, se constată că salarizarea specialiștilor IT este reglementată de art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 12/2019, text potrivit căruia "Începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.".

În acest sens, art. 22 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că "(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4. (2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea – cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

În Notele nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației."

Reține instanța că această chestiune, invocată prin criticile din recurs, a făcut obiectul unei sesizări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 31/2021 stabilindu-se că "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Astfel, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, s-au reținut următoarele aspecte, cu relevanță pentru soluția pronunțată în prezenta cauză:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentului, cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 17 Capitolul VIII Secțiunea 1 Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, Înalta Curte reține că majorarea de 5% pentru nivelul parchetului la care funcționează, este reglementată pentru personalul auxiliar de specialitate și conex salarizat potrivit Capitolelor II și III din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, iar pentru specialistul IT salarizat în condițiile Capitolului I lit. B) din Anexa menționată, în condițiile în care salarizarea specialiștilor IT a fost reglementată distinct ca efect al art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu un regim de salarizare net superior în raport de restul personalului auxiliar de specialitate, indiferent că acesta din urmă este încadrat în considerarea unor studii superioare juridice sau studii medii. Pentru aceleași considerente și in raport de existența unei prevederi speciale, nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, care reglementează, cu caracter de principiu, salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Nici pretinsa discriminare în raport cu salarizarea altor specialiști IT nu poate fi valorificată în soluționarea favorabilă a contestației, în condițiile în care, prin Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curții Constituționale a României, s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.

Prin decizia menționată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 (3) și art. 27 (1) din O.G. nr. 137/2000, statuând ca aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Or, din perspectiva celor arătate, prevederile de lege criticate nu sunt contrare principiului constituțional al egalității în drepturi.

Urmărirea prin acțiune a unei astfel de finalități, respectiv înlăturarea de la aplicare a unui text de lege în vigoare și nedeclarat ca fiind neconstituțional, sub motivul unei pretinse discriminări prin efectul legii, urmată de aplicarea unei norme dintr-un act normativ ce nu mai este în vigoare sau crearea unei norme pe cale jurisprudențială, nu are temei legal spre a permite instanței de a proceda de o asemenea manieră, în contextul a ceea ce s-a arătat deja.

În mod corespunzător devine lipsită de relevanță practica administrativă a altor ordonatori de credite, astfel cum a fost invocată de reclamant, câtă vreme dreptul salarial al acestuia este stabilit în baza legii, corect interpretate de autoritatea publică pârâtă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-reclamant în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, întrucât a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, fiind confirmată și de decizia pronunțată de Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept, mai sus arătată.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 789 din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.