ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 octombrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat:

- anularea în parte a Deciziei nr. 1883/29.08.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la anexa prin care au fost stabilite drepturile salariale;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unei decizii de salarizare care să își producă efectele începând cu data de 29.08.2018, prin care: să se stabilească salariul de bază brut prin raportarea la vechimea în funcție și la vechimea în muncă majorat cu sporul pentru instanță de 10% aferent nivelului instanței în care își desfășoară activitatea; să se elimine componenta referitoare la sporul de risc și confidențialitate; să se stabilească acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din valoarea salariului de bază brut și, respectiv, sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% din valoarea salariului de bază brut;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție la plata diferențelor dintre venitul salarial cuvenit începând cu data de 29.08.2018 și cel plătit de către pârât începând cu aceeași dată pentru intervalul cuprins între 29.08.2018 și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, diferențe actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale aplicate la suma constituind diferențe de venit salarial;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1329 din 8 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1329 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanții își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Motivarea recursului se rezumă la preluarea integrală a cererii de chemare în judecată, fără a cuprinde argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta, reclamanții menționând succint că soluția primei instanțe este consecința aplicării greșite a normelor de drept material având ca obiect de reglementare salarizarea specialiștilor IT. Or, o astfel de critică generică, fără prezentarea unor contraargumente la considerentele sentinței atacate, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerința motivării recursului.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece reclamanții nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. împotriva sentinței civile nr. 1329 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.