ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5107/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10.12.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București:

I. Revocarea în parte a Deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 638/25.09.2018, având număr de intrare la PT București din data de 01.10.2018, comunicată în data de 01.10.2018, în ceea ce privește salariul de bază brut stabilit începând cu 23.07.2018;

II. Stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui salariu de bază brut corect, obținut prin stabilirea acestuia în raport de vechimea în funcție și de vechimea în muncă, majorat cu sporul pentru instanță de 5% aferent nivelului instanței în care își desfășoară activitatea;

III. Revocarea în parte a deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în ceea ce privește "Cuantum spor risc și confidențialitate" stabilit începând cu 23.07.2018;

IV. Stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui cuantum pentru sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, respectiv pentru sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% la salariul de bază brut corect, potrivit art. 5 Capitolul VIII Secțiunea 1 din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 1449 din data de 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată prin întâmpinare și a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, după rejudecare, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamantului având în vedere vechimea în funcție și sporul de instanță de 5%.

În motivarea recursului, cu privire la faptul că nu a fost luată în considerare și vechimea în funcție, ci doar vechimea în muncă, a arătat că, în condițiile în care, prin intermediul dispozițiilor art. 22 alin. (2) se face trimitere la cap. 1 lit. B) nr. crt. 4, nu se poate considera că trebuie avută în vedere definiția noțiunii de vechime în funcție astfel cum aceasta se regăsește la pct. 1 al notei de subsol, ci trebuie aplicată în raport de situația particulară a reclamantului, vechimea în funcție în acest caz fiind asimilată vechimii specialistului IT în funcție.

Din moment ce pârâta a considerat că reclamantului i se aplică nivelul de vechime în funcție de 0-3 ani, este evident că a realizat o asimilare a vechimii în funcția de specialist IT cu vechimea în funcție din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferențiere.

Cu privire la faptul că nu a fost aplicată majorarea privind sporul pentru instanță de 5%, a arătat recurentul că din cuprinsul dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Capitolul VIII, Secțiunea 6 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 rezultă că specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte. Majorarea de 5% reprezintă un drept salarial prevăzut de lege pentru categoria profesională din care face parte reclamantul, nu este o componentă a salariului de bază, întrucât pentru specialiști se aplică dispozițiile Capitorlului VIII, Secțiunea 6 art. 22 alin. (1) și Capitolul I lit. b) nr. crt. 4, astfel că majorarea de 5% nu poate fi interpretată decât prin prisma dispozițiilor art. 17 alin. (1), ca fiind majorarea aferentă nivelului instanței sau al parchetului, după caz, în care își desfășoară activitatea.

Acordarea acestei majorări se impune și ca o consecință a aplicării principiului egalității și nediscriminării reglementat prin art. 6 lit. b) și c) din Legea nr. 153/2017, iar Curtea de Apel București a aplicat majorarea privind sporul de instanță la stabilirea salariilor pentru specialiștii IT.

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității sale procesuale.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul, specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat revocarea în parte a Deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 638/25.09.2018, în ceea ce privește salariul de bază brut stabilit începând cu 23.07.2018, stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui salariu de bază brut corect, obținut prin stabilirea acestuia în raport de vechimea în funcție și de vechimea în muncă, majorat cu sporul pentru instanță de 5% aferent nivelului instanței în care își desfășoară activitatea, revocarea în parte a deciziei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în ceea ce privește "Cuantum spor risc și confidențialitate" stabilit începând cu 23.07.2018, stabilirea, începând cu 23.07.2018, prin act administrativ individual, a unui cuantum pentru sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, respectiv pentru sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% la salariul de bază brut corect, potrivit art. 5 Capitolul VIII Secțiunea 1 din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În analiza criticii formulate prin memoriul de recurs referitoare la vechimea în funcție, reține Înalta Curte că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT". Așadar, specialiștii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor/parchetelor și nu din categoria magistraților or a personalului asimilat magistraților.

Drepturile salariale ale specialiștilor IT din cadrul PICCJ (deci și ale reclamanților prin raportare la dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ține seama și de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul PÎCCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

Or, contrar susținerilor recurentului-reclamant, este evident că specialiștii IT nu pot beneficia de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie și, în același timp, de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" (prin Nota nr. 1) trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea sporului pentru instanță de 5%, instanța de control judiciar reține că în mod corect s-a stabilit că măsura de neacordare a majorării de 5% pentru tribunal este legală, în condițiile în care reglementarea aplicabilă din art. 22 alin. (1) ipoteza finală a Legii nr. 153/2017 prevede că specialiștii IT nu beneficiază de elemente salariale care compun salariul de bază pentru categoriile profesionale din care fac parte, în speță personal auxiliar, iar majorarea de tribunal de 5% nu este un spor, ci intră în componența salariului de bază.

Dispozițiile art. 17 alin. (3) și (4) din Anexa V, Cap. VIII, Secțiunea a 4-a din Legea nr. 153/2017 prevăd pentru personalul auxiliar de specialitate o majorarea cu 5% a salariului de bază pentru cei care sunt încadrați la tribunal și cu 7,5% pentru cei care își desfășoară activitatea în cadrul curților de apel, ambele majorări intrând în salariul de bază al personalului auxiliar, regimul lor nefiind acela al unor sporuri acordate distinct.

Prin urmare, dat fiind faptul că în accepțiunea Legii nr. 153/2017 personalului auxiliar de specialitate i se acordă în funcție de nivelul instanței la care acesta își desfășoară activitatea o majorare a salariului de bază, este evident că specialiștii IT, prin raportare la textele legale anterior citate, nu pot beneficia de acordarea acestei majorări, întrucât salariul de bază al acestora este stabilit la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie.

În ceea ce privește susținerile privind faptul că majorarea privind sporul de instanță a fost acordată de Curtea de Apel București, instanța de recurs reține că modul în care alți ordonatori de credite au înțeles să interpreteze și să aplice legea nu face obiectul cenzurii instanței de judecată din prezentul litigiu.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1449 din data de 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1449 din data de 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 octombrie 2021.