ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2099/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 aprilie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 6/18.03.2020, solicitând anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 210/12.02.2020, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la emiterea unei noi decizii cu respectarea dispozițiilor art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată, a art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1). 2 din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii- cadru nr: 153/2017, în integralitatea lui, (salarii de baza conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie), cu recunoașterea vechimii în funcție) si plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1844 pronunțată la 06 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă CAB, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1844 pronunțate la 06 decembrie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Susține că prin anexa care face parte integrantă din decizia 638/25.90.2018 (contestată în cauză) a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost realizată o aplicare neconformă a dispozițiilor art. 120 alin. (5

1

) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018.

Subliniază faptul că salariul specialiștilor IT trebuia stabilit conform art. 120 alin. (5

1

) din Legea nr. 304/2004, anexa V capitolul VII secțiunea a 6-a art. 22 și art. 17 alin. (3) Secțiunea a 4-a Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004.

Fără a lua în calcul aceste reglementări salariul de bază al specialiștilor IT a fost stabilit prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani (Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, Capitol I, lit. B). nr. crt. 4), în condițiile în care legea nu precizează în mod explicit acest nivel de salarizare din grilă, ci face trimitere la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, fără a face alte precizări.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a emis decizia atacată fără a mai recunoaște vechimea în funcție câștigată până în prezent, ci doar vechimea în muncă, astfel că la salarizarea sa nu se tine cont de vechimea în funcție a fiecărui specialist IT, fapt care ar fi condus la încadrarea pe un nivel corespunzător intervalelor de vechime la nivelul instanței de referință (judecătorie) și la stabilirea venitului salarial corespunzător acestor intervale. De asemenea, nu se ține cont de celelalte drepturi salariate prevăzute de lege pentru categoria profesională din care facem parte, respectiv de prevederile art. 17 din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017.

Susține că, prin luarea în considerare a vechimii în specialitate nu se adăugă la lege și nu extinde aplicarea unor drepturi de natură salarială expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci s-ar aplica prevederile art. 17 alin. (1) din Secțiunea a 4-a, capitolul VIII, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017.

Funcția de specialist a apărut pe statul de funcții al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție în anul 2014, iar specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sunt încadrați ca funcționari publici și nu ca personal auxiliar de specialitate, beneficiind de altă modalitate de calcul a bazei salariale.

Susține că trebuie recunoscută această vechime în specialitate și încadrat fiecare specialist IT în raport de vechimea în funcție pe care o are, raportat la categoria profesională din care face parte, respectiv personal auxiliar de specialitate, acest element fiind o componentă esențială a salariului de bază.

Menționează că dacă s-ar menține doar această bază de 0-3 ani ca vechime în specialitate, ar însemna ca un specialist IT debutant (indiferent de vechimea în muncă) să aibă același nivel salarial de bază cu cel al unuia care are o vechime maximă (în funcție) în parchet și că nu s-ar mai pune problema avansării/promovării în ceea ce privește această vechime în specialitate pe viitor - spre deosebire de restul funcțiilor de personal auxiliar de specialitate (ca de altfel orice altă categorie socio-profesională) cărora le este recunoscut acest beneficiu legal.

Totodată se pune problema că, în momentul eliberării din funcție prin pensionare a specialiștilor IT, în baza de calcul a drepturilor salariate pentru stabilirea pensiei de serviciu, se recunoaște vechimea în specialitate în cadrul instanțelor si parchetelor. De asemenea, dacă nu s-ar recunoaște această vechime în specialitate ar însemna că specialiștii IT, ca personal auxiliar de specialitate, nu ar putea beneficia nici de pensie de serviciu, pensie reglementată de prevederile art. 68

5

alin. (1) din Legea nr. 567/2004 în momentul îndeplinirii condițiilor legale: vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate si vârsta de 60 de ani.

De asemenea, se încalcă prin omisiune și dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege".

Spre deosebire de soluția restrictivă adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în cadrul altor instituții din sistemul judiciar veniturile salariate ale specialiștilor IT au fost stabilite cu luarea în considerare a vechimii în funcție a fiecărei persoane și încadrarea corespunzătoare în intervalele de vechime stabilite de Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017, Capitolul I. lit. B), nr. crt. 4. precum și a prevederilor art. 17 alin. (3) și alin. (4) din Anexă. Este cazul instanțelor din circumscripția Curții de Apel București, Curții de Apel Alba Iulia. Curții de Apel Pitești, Curții de Apel Galați ș.a.

Acest lucru a creat discriminare în cadrul aceleași familii ocupaționale. lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiștii IT din cadrul parchetelor și cei din cadrul instanțelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându-se în considerare și vechimea în specialitate.

Astfel, consideră că au fost încălcate trei dintre principiile care stau la baza Legii- cadru nr. 153/2017: principiul legalității (deoarece salariile reclamanților au fost stabilite pe baza notei nr. 9736/20017 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și nu pe baza prevederilor legale), principiul nediscriminării și principiul egalității (s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiștii IT din instanțe și parchete, este clar că s-a încălcat și principiul nediscriminării). În același sens sunt și dispozițiile Deciziei nr. 794/2016.

În finalul criticilor sale susține că Decizia Înaltei Curți nr. 31/2021 nu îi este aplicabilă, întrucât este încadrat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov prin decizie emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Pe de altă parte, recurentul, în calitate de specialist IT, face parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea 567/2004, categorie profesională încadrată în Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională (Anexa V din Legea nr. 153/2017), iar salarizarea sa este reglementată de Capitolul II al anexei la pozițiile 7-9, iar potrivit pct. 3 din "Notă" salariile de bază majorându-se corespondent gradațiilor (tranșelor de vechime) prevăzute la art. 10 alin. (4) din aceeași lege, în tabel fiind prevăzute salariile corespondente gradației 0 și vechimii în funcții auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor (pct. 1 și 3 din "Notă").

Intimații-pârâți a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, în ceea ce privește criticile invocate în prezenta cale de atac, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul A., Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanțe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar în privința acestor aspecte care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de reclamant, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-reclamant este specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurentului-reclamant prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanța de recurs constată că pretențiile deduse judecății de către recuren au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Prin decizia anterior evocată s-a reținut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul acelui capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 și nr. 3 la Capitolul I lit. A) și B) se prevede că "Prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", respectiv că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației."

Prin urmare, singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiții Înalta Curte, în acord cu reținerile instanței de fond, constată că, în mod corect intimatul-pârât a stabilit că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor).

Susținerile reclamantului privitoare la aceea că salariile personalului auxiliar de specialitate se diferențiază în raport cu vechimea în specialitate sunt nerelevante, având în vedere că în privința specialiștilor IT sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 303/2004, care deși îi menține în categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, le stabilește specialiștilor IT un nivel de salarizare superior, prin raportare la o altă categorie profesională - de procuror cu grad de judecătorie, cu excluderea însă a majorării specifice vechimii în funcția de magistrat.

În măsura în care s-ar da relevanță susținerilor recurentului-reclamant, potrivit cărora ar trebui să beneficieze de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie, dar în același timp și de majorarea pentru vechimea în funcție acordată personalului auxiliar de specialitate, s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condițiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcție prevăzute pentru categoria magistraților și cele pentru personalul auxiliar fiind diferite și fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Înalta Curte va înlătura inclusiv susținerile recurentului referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor legale privind modul de calcul al pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, având în vedere că dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 706/2015 invocate de acesta se interpretează coroborat cu prevederile art. 1 din același act normativ, vechimea în specialitate prezentând relevanță în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de vechime pentru pensionare, iar nu în ceea ce privește baza de calcul a drepturilor de pensie.

Or, din acest punct de vedere, se reține că nimic nu îl împiedică pe legiuitor să recunoască vechimea în funcție/în specialitate deținută anterior, în calculul vechimii totale necesare pentru deschiderea drepturilor de pensie, fără însă ca acest lucru să reprezinte totodată o obligație de acordare a unor drepturi bănești suplimentare, corespunzătoare acestei vechimi.

Se va concluziona așadar că vechimea în specialitate reprezintă un element evidențiat pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu un element relevant în stabilirea salariilor de bază pentru specialiștii IT în activitate, tot astfel cum vechimea anterioară în specialitățile juridice (consilier juridic, avocat, notar) este recunoscută pentru deschiderea dreptului la pensie al magistraților, fără ca această vechime să influențeze în vreun fel modul de calcul al salariilor de bază ale magistraților în activitate.

Așadar, specialiștii IT, deși asimilați indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiștilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Înalta Curte constată că este corect modul de determinare a salariului de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor de judecată, CSM, Inspecției Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde nivelul salariului este stabilit de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22 alin. (1) și (2) prin trimitere la dispozițiile art. 22 alin. (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privința unei eventuale discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile "…art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002)".

De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispozițiile art. 16 din Constitutție privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Față de cele expuse anterior, critica vizând încălcarea a trei dintre principiile care stau la baza Legii- cadru nr. 153/2017: principiul legalității (deoarece salariile reclamanților au fost stabilite pe baza notei nr. 9736. a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și nu pe baza prevederilor legale), principiul nediscriminării și principiul egalității (s-au emis decizii de salarizare diferită pentru specialiștii IT din instanțe și parchete, este clar că s-a încălcat și principiul nediscriminării), nu are suport legal și este nefondată.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, întrucât aceasta reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că sentința recurată este dată cu corecta interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 153/2017.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1844 pronunțate la 6 decembrie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024.