ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 973/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13.06.2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 4 din data de 09.05.2019;

- anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 33/27.03.2019;

- emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență nr. 12/2019, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr.

crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului);

- obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința nr. 611 din 18 octombrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

La data de 5.01.2022, recurenții-reclamanți au depus cerere de renunțare la judecarea recursului declarat în cauză, conform dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. .

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

În privința cererii de renunțare la judecata recursului, comunicată la data de 11.01.2022, intimatul nu a formulat un punct de vedere.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurenților, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar art. 463 din același cod definește achiesarea la hotărâre drept renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja.

Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurenților de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea recurenților A. și B. de renunțare la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 611 din 18 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2022.