ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2436/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 14.06.2019, reclamanții A. și B., în calitate de specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în calitate de angajator și ordonator secundar de credite, plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 4/09.05.2019, solicitând anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 33/27.03.2019 privind stabilirea drepturilor lor salariale cu începere de la 01.03.2019, precum și obligarea la emiterea unei noi decizii, prin care să li se stabilească salariile de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu recunoașterea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului, și, de asemenea, obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 535 din data de 4 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 535 din 4 octombrie 2019, pronunțatăede Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat casarea sentinție recurate și rejudecarea cauzei cu consecința anulării deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 33/27.03.2019 și obligării pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să stabilească salariul de baza conform indemnizațiilor de încadrare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu luarea în considerare a vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului, precum și a obligării pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate anterior și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că vechimea în funcție le-a fost recunoscută prin deciziile emise până în prezent (2007 și până în prezent), chiar și prin deciziile de reîncadrare nr. 78 din 31.07.2017 respectiv nr. 31/08.03.2019, emise de Parchetul lângă Curtea de Apel Brașov, decizii care au fost emise având în vedere prevederile art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Având în vedere faptul că prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 fac trimitere la cap. I, lit. B) nr. crt. 4 fără a face o altă distincție, consideră că se impunea să fie aplicată în întregime modalitatea de stabilire a drepturilor salariale pentru procurorul cu grad de judecătorie, atât în raport cu gradația aferentă vechimii în muncă dar și în raport de vechimea în funcție. Este adevărat că prevederile notei de subsol de la pct. 1 stabilesc faptul că "prin vechime în funcție se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție", însă aceste prevederi legale privesc situația judecătorilor și procurorilor. În condițiile în care, prin intermediul dispozițiilor art. 22 alin. (2) se face trimitere la cap. I lit. B) nr. crt. 4, nu se poate considera că trebuie avută în vedere definiția noțiunii de vechime în funcție, astfel cum aceasta se regăsește la pct. 1 al notei de subsol ci trebuie aplicată în raport de situația particulară a reclamanților, vechimea în funcție în acest caz fiind asimilată vechimii specialistului IT în funcție.

Astfel, având în vedere modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale specialiștilor IT prin decizia sus amintită, consideră că în cazul specialiștilor IT nu ar putea fi aplicat nici măcar nivelul de bază al vechimii 0-3 ani, întrucât acesta nu are niciuna dintre calitățile menționate în cuprinsul definiției din pct. 1 al notei de subsol. Or, din moment ce s-a considerat că specialiștilor IT li se aplică nivelul de vechime în funcție 0-3 ani, este evident ca pârâtul a realizat o asimilare a vechimii în funcția de specialist IT cu vechimea în funcție din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferențiere.

Mai mult, printr-o interpretare contrara s-ar ajunge la situația în care reclamanților nu le-ar putea fi stabilit un salariu superior pe măsura acumulării vechimii în funcție și trecerii într-o altă tranșă de vechime deși, pentru întreg personalul bugetar concepția Legii nr. 153/2017 este în acest sens.

Din înscrisurile depuse, și anume adresa nr. x/12.09.2018 a Curții de Apel București, reiese ca un astfel de mod de stabilire a drepturilor salariate ale specialiștilor IT a fost adoptat de această instanță.

Prin decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soljuționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că:

"în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute cu titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011". În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că principiul reparării integrale a prejudiciului impune atât actualizarea sumelor datorate și neachitate la termen cu indicele prețurilor de consum cât și acordarea dobânzii legale, acest din urmă element având scopul de a acoperi beneficiul nerealizat (lucrum cessans) prin lipsirea părții de sume e de bani la care era îndreptățită.

Modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale specialiștilor IT din cadrul parchetelor a creat discriminare în cadrul aceleași familii ocupaționale, lipsind orice justificare reală privind reglementarea unei grile de salarizare distincte pentru specialiștii IT din cadrul parchetelor și cei din cadrul instanțelor pentru care au fost emise decizii de salarizare luându- se în considerare și vechimea în specialitate.

Au enumerat o serie de dosare și au precizat că în cazul în care soluțiile pronunțate în acestea vor rămâne diferite, se vor regăsi în situația în care specialiștii IT de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov vor fi salarizați avându-se în vedere vechimea în funcție, iar specialiștii IT de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov (unitate de parchet ierarhic superioară) și de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna nu vor beneficia de aceasta, în condițiile în care angajatorul este același și prin aceeași decizie se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru toți specialiștii IT din raza de competență a Parchetului de pe lângă" Curtea de Apel Brașov. De asemenea, pe lângă această aplicare diferențiată între instanțe și parchete, întrucât majoritatea specialiștilor IT din cadrul parchetelor au promovat acțiuni având acest obiect, se prefigurează un caracter neunitar al soluțiilor pronunțate la acest moment de instanța de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenții-reclamanți, Înalta Curte consideră necesar a reda dispozițiile legale incidente cauzei, raportat la calitatea reclamanților de specialiști IT în cadrul parchetelor.

Potrivit art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menționate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) și (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiștilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Este de reținut că dispozițiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 se referă la indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

Așadar, specialiștii IT fac parte din personalul auxiliar de specialitate, alături de grefieri, fiind diferiți de specialiștii din cadrul parchetelor la care se referă art. 22 alin. (1) din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017 și care sunt prevăzuți de art. 116 alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2004.

Înalta Curte reține că O.U.G. nr. 7/2019 a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr. 756/2021, Curtea Constituțională a constatat caracterul constituțional al actului normativ, reținând, în ceea ce privește salarizarea specialiștilor IT, că:

"18. Reglementarea abrogată stabilea că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare se asimilează, sub aspect salarial, cu cei din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest context, pentru a elimina această normă de asimilare, legiuitorul delegat a considerat necesară așezarea sistemului de salarizare a acestora în funcție de poziția instituțională a structurilor în cadrul cărora funcționează. Este o situație obiectivă și cuantificabilă, care intră în sfera de cuprindere a situației extraordinare prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție. Urgența reglementării este dată tocmai de necesitatea asigurării unui sistem de salarizare bazat pe poziția instituțională a respectivelor entități publice, reafirmând, astfel, principiul potrivit căruia sistemul de salarizare se reglementează în funcție de trepte/niveluri/poziție instituțională. Toate aceste aspecte sunt motivate în preambulul ordonanței de urgență criticate, ceea ce înseamnă că sunt respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. Faptul că, ulterior, același legiuitor delegat, prin adoptarea Ordonanței de urgență nr. 12/2019, a revenit asupra soluției normative promovate nu reflectă decât o opțiune legislativă ulterioară derogatorie de la situația obiectivă dată de nivelul instituțional în care funcționează."

Recurenții-reclamanți au susținut a fi nelegală stabilirea salariului lor de încadrare în raport de procurorul cu grad de judecătorie, fără a se avea în vedere și vechimea în funcție de care se bucură acesta.

Or, cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin vechime în funcție, în sensul Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa la Legea nr. 153/2017, pct. 1 al Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază statuează că se înțelege "vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție". Așadar, majorarea salarială pentru vechimea în funcție presupune ca această vechime să fie îndeplinită în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justitie, iar specialiștii IT nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei.

Prin urmare, chiar dacă legiuitorul a intenționat să situeze specialiștii IT pe o treaptă de salarizare superioară personalului auxiliar de specialitate, această modalitate de legiferare privește doar salariul de bază, iar specialiștii IT nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

În acest sens este relevantă Decizia nr. 31/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei chestiuni de drept, care, deși se referă la ofițerii și agenții de poliție judiciară, privește interpretarea dispozițiilor legale incidente și în cauza de față, respectiv dispozițiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și stabilește că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din același act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Nu se poate reține că prin sintagma "personal asimilat acestora" din cadrul Notei amintite legiuitorul a înțeles să se refere și la specialiștii IT asimilați din punct de vedere salarial procurorilor. Această sintagmă se referă la personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii, care este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În plus, Înalta Curte constată că ceea ce solicită recurenții și reprezintă obiectul disputei nu este acordarea majorării salariale pentru vechimea în funcția de specialist IT, ci acordarea majorării pentru vechimea aferentă funcției de magistrat (procuror). După cum s-a arătat anterior, recurenții-reclamanți doresc să beneficieze de majorarea salarială stabilită de legiuitor în beneficiul altei categorii profesionale decât cea din care fac parte.

Nu pot fi primite nici criticile situație discriminatorie în care se regăsesc recurenții în urma soluționării unor dosare cu privire la alți specialiști IT din cadrul altor parchete, recurenții nefăcând dovada rămânerii definitive a acestor hotărâri, iar pe de altă parte se reține că fiecare speță este soluționată în raport de elementele sale specifice, astfel că, deși o jurisprudență similară poate ajuta la conturarea unei opinii a instanței într-un anumit sens, în final cauza se judecă prin prisma motivelor de fapt și de drept expuse în susținerea cererii, a apărărilor părților și a cadrului normativ incident.

Înalta Curte mai constată că argumentele aduse de recurenți tind să critice însăși textele de lege incidente, deci modul de reglementare de către legiuitor a drepturilor salariale prin Legea nr. 153/2017 cu modificările ulterioare, aspecte care nu pot fi tranșate decât în cadrul controlului de neconstituționalitate, iar nu pe calea acțiunii în contencios administrativ. Instanța de contencios administrativ nu este chemată să analizeze calitatea normei legale, atribut dat în competența forului constituțional, ci concordanța cu norma legală a actelor administrative emise cu privire la drepturile salariale cuvenite recurenților-reclamanți, astfel că, atât timp cât ordonatorul de credite a emis aceste acte cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, concluzia netemeiniciei acțiunii este legală, iar recursul este nefondat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că textele de lege anterior citate, precum și celelalte prevederi ale Legii nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în functia de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor), iar acest mod de calcul a fost corect aplicat prin actele administrative atacate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat reclamanții A. și B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 535 din 4 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.