ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 28 martie 2006 dată în dosarul nr. 592/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 242, art. 246, art. 248 și art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., față de L.A., procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și D.E., procuror la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Pentru pronunțarea acestei rezoluții s-a reținut, în esență, că, în cauză, nu există indiciile săvârșirii unei fapte penale.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul I.E.G. a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., admiterea acestuia și, în consecință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea efectuării de cercetări și începerea urmăririi penale în ceea ce privește săvârșirea de către L.A. și D.E. a infracțiunilor reclamate. Examinând plângerea formulată de petiționar, Înalta Curte constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul I.E.G. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații L.A. și D.E.

pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere sau distrugere de înscrisuri, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, abuz în serviciu contra intereselor publice și fals în înscrisuri oficiale, fapte săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr. 1/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Întrucât s-a stabilit că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, s-a dispus declinarea acesteia la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, unde s-a înregistrat sub nr. 1/D/P/2004, fiind repartizată spre soluționare procurorului șef de serviciu D.E.

Analizând plângerea formulată de petiționar prin prisma actelor efectuate în cauză și a materialului de urmărire penală efectuat în dosarul nr. 1/P/P/2004, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care au fost reclamați cu doi procurori nu există pentru următoarele considerente: Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 242 C. pen., petiționarul, susținând că a depus o cerere de probațiune prin care a solicitat audierea unor martori și relații de la I.P.J. Hunedoara și Poliția Deva, cerere care nu s-a regăsit la dosar, se constată că aceste susțineri sunt infirmate de probele dosarului în sensul că această cerere este atașată la dosar. Pe de altă parte, din conținutul procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală rezultă că petiționarul și nici apărătorul ei nu au contestat probatoriul administrat.

Așa încât, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații L.A. și D.E., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., petiționarul a apreciat că această faptă constă în nesoluționarea plângerii sale împotriva ordonanței de reținere și că, în cauză, a fost audiat de procurorul L.A. și nu de D.E. și, din aceste motive, actele efectuate sunt false. Sub aceste aspecte, Înalta Curte constată că petiționarul nu a respectat dispozițiile art. 278 C. proc. pen., în sensul că nu a învederat instanței că nu a primit răspuns la plângerea împotriva măsurii reținerii din 2 decembrie 2004. Pe de altă parte, legalitatea măsurii arestării preventive nu se poate pune în discuție prin plângere penală.

Nu se confirmă nici susținerile petiționarului în sensul că nu a fost audiat de D.E., care era procurorul competent, ci de L.A., procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Se reține, însă, corect că procurorul D.E. a fost ajutat de procurorul L.A. la expunerea situației de fapt, dată fiind complexitatea cauzei și faptul că D.E. preluase cauza de curând. În consecință, nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și nici ale infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., Curtea reține că persoanele reclamate nu au realizat acte din conținutul laturii obiective a acestei infracțiuni.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen., Curtea constată că singurul drept ce i-a fost îngrădit petiționarului este dreptul de a fi liber, însă măsura arestării s-a dispus în condiții de legalitate, nefiind realizat conținutul infracțiunii prevăzută de art. 247 C. pen. Așa încât, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei reclamați și pentru aceste infracțiuni. În ceea ce privește susținerile petiționarului în sensul că „atitudinea” procurorului L.A. a contribuit la aprecierea sa ca fiind vinovat, Înalta Curte apreciază că numai instanței care are pe rol soluționarea cauzei îi revine atributul constatării vinovăției sau nevinovăției petiționarului. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul I.E.G.

este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare. Va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.E.G. împotriva rezoluției nr. 592/P/2005 din 28 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2006.