ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 28 martie

2006 dată în dosarul nr. 592/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 242, art. 246,

art. 248 și art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., față de L.A.,

procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

și D.E., procuror la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Pentru pronunțarea acestei

rezoluții s-a reținut, în esență, că, în cauză, nu există indiciile săvârșirii

unei fapte penale.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul I.E.G. a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție,

solicitând, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen.,

admiterea acestuia și, în consecință, desființarea rezoluției atacate și

trimiterea cauzei procurorului în vederea efectuării de cercetări și începerea

urmăririi penale în ceea ce privește săvârșirea de către L.A. și D.E. a

infracțiunilor reclamate.

Examinând plângerea

formulată de petiționar, Înalta Curte constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul I.E.G.

a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații L.A. și D.E. pentru

săvârșirea infracțiunilor de reținere sau distrugere de înscrisuri, abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi, abuz în serviciu contra intereselor publice și fals în înscrisuri

oficiale, fapte săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr. 1/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Întrucât s-a stabilit că, în

cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art.

2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, s-a dispus declinarea acesteia la D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia, unde s-a înregistrat sub nr. 1/D/P/2004,

fiind repartizată spre soluționare procurorului șef de serviciu D.E.

Analizând plângerea

formulată de petiționar prin prisma actelor efectuate în cauză și a

materialului de urmărire penală efectuat în dosarul nr. 1/P/P/2004, Înalta

Curte constată că infracțiunile pentru care au fost reclamați cu doi procurori

nu există pentru următoarele considerente:

Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 242 C. pen., petiționarul, susținând că a depus o cerere de

probațiune prin care a solicitat audierea unor martori și relații de la I.P.J.

Hunedoara și Poliția Deva, cerere care nu s-a regăsit la dosar, se constată că

aceste susțineri sunt infirmate de probele dosarului în sensul că această

cerere este atașată la dosar.

Pe de altă parte, din

conținutul procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală

rezultă că petiționarul și nici apărătorul ei nu au contestat probatoriul

administrat.

Așa încât, în mod corect s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații L.A. și D.E., în

temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., petiționarul a apreciat că această faptă constă

în nesoluționarea plângerii sale împotriva ordonanței de reținere și că, în

cauză, a fost audiat de procurorul L.A. și nu de D.E. și, din aceste motive,

actele efectuate sunt false.

Sub aceste aspecte, Înalta

Curte constată că petiționarul nu a respectat dispozițiile art. 278 C. proc.

pen., în sensul că nu a învederat instanței că nu a primit răspuns la plângerea

împotriva măsurii reținerii din 2 decembrie 2004.

Pe de altă parte,

legalitatea măsurii arestării preventive nu se poate pune în discuție prin

plângere penală.

Nu se confirmă nici

susținerile petiționarului în sensul că nu a fost audiat de D.E., care era

procurorul competent, ci de L.A., procuror general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Se reține, însă, corect că

procurorul D.E. a fost ajutat de procurorul L.A. la expunerea situației de

fapt, dată fiind complexitatea cauzei și faptul că D.E. preluase cauza de

curând.

În consecință, nu se

regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

și nici ale infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen.

Cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 248 C. pen., Curtea reține că persoanele reclamate nu au

realizat acte din conținutul laturii obiective a acestei infracțiuni.

Referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 247 C. pen., Curtea constată că singurul drept ce i-a fost

îngrădit petiționarului este dreptul de a fi liber, însă măsura arestării s-a

dispus în condiții de legalitate, nefiind realizat conținutul infracțiunii

prevăzută de art. 247 C. pen.

Așa încât, corect s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de cei reclamați și pentru aceste

infracțiuni.

În ceea ce privește

susținerile petiționarului în sensul că „atitudinea” procurorului L.A. a

contribuit la aprecierea sa ca fiind vinovat, Înalta Curte apreciază că numai

instanței care are pe rol soluționarea cauzei îi revine atributul constatării

vinovăției sau nevinovăției petiționarului.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiționarul I.E.G.

este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Va fi obligat petiționarul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul I.E.G. împotriva rezoluției nr. 592/P/2005

din 28 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2006.