ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3228/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.08.2018 pe rolul Curții de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în calitate de specialist IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, modificarea în parte a deciziei nr. 61 din 06.06.2018, prin introducerea în salariul lunar a unei sume compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)

1

din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, reclamanta a modificat obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat anularea în parte a deciziei atacate și introducerea în salariul lunar a sumei compensatorii prevăzute de același text de lege.

Prin sentința civilă nr. 600 din 19 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și s-a dispus obligarea pârâtului să soluționeze contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 61/6.06.2018 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 600 din 19 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că a formulat acțiunea în temeiul art. 7 alin. (2) din Anexa V - Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, solicitând inițial modificarea în parte a Deciziei nr. 61 din 06.06.2018, prin introducerea în salariul lunar a unei sume compensatorii prevăzute de art. 33 alin. (6

1

) din Legea - cadru nr. 153/2017, iar ulterior și-a modificat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea în parte a deciziei atacate și introducerea în salariul lunar a sumei compensatorii prevăzute de același text de lege.

Susține că instanța a modificat unilateral obiectul acțiunii și a obligat pârâtul să soluționeze contestația administrativă, deși reclamanta nu solicitase acest lucru, motiv pentru care apreciază că hotărârea conține motive străine de natura cauzei, motivarea vizând un alt obiect și acordând ceea ce nu s-a cerut, cu încălcarea art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Susține că își menține cererea de chemare în judecată, astfel cum a precizat-o, întrucât pârâtul nu a respectat dispozițiile legale invocate prin acțiune.

Astfel, arată că la data de 19 aprilie 2018 a fost emis de către Direcția de Sănătate Publică a Județului Prahova, Buletinul de determinare prin expertizare a condițiilor de muncă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 11 din 29.04.2018, din care rezultă existența a cel puțin 4 factori de risc, ceea ce a dus la acordarea unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, conform Deciziei nr. 61 din 06.06.2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Recurenta-reclamantă susține că, în acest mod, salariul său s-a diminuat, deoarece sporul de 15% a înlocuit sporul de condiții vătămătoare pe care-l avea conform Legii-cadru nr. 153/2017, fiind în cuantum mai mic decât sporul avut anterior.

Consideră că în această situație se impunea aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6

1

) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd acordarea unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în condițiile în care legiuitorul nu a limitat acordarea acestei sume la vreo ramură a sistemului bugetar, sens în care invocă preambulul O.U.G. nr. 41 din 16 mai 2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii pe fond, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei nr. 61/19.02.2019, dar că motivarea acțiunii tinde să vizeze o soluție de respingere, ca prematură, a acesteia.

Mai mult, arată că hotărârea conține motive străine de natura cauzei, câtă vreme instanța a motivat pe un alt obiect, respectiv obligația de a face. Mai arată că instanța nu este ținută de răspunsul emitentului actului, ci se poate pronunța inclusiv pe legalitatea și temeinicia actului.

Consideră că instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut. încălcând art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

Recurenta-reclamanta A. a formulat întâmpinare, prin care arată că susține în parte recursul pârâtului, întrucât instanța nu s-a pronunțat pe cererea cu care a fost învestită.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, modificarea în parte a deciziei nr. 61 din 06.06.2018, prin introducerea în salariul lunar a unei sume compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)

1

din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Printr-o cerere modificatoare, reclamanta A. a solicitat anularea în parte a deciziei atacate și introducerea în salariul lunar a sumei compensatorii prevăzute de același text de lege.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prin ambele cereri de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., cu referire la respectarea de către considerentele hotărârii recurate a cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., legalitatea sentinței atacate urmând a fi analizată din această perspectivă.

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că, deși reclamanta a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 61 din 06.06.2018, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii cadru nr. 153/2017, instanța de fond, în temeiul Legii nr. 284/2010, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să soluționeze contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 61/6.06.2018 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, fără ca prin cererea de chemare în judecată să fi fost formulată o asemenea solicitare.

Această împrejurare atrage atât incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât și pe cea a art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât hotărârea recurată nu este motivată în raport cu criticile formulate prin cererea de chemare în judecată și în raport cu temeiul de drept invocat de reclamantă.

Astfel, instanța de recurs constată că prima instanță nu a răspuns argumentelor invocate de către reclamantă și întemeiate pe Legea nr. 153/2017, în condițiile în care decizia a cărei anulare parțială o solicită reclamanta a fost emisă în baza acestei legi, considerentele sentinței atacate referindu-se, în mod eronat, la Legea nr. 284/2010.

În consecință, instanța de recurs constată că în speță sunt fondate criticile recurentei-reclamante prin care se susține că instanța s-a pronunțat asupra altor aspecte decât cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, împrejurare ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.

În acest mod, s-a încălcat principiul disponibilității, prevăzut de art. 9 C. proc. civ., reclamanta înțelegând să învestească instanța cu soluționarea unei cereri, ale cărei argumente nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, în raport cu toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară, constituind o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea de chemare în judecată, urmând să analizeze criticile aduse de recurenta-reclamantă hotărârii contestate, în raport cu Legea nr. 153/2017, ce constituie temeiul de drept al acțiunii.

În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de ambii recurenți, circumscrise motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de reclamanta A. și de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței civile nr. 600 din 19 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. și de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței civile nr. 600 din 19 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București - veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.