ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2369/2016

Decizia nr. 2369/2016

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2014, reclamantul Sindicatul Liber al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și Consiliul Județean Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună recunoașterea dreptului la un spor de 50% din salariul de bază pentru lucrul în condiții deosebit de periculoase pentru personalul contractual din cadrul Complexului de Servicii Comunitare Ploiești, instituție aflată în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, membri de sindicat, din tabelul anexă, spor prevăzut în Buletinul de determinare prin expertizare nr. 23 din data de 30 iulie 2010, eliberat de Direcția de Sănătate Publică Prahova și vizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova; obligarea pârâților, începând cu data de 21 mai 2014 și în continuare, la plata unui spor de 50% pentru munca prestată de către fiecare reclamant în parte, în condiții deosebit de periculoase, așa cum este prevăzut în Buletinul de determinare prin expertizare nr. 23 din data de 30 iulie 2010, eliberat de Direcția de Sănătate Publică Prahova și vizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova; plata retroactivă a acestor sume și obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective și a dobânzii legale aferente, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 privind acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii, până la data plații efective; fără cheltuieli de judecată.

Reclamantul a formulat precizare la acțiunea inițială arătând că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50% la salariul de bază pentru personalul contractual din cadrul Complexului de Servicii Comunitare Ploiești, începând cu data de 21 mai 2014 și în continuare.

Față de această cerere, reclamantul a precizat că perioada pentru care solicită acordarea acestui spor este cu începere din data de 21 mai 2014 și în continuare până la eliberarea unui alt Buletin de determinare prin expertizare a locurilor de muncă din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, buletin emis de autoritățile competente în acest sens și prin care să se constate modificarea condițiilor de muncă sau, până la apariția unor alte acte normative prin care să fie modificat cadrul legal de acordare a acestui spor.

La termenul din data de 4 martie 2015, pârâtul Consiliul Județean Prahova a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Prin sentința civilă nr. 1813 din data de 24 iunie 2015, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis excepția tardivității cererii de chemare în garanție, ce a fost invocată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin întâmpinarea depusă la dosar.

A admis acțiunea formulată, completată și precizată de reclamantul Sindicatul Liber al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și Consiliul Județean Prahova, precum și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, formulată de pârâtul Consiliul Județean Prahova, și, în consecință, a obligat pârâții la plata, în solidar, a sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50% din salariul de bază, pentru munca prestată de fiecare dintre membrii sindicatului reclamant, indicat în anexa la cererea de chemare în judecată, în cadrul Complexului de Servicii Comunitare Ploiești, începând cu data de 21mai 2014 și în continuare, până la constatarea modificării condițiilor de muncă ori până la apariția unor alte acte normative care să modifice cadrul legal de acordare a acestui spor, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, cu dobânda legală aferentă.

Prin aceeași sentință, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, formulată de pârâtul Consiliul Județean Prahova, ca fiind tardivă, și a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 443 din data de 1 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelurile declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova împotriva sentinței civile nr. 1813 din 24 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Liber al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și cu chematul în garanție Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins acțiunea completată și precizată, ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/105/2014/a1, la data de 27 aprilie 2016, revizuentul Sindicatul Liber - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a formulat, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, Consiliul Județean Prahova și Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cerere de revizuire a deciziei nr. 443 din data de 1 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/105/2014, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze decizia atacată.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susținând că, în speță, există hotărâri potrivnice - decizia nr. 443 din data de 1 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor art. 500 din data de 20 mai 2014 și nr. 1310 din data de 28 septembrie 2015 ale Curții de Apel Ploiești, prin care situația fusese deja tranșată, conform dispozițiilor art. 430 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, s-a arătat că, în prima acțiune, înregistrată sub nr. x/105/2013, a fost pronunțată sentința civilă nr. 2836 din data de 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 500 din data de 20 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești. Se subliniază că această cauză este similară cu prezenta pricină, având aceleași părți, iar instanța de judecată a obligat pârâtele Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și Consiliul Județean Prahova la plata sporului de 50% la salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, începând cu data de 30 iulie 2010 pentru membrii de sindicat angajați ai pârâtei Complexului de Servicii Comunitare Ploiești - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova. Prahova, reclamanți în acest dosar.

S-a precizat că cea de-a doua acțiune, înregistrată cu nr. x/105/2014, a fost soluționată de Tribunalul Prahova sentința civilă nr. 1667 din data de 10 iunie 2015, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1310 din data de 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, iar această cauză este similară cu prezenta pricină, având ca părți colegi în aceeași unitate ai salariaților din Dosarul nr. x/105/2013.

Revizuentul a arătat că, prin această sentință, instanța de judecată a obligat pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și Consiliul Județean Prahova la plata sporului de 50% la salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, începând cu data de 17 septembrie 2011 și în continuare, pentru membrii de sindicat angajați ai pârâtei Complexului de Servicii Comunitare Ploiești - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, reclamanți în acest dosar.

În ceea ce privește cea de a treia acțiune (ce formează obiectul cauzei soluționate prin decizia a cărei revizuire se solicită), înregistrată sub nr. x/105/2014, revizuentul a învederat că a fost soluționată sentința civilă nr. 1813 din data de 24 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul admiterii acțiunii formulate, completate și precizate de sindicat, pârâții fiind obligați la plata, în solidar, a sporului pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50% din salariul de bază, începând cu data de 21 mai 2014 și în continuare.

A mai arătat revizuentul că, însă, prin decizia nr. 443 din data de 1 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și Consiliul Județean Prahova, sentința apelată fiind schimbată, în sensul respingerii acțiunii completate și precizate de Sindicatul Liber al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.

Revizuentul a apreciat că dreptul la sporul pentru condiții deosebit de periculoase al salariaților din prezenta cauză a fost recunoscut anterior de Curtea de Apel Ploiești, acesta fiind acordat în urma deciziei instanței dată în Dosarul nr. x/105/2013 acelorași salariați.

S-a menționat că, deși sentința civilă nr. 2836 din data de 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Prahova și decizia Curții de Apel Ploiești nr. 500 din data de 20 mai 2014, precum și legile anuale de salarizare obligau angajatorul la acordarea în continuare a sporului pentru condiții deosebit de periculoase, aceasta nu l-a acordat decât până la data deciziei curții de apel - 20 mai 2014. Refuzul angajatorului a determinat sindicatul ca, în numele acelorași salariați, membri de sindicat, să solicite instanței de judecată acordarea acestui spor începând de la data de 21 mai 2014 și în continuare, până la modificarea condițiilor de muncă sau a cadrului legal de acordare a acestui spor.

S-a învederat că, în cuprinsul deciziei nr. 443 din data de 1 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești a consemnat că „reține și faptul că, prin sentința menționată, s-a stabilit faptul că reclamantul este îndrituit la sporul de 50% pentru lucrul în condiții deosebit de periculoase chiar dacă membri săi nu beneficiau de el la 31 decembrie 2009, aspect ce a intrat în puterea lucrului judecat”.

Totodată, revizuentul a formulat critici cu privire la reținerile instanței de apel referitoare la fondul cauzei și la modul în care au fost apreciate probele administrate.

Intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și Consiliul Județean Prahova au depus întâmpinări, prin care au invocat excepția tardivității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., apreciind că în condițiile în care decizia atacată a rămas definitivă la data pronunțării - 1 martie 2016, depunerea revizuirii la data de 27 aprilie 2016 a avut loc în afara termenului legal.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că cererea de revizuire este nelegală și netemeinică, solicitându-se respingerea acesteia.

La rândul său, intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și, pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, apreciind că în cauză nu este incident cazul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pt. 8 din noul C. proc. civ., neexistând tripla identitate prevăzută de art. 431 alin. (1) din noul C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 28 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a invocat din oficiu și a pus în discuția părților, conform dispozițiilor art. 247 și ale art. 130 C. proc. civ. raportat la art. 510 alin. (2) din același cod, excepția de necompetență materială a instanței.

La același termen, având în vedere că s-au invocat prin întâmpinările depuse la dosar de către intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și Consiliul Județean Prahova excepția tardivității cererii de revizuire, iar de către intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea a stabilit, dând eficiență dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., că, prioritară în ordinea de soluționare a excepțiilor invocate este excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu.

Prin decizia nr. 1777 din data 28 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2014/a1, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 octombrie 2016, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la data de 16 decembrie 2016 când, instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, potrivit mențiunilor din practicaua prezentei decizii.

Examinând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 443 din data de 1 martie 2016, a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, și întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul susține că aceasta este potrivnică deciziilor art. 500 din data de 20 mai 2014 și nr. 1310 din data de 28 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 443 din data de 1 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, este o hotărâre pronunțată în faza procesuală a apelului, în soluționarea unui conflict de muncă.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia conflictelor de muncă sunt decizii definitive de la data pronunțării acestora.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că hotărârea supusă revizuirii s-a pronunțat la 1 martie 2016, dată la care a rămas definitivă, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii statuate de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 1 aprilie 2016.

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 27 aprilie 2016, astfel cum rezultă din ștampila Regaistraturii Curții de Apel Ploiești, aplicată pe prima filă a cererii de revizuire (Dosarul nr. x/105/2014/a1 al Curții de Apel Ploiești), așadar, peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește susținerea revizuentului în sensul că normele generale de drept prevăd că termenul de declarare a căii de atac curge de la data comunicării hotărârii, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și reține că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, imperative și de strictă interpretare.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte, făcând aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzute de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac, urmează să dispună respingerea cererii de revizuire a deciziei nr. 443 din data de 1 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/105/2014, formulate de revizuentul Sindicatul Liber - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova împotriva deciziei nr. 443 din data de 1 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în Dosarul nr. x/105/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 decembrie 2016.