ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1935/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1935/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1935/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița, cu „citarea în cauză, ca expert, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării”, să se dispună anularea pct. 8 lit. a) din Hotărârea nr. 5 din 18 martie 2014, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins cererea reclamanților de acordare a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică și obligarea pârâților să recalculeze indemnizația lunară a reclamanților cu luarea în calcul a acestui spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, care să fie inclus în salariul de bază conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că reclamanții îndeplinesc funcțiile de agent procedural, șofer și aprod la Tribunalul Dâmbovița, că unei părți din colegii reclamanților li s-a acordat sporul amintit prin hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, că, contestația formulată de către reclamanți a fost respinsă prin pct. 8 lit. a) din Hotărârea nr. 5 din 18 martie 2014, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești, pe motivul că aceștia nu au hotărâri judecătorești irevocabile de acordare a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, că sunt incidente cauzei prevederile art. 1 alin. (4) din Legea nr. 567/2004, ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 284/2010, ale art. 5 alin. (1) și art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, precum și că trebuie avută în vedere și Decizia nr. 21/2008 a instanței supreme, prin care s-a statuat că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la acordarea și includerea în salariul de bază a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 425 din data de 17 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 425 din data de 17 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., C., D. și E., invocând dispozițiile art. 480 din Noul C. proc. civ.
Ca o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2012, recurenții-reclamanți solicită să se stabilească dacă hotărârea instanței de fond este susceptibilă de a fi atacată cu apel ori cu recurs.
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că recursul este nul, completul urmând a se pronunța asupra incidenței art. 493 alin. (6) sau art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 23 martie 2016 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de constatare a nulității recursului.
Soluția instanței de recurs.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lovit de nulitate pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.
Argumentele de fapt și de drept relevante.
Din conținutul cererii de recurs rezultă că recurenții își exprimă nemulțumirea cu privire la dispozițiile Hotărârii nr. 5 pronunțată în Ședința Colegiului de Conducere a Curții de Apel Ploiești, la data de 18 martie 2014, considerând că aceasta are caracter discriminatoriu întrucât acordă unei părți din personalul conex sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar pentru o altă parte a respins acordarea acestui spor, deși condițiile desfășurării activității sunt identice.
Într-adevăr, recurenții-reclamanți au invocat motivele de casare prevăzute de art. 480 din Noul C. proc. civ., însă argumentele prezentate nu se subsumează niciunuia dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurenții-reclamanți nu indică și nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nu aduc sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de acest text. În concluzie, în raport cu argumentele invocate de recurenții-reclamanți se constată că acestea nu se subsumează motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: „Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”, iar la alin. (3) se menționează în mod expres că: „Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică”.
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.
Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanții A., C., D. și E. împotriva sentinței civile nr. 425 din data de 17 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 iunie 2016.
Procesat de GGC - LM