ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2791/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la la Curtea de Apel Ploiești, reclamantele A., B., C., D. au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel București să emită ordinele de stabilire a unui cuantum al salariului de bază și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, conform dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, obligarea pârâților la plata către reclamantele A. B. și D. a eventualelor diferențe salariale rezultate ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de 09.04.2015, iar pentru reclamanta C. începând cu data de 27.10.2015, data reluării activității după terminarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, sume ce vor actualizate eu rata indicelui de inflație la data plătii efective, obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de la data scadentei la data plătii efective, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 214 din 11 octombrie 2016, a admis acțiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru fiecare reclamantă ordine de stabilire a salariului de bază și a sporurilor aferente, conform dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, a obligat pârâții la plata eventualelor diferențe salariale, rezultate ca urmare a emiterii ordinelor de stabilire a salariului de bază și a sporurilor aferente conform dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 9.04.2015 pentru reclamanții A., B. și D., și începând cu data de 27.10.2015 pentru reclamanta C., actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumelor datorate, de la data scadenței până la data plății efective.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs.

Recurentul susține că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de norma legală, în condițiile în care această normă legală este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

Astfel, în realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-și soluția pe intenția legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferențelor salariale între persoane aflate în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție.

Mai mult, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale, în condițiile în care instanța angajatoare, în speță - Curtea de Apel București -, este cea care are această atribuție.

Atribuția ministrului justiției este de a emite ordinul, a Ministerului Justiției de a vira banii și nu de a efectua plata în concret a diferențelor salariale solicitate.

Ulterior, la termenul din 24.05.2019, prin notele scrise formulate, recurentul a precizat că la data de 24.05.2017 a fost emis OMJ nr. 1490/C/2017, în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4680/2016, modificat prin OMJ nr. 219/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor reclamantelor A. ș.a, începând cu data de 9.04.2015, în funcție de vechime, grad, gradație, în conformitate cu Legea nr. 71/2015.

Având în vedere că reclamantelor li s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, și prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Rezultă, așadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu excepția personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această prevedere se aplică și în cadrul stabilirii cuantumului gradațiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradație după anul 2010.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" privește personalul tuturor autorităților și instituțiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse și autoritățile și instituțiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenței și Curtea de Conturi.

Pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, prin OMJ nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizației intimatelor-reclamante s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza și al sporurilor pentru funcția similară.

Ulterior, prin OMJ nr. 1490/C/24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, avându-se în vedere alinierea indemnizațiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, s-au stabilit indemnizațiile individuale ale intimatelor-reclamante, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale au fost deja achitate întregului personal beneficiar al OMJ nr. 4680/C/2016, de către instanța angajatoare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect, având în vedere faptul că drepturile salariale au fost achitate din luna decembrie 2017.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamanților B., D., C. și A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 214 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2019.

GGC - GV