ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3629/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 18.01.2016 reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL OLT și MINISTERUL JUSTIȚIEI, au solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâților la emiterea ordinelor prin care să se stabilească un cuantum al salariului de baza și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare și să le plătească diferențele salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim și cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015.

Prin Sentința civilă nr. 1721 din data de 24.05.2016 Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL OLT. A admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL OLT și MINISTERUL JUSTIȚIEI. A obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un ordin de încadrare salarială pentru fiecare reclamantă, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015. A obligat pârâții la plata către reclamante a diferențelor salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015.

Împotriva Sentinței civile nr. 1721 din data de 24.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod greșit prima instanță a dispus obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale, întrucât această obligație revine instanței angajatoare, în speță, Curții de Apel Craiova. Prin urmare, formularea unor cereri având ca obiect pretenții de ordin bănesc de către angajații instanțelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiției la plata acestor sume, numai prin prisma calității sale de ordonator principal de credite. Tribunalele și curțile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale intimaților-reclamanți sunt stabilite cu angajatorul, drepturile fiind datorate, calculate și plătite direct de către instituția angajatoare, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale către stat.

Prin cea de-a doua critică, recurentul-pârât arată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece, în mod greșit a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de norma legală, în condițiile în care această normă este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul justiției, categoria funcționarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

Din analiza comparativă a modului de formulare a art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 și art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, se desprind următoarele concluzii:

a) Dacă textul art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, ar fi fost aplicabil întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, nu ar mai fi existat la acest moment diferențe sau discrepanțe salariale în sistemul bugetar, întrucât toate persoanele care ocupau aceleași funcții grade/trepte și gradații ar fi fost salarizate la nivelul maxim în plată începând cu 09.04.2015 și reîncadrate la același nivel maxim începând cu 01.01.2016, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015.

b) Atunci când a dorită să lărgească sfera de aplicabilitate, legiuitorul a folosit în art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 sintagma "personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim..", spre deosebire de art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, care se adresa doar personalului din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice enumerate, salarizat la același nivel. În acest context, este de subliniat că n ici măcar acest ultim text nu are aplicabilitate generală în întreg sistemul bugetar, ci se referă doar la anumite categorii de personal (cele care potrivit legii beneficiază de salarii de bază/indemnizații de încadrare), din care, într-adevăr, fac parte și reclamantele. În schimb, pentru alte domenii profesionale au fost introduce în O.U.G. nr. 57/2015 dispoziții distincte și derogatorii (de ex. pentru învățământ, art. 3

1

alin. (2), art. 3

3

și 3

4

, pentru sistemul de apărare și ordine publică, art. 3

1

alin. (5) - (7), pentru sistemul sănătății art. 3

2

).

Intimatele-reclamante nu au formulat întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. x din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiției recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantului un nou ordin de salarizare în vederea acordării sporului de doctor în drept, cu nr. x/C/21.12.2016, nr. x/C/2017, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 1721/24.05.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și respingerea acțiunii ca lipsită de obiect.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantele A. și B., judecător în cadrul Tribunalului Olt, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare prin care să se stabilească un cuantum al salariului de baza și al sporurilor la nivelul maxim acordat personalului cu funcții similare și să le plătească diferențele salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim și cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5

1

) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1

1

) și (1

2

) din același act normativ:

"(1

1

) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1

2

) Prevederile alin. (1

1

) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016, prin care s-a statuat la art. 1, că începând cu data de 9.04.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar începând cu data de 1 august 2016 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 381,823 RON (art. 3).

Prin Ordinul nr. 1478/C/24.05.2017 s-a stabilit că, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, iar în Anexa la acest ordin, intimata-reclamantă A. figurează la pozițiile nr. 27 - 31, fiindu-i stabilită o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, iar intimata-reclamantă B. figurează la pozițiile nr. 55 - 59, fiindu-i stabilită o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare

Înalta Curte constată că intimatele-reclamante, legal citat, nu au contestat existența ordinelor emise de către pârât.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce li se cuvine, precum și a diferenței salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, împotriva Sentinței nr. 1721 din 24 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB