ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 698/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 aprilie 2016, reclamantele A. și B. au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa contestația împotriva Ordinelor nr. 610/C/2016 și nr. 635/C/2016, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare privind reîncadrarea reclamantelor cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite și la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 01 ianuarie 2011.

Prin Sentința nr. 3243 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Ordinele nr. 610/C/2016 și, respectiv, nr. 635/C/2016, a obligat pârâtul să emită pentru fiecare în parte ordine de încadrare salarială conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 și să achite plata diferențelor salariale aferentă începând cu data de 01 ianuarie 2016 și până la executarea acestei obligații.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 deoarece textul indicat nu se aplică judecătorilor, pentru că este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile menționate, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici și personalul contractual fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

În cazul în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5

1

) să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În același timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituții: aparatul de lucru al Parlamentului.

În realitate, instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu și se adresează. Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu atribuția de a completa norma legală prin interpretarea intenției legiuitorului în ce privește înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziții legale.

Așadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual.

Intimatele-reclamante au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acțiunea reclamantelor urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

5.1. Intimatele-reclamante, judecători la Judecătoria Oradea, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, și obligarea pârâtului la acordarea diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 01.01.2011.

Înalta Curte constată că, la data de 21 decembrie 2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9 aprilie 2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatelor-reclamante, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09 aprilie 2015.

5.2. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 21 decembrie 2016, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor recurentelor și a procedat la emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016, prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari li s-au acordat drepturile salariale (solicitate prin cererea dedusă judecății), Înalta Curte constată că acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect.

5.3. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea reclamantelor, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 3243 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând în fond, respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT