ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5007/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.06.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, obligarea pârâtului la emiterea ordinului de încadrare salarială cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, completată prin Legea nr. 71/2015, și obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale rezultate, începând cu 09.04.2015 la zi, actualizate cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale calculate la sumele respective, începând cu 09.04.2015 la zi.

Prin sentința nr. 775 din 7 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a obligat pârâtul să emită pentru reclamantă un nou ordin de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 și să achite diferențele salariale rezultate, începând cu 09.04.2015, actualizate cu rata inflației aferentă perioadei cuprinse între data scadenței fiecărei sume acordate cu titlu de diferență salarială și data plății efective a acestor sume.

A obligat pârâtul la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate în baza prezentei hotărâri pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume acordate cu titlul de diferență salarială și data plății efective a acestor sume.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției lipsei de obiect și înlăturării obligării sale de la emiterea ordinului de salarizare și de la plata diferențelor salariale acordate intimatei-reclamante.

A arătat recurentul-pârât că, la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin art. 1 al OMJ nr. 4680/C/2016 s-a prevăzut că, începând cu data de 09.04.2015, se recalculează indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile judecătorilor, care la acea dată beneficiau de un cuantum al acestora mai mic decât cel stabilit la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Astfel, la data de 24.05.2017, a fost emis OMJ nr. 1476/C/2017 prin care a fost recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor pentru intimata-reclamantă A..

În raport cu aceste aspecte, a solicitat recurentul-reclamant admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât prin OMJ nr. 1476/C/2017 a fost emis ordinul individual privind diferențele acordate intimatei-reclamante A..

A mai apreciat recurentul-pârât că în mod greșit a fost obligat la plata diferenței drepturilor salariale și a dobânzii legale, deoarece această obligație revine instanței unde funcționează intimata-reclamantă.

În dovedirea susținerilor sale, recurentul a depus copia OMJ nr. 1476/C/2017 și a OMJ nr. 4680/C/2016.

A mai depus recurentul și copiile OMJ nr. 219/C/2017, OMJ nr. 2066/C/2018, OMJ nr. 3070/C/07.08.2018 și OMJ nr. 39/C/04.01.2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, acțiunea reclamantei urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

4.1. Intimata-reclamantă, judecător la Curtea de Apel Bacău, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la emiterea ordinului de încadrare conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, și obligarea pârâtului la acordarea diferenței salariale rezultate începând cu 09.04.2015 la zi și a dobânzii legale.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatei-reclamante, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

De asemenea, prin Ordinul MJ nr. 1476/C/24.05.2017, în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, ținând seama de OMJ nr. 279/C/2010, s-a dispus, la art. 1 că "În perioada 09.04.2015-31.07.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Bacău (...) care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, conform celor menționate în Anexe.".

4.2. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 21.12.2016, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor intimatei-reclamante și a procedat la emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016, prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari li s-au stabilit drepturile salariale (solicitate prin cererea dedusă judecății), Înalta Curte constată că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, restul alegațiilor recurentului neimpunându-se a mai fi analizate.

4.3. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 775 din 7 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei A. ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.