ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4970/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2009

la Tribunalul Prahova, reclamanta F.C. a solicitat obligarea pârâților Ministerul

Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești , Administrația

Națională a Penitenciarelor Ploiești și Penitenciarul Ploiești la restituirea cotelor

de 30%, de 40% și de 50% din impozitul pe profit reținut în mod nelegal în ultimii

3 ani de la data introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație la data

plății efective.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este funcționar public cu statut special din sistemul administrației

penitenciare și fiind decorată cu Semnul onorific „În Serviciul Armatei”, beneficiază

de reducerea impozitului pe venit prevăzută de art. 10 din Legea nr. 80/1995, iar

pârâții au refuzat fără temei să-i restituie sumele încasate cu acest titlu în ultimii

trei ani.

La data de 8 octombrie

2009, au formulat cerere de intervenție B.I., D.C.D., I.T., C.S., R.T., G.I., C.C.,

B.L. și B.G., în calitate de funcționari publici cu statut special în cadrul Penitenciarului

P., solicitând obligarea autorităților pârâte la restituirea cotelor de 30%, de

40% și de 50% din impozitul pe venit reținut în mod nelegal în ultimii 3 ani, actualizate

cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin cererile depuse la

16 decembrie 2009 și respectiv, la 9 februarie 2010, reclamanta și intervenienții

au renunțat la judecata cererii de chemare în judecată a pârâților Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești și Administrația Națională a Penitenciarelor .

Penitenciarul Ploiești

a formulat la data de 6 mai 2010 cerere de chemare în garanție a Autorității Naționale

a Penitenciarelor în temeiul dispozițiilor art. 60–art. 63 din C. proc. civ. și

ale H.G. nr. 1849/2004 și H.G. nr. 208/2005.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ II, a invocat din oficiu excepția de necompetență

materială și prin sentința nr. 341 din 10 mai 2011 a admis această excepție și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Hotărârea Tribunalului

Prahova s-a întemeiat pe dispozițiile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competența de a se pronunța în

primă instanță asupra legalității actelor administrative întocmite de autoritățile

și instituțiile publice centrale aparține Curții de Apel.

Prin sentința nr. 231

din 6 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială

invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Prahova, iar în vederea rezolvării conflictului de competență astfel

ivit, a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Ploiești

a aplicat de asemenea normele de competență materială prevăzute de art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că, obligația de plată a sumelor

solicitate prin acțiunea principală și prin cererea de intervenție aparține Penitenciarului

P., respectiv unei autorități publice de la nivel local și în consecință, competența

de a se pronunța în primă instanță revine tribunalului .

Sesizată asupra conflictului

negativ de competență, ivit în condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 și art. 22

din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 293/2004 republicată, personalul din sistemul administrației

penitenciare este constituit din funcționari publici cu statut special și din personal

contractual, încadrat pe baza contractului individual de muncă și suspus legislației

muncii.

Pentru categoria funcționarilor

publici cu statut special este aplicabilă legislația privind funcționarii publici

și numai în completarea acesteia, sunt incidente prevederile din legislația muncii.

Legea generală privind

statutul funcționarilor publici, Legea nr. 188/1999 se aplică tuturor categoriilor

de funcționari publici și prevede expres în art. 109 competența instanței de contencios

administrativ pentru judecarea acțiunilor privind raportul de serviciu al funcționarului

public.

Parte în raportul de serviciu

al funcționarilor publici din prezentul litigiu este Penitenciarul P., în cadrul

căruia își desfășoară activitatea atât reclamanta , cât și intervenienții.

În consecință, titular

al obligației de plată care formează obiectul cererii de chemare în judecată este

o autoritate publică de nivel județean și litigiile din materia contenciosului administrativ

privind actele administrative întocmite de aceasta sau refuzul de recunoaștere a

unui drept sau a unui interes legitim sunt de competența tribunalului, conform dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare

și art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ.

Pentru motivele care au

fost expuse, Înalta Curte va stabili că Tribunalul Prahova, ca instanță de contencios

administrativ, este competent să se pronunțe în primă instanță asupra cauzei privind

pe reclamanta F.C., intervenienții B.I., D.C.D., I.T., C.S., R.T., G.I., C.C., B.L.,

B.G. și pârâții Penitenciarul P., Ministerul Finanțelor Publice și Administrația

Națională a Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe F.C., Penitenciarul P., Ministerul Finanțelor Publice, B.I., D.C.D.,

I.T., C.S., G.I., B.L., B.G., Administrația Națională a Penitenciarelor în favoarea

Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2011.