ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Conținutul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția civilă, la data de 01 septembrie 2010, reclamantul I.L.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor București solicitând obligarea acestei autorități la emiterea ordinului de promovare în gradul profesional superior de inginer consilier silvic, în urma examenului susținut și acordarea drepturilor bănești ce i se cuvin, de la data promovării examenului și până în prezent. Totodată a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivare reclamantul a arătat că, în luna iunie 2009 a participat și a promovat examenul în fața Comisiei de încadrare și promovare a personalului silvic pe grade profesionale și gradații din Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA.

Comisia susmenționată, prin Hotărârea nr. 3 din 18 iunie 2009 anexa 3, a constatat că îndeplinește condițiile pentru promovare și prin adresa nr. 14079 din 01 iulie 2009 a transmis Ministerului Mediului și Pădurilor să emită ordinul de promovare în gradul profesional superior, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 59 din 26 mai 2000, însă cu toate acestea pârâtul nu a procedat la emiterea ordinului. La termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2010 instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani, secția civilă în soluționarea prezentei cauze. 1.2. Prin sentința nr. 2543 din 02 noiembrie 2010 Tribunalul Botoșani, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția conflicte de drepturi și asigurări sociale sub 5639//40/2010. 1.3. Prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2011, având în vedere că prin sentința 2543 din 2 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalului Botoșani, secția civilă a fost admisă excepția de necompetență a Tribunalului Botoșani și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, iar din eroare acest dosar a fost înregistrat pe rolul secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Suceava, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava.

Dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 5639/40/2010 din data de 18 ianuarie 2011, cu termen de judecată la 17 februarie 2011. 2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond. Prin sentința nr. 195 din 12 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul I.L.A.

Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că, în luna iunie 2009, reclamantul a promovat examenul de încadrare și promovare a personalului silvic pe grade profesionale și gradații, situație constatată prin Hotărârea nr. 3 din 18 iunie 2009, iar promovarea efectivă a avut loc la 28 septembrie 2010, în baza Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010, emis de Ministerul Mediului și Pădurilor, respectiv a deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010 a Direcției Silvice Botoșani Cu toate acestea, a reținut Curtea, în condițiile în care reclamantul a solicitat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, valorificarea examenului de promovare din luna iunie 2009, începând cu data de 1 iulie 2009, fără a solicita însă și modificarea Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010, respectiv a deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010, acte administrative în vigoare care stabilesc promovarea reclamantului începând cu data de 28 septembri 2010, pretențiile din prezenta acțiune sunt nefondate, reclamantul stabilind cadrul procesual fără a solicita și modificarea actelor emise de angajator pentru valorificarea examenului de promovare.

3. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.L.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit prima instanță a hotărât respingerea acțiunii sale, afirmând că nu a solicitat și modificarea actelor administrative, în condițiile în care acestea nu erau emise la data înregistrării acțiunii sale, respectiv la 1 septembrie 2010. A mai arătat recurentul că ulterior emiterii Ordinului nr. 1544 din 28 septembrie 2010 și a Deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010, la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2010 a depus la dosarul cauzei „precizări” la acțiunea inițială pe care însă instanța de fond nu le-a luat în considerare.

4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și față de dispozițiile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate. Recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a nesocotit precizările sale de acțiune, formulate și depuse la dosar la data de 21 februarie 2011 (filele 6-7 dosar fond) astfel că în mod nelegal nu a stabilit ca dată a acordării gradului său profesional 1 iulie 2009, cu drepturile aferente.

Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi primite criticile recurentului, în condițiile în care, după cum bine a stabilit și instanța de fond, ulterior emiterii, în cursul procesului, a Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010 de către Ministrul Mediului și Pădurilor și a Deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010 a Direcției Silvice Botoșani, recurentul nu și-a precizat acțiunea în sensul de a solicita expres modificarea respectivelor acte administrative, respectiv în ceea ce privește data promovării sale (1 iulie 2009, în loc de 29 septembrie 2010 cum se stipulează în actele administrative emise).

Examinând conținutul cererii precizatoare la care recurentul face referire, sus arătată și Înalta Curte apreciază că aceasta nu putea fi interpretată în sensul unei solicitări de modificare a unuia sau mai multor elemente cuprinse în actele administrative emise în favoarea recurentului, câtă vreme în cuprinsul acesteia se solicită numai „continuarea acțiunii în sensul valorificării rezultatului examenului de promovare în grad profesional prin emiterea de către Ministerul Mediului și Pădurilor a ordinului de acordare a gradului de inginer consilier silvic, începând cu 1 iulie 2009”. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității și care vizează, inter alia, inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Raportat la dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, este evident că instanța de fond nu putea depăși limitele învestirii sale, fără deosebire după cum obiectul cererii este formulat printr-o cerere principală, accesorie sau incidentală. Cum instanța de fond nu a fost investită cu cerere explicită de anulare și/sau modificare (parțială, cel mai probabil) a unor acte administrative individuale emise în cursul procesului, ce se bucură de prezumțiile de legalitate și autenticitate, judecătorul fondului nu putea, fără a încălca prevederile legale sus-arătate, să modifice direct una sau mai multe dispoziții cuprinse în acestea, vizând pretinsa dată de acordare a gradului profesional în discuție, cu atât mai mult cu cât nici nu au fost propuse și nici administrate probe pe acest aspect.

În fine, în lipsa unei solicitări exprese de anulare sau modificare a Ordinului Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1554 din 28 septembrie 2010 și a Deciziei nr. 356 din 08 septembrie 2010 a Direcției Silvice Botoșani, prima instanță nu putea primi cererea precizatoare decât ca pe o simplă apărare, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost formulată după ce s-a invocat, prin întâmpinare, de către pârâți, excepția lipsei de obiect a acțiunii. Concluzionând, Înalta Curte reține că nu pot fi primite criticile recurentului, întrucât nu sunt întemeiate. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus așadar respingerea recursului de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.L.A. împotriva sentinței nr. 195 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.