ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Conținutul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția civilă, la data de

01 septembrie 2010, reclamantul I.L.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul

Mediului și Pădurilor București solicitând obligarea acestei autorități la

emiterea ordinului de promovare în gradul profesional superior de inginer

consilier silvic, în urma examenului susținut și acordarea drepturilor bănești

ce i se cuvin, de la data promovării examenului și până în prezent. Totodată a

solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În

motivare reclamantul a arătat că, în luna iunie 2009 a participat și a promovat

examenul în fața Comisiei de încadrare și promovare a personalului silvic pe

grade profesionale și gradații din Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA.

Comisia susmenționată, prin Hotărârea nr. 3 din 18 iunie 2009 anexa 3, a

constatat că îndeplinește condițiile pentru promovare și prin adresa nr. 14079

din 01 iulie 2009 a transmis Ministerului Mediului și Pădurilor să emită

ordinul de promovare în gradul profesional superior, în conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 59 din 26 mai 2000, însă cu toate acestea pârâtul nu a

procedat la emiterea ordinului.

La

termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2010 instanța, din oficiu, a pus

în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani, secția civilă

în soluționarea prezentei cauze.

1.2.

Prin sentința nr. 2543 din 02

noiembrie 2010 Tribunalul Botoșani, secția civilă a admis excepția de

necompetență teritorială a acestei instanțe în soluționarea cauzei și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția conflicte de drepturi și

asigurări sociale sub 5639//40/2010.

1.3. Prin

încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2011, având în vedere că prin

sentința 2543 din 2 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalului Botoșani, secția civilă

a fost admisă excepția de necompetență a Tribunalului Botoșani și s-a dispus

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, iar din eroare acest dosar a fost

înregistrat pe rolul secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții

de Apel Suceava, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată secției comerciale,

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava.

Dosarul a

fost reînregistrat la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal sub nr. 5639/40/2010 din data de 18 ianuarie 2011, cu

termen de judecată la 17 februarie 2011.

pronunțată de instanța de fond.

Prin

sentința nr. 195 din 12 mai 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată

de reclamantul I.L.A.

Pentru a

hotărî astfel această instanță a reținut că, în luna iunie 2009, reclamantul a

promovat examenul de încadrare și promovare a personalului silvic pe grade

profesionale și gradații, situație constatată prin Hotărârea nr. 3 din 18 iunie

2009, iar promovarea efectivă a avut loc la 28 septembrie 2010, în baza

Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010, emis de Ministerul Mediului și

Pădurilor, respectiv a deciziei nr. 356 din 8 octombrie 2010 a Direcției

Silvice Botoșani

Cu toate acestea,

a reținut Curtea, în condițiile în care reclamantul a solicitat în cuprinsul

cererii de chemare în judecată, valorificarea examenului de promovare din luna

iunie 2009, începând cu data de 1 iulie 2009, fără a solicita însă și

modificarea Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010, respectiv a deciziei nr.

356 din 8 octombrie 2010, acte administrative în vigoare care stabilesc

promovarea reclamantului începând cu data de 28 septembri 2010, pretențiile din

prezenta acțiune sunt nefondate, reclamantul stabilind cadrul procesual fără a

solicita și modificarea actelor emise de angajator pentru valorificarea

examenului de promovare.

de recurs înfățișate de recurentul-reclamant

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I.L.A., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

căii de atac exercitate, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit prima

instanță a hotărât respingerea acțiunii sale, afirmând că nu a solicitat și modificarea

actelor administrative, în condițiile în care acestea nu erau emise la data înregistrării

acțiunii sale, respectiv la 1 septembrie 2010.

A mai arătat

recurentul că ulterior emiterii Ordinului nr. 1544 din 28 septembrie 2010 și a Deciziei

nr. 356 din 8 octombrie 2010, la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2010

a depus la dosarul cauzei „precizări” la acțiunea inițială pe care însă instanța

de fond nu le-a luat în considerare.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul nu

este fondat.

Analizând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, ce pot fi circumscrise motivului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și față de

dispozițiile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține

că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage, fie

casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în

continuare arătate.

Recurentul a

susținut, în esență, că instanța de fond a nesocotit precizările sale de acțiune,

formulate și depuse la dosar la data de 21 februarie 2011 (filele 6-7 dosar

fond) astfel că în mod nelegal nu a stabilit ca dată a acordării gradului său profesional

1 iulie 2009, cu drepturile aferente.

Înalta Curte

reține că nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi primite criticile recurentului,

în condițiile în care, după cum bine a stabilit și instanța de fond, ulterior

emiterii, în cursul procesului, a Ordinului nr. 1554 din 28 septembrie 2010 de

către Ministrul Mediului și Pădurilor și a Deciziei nr. 356 din 8 octombrie

2010 a Direcției Silvice Botoșani, recurentul nu și-a precizat acțiunea în

sensul de a solicita expres modificarea respectivelor acte administrative, respectiv

în ceea ce privește data promovării sale (1 iulie 2009, în loc de 29 septembrie

2010 cum se stipulează în actele administrative emise).

Examinând

conținutul cererii precizatoare la care recurentul face referire, sus arătată

și Înalta Curte apreciază că aceasta nu putea fi interpretată în sensul unei

solicitări de modificare a unuia sau mai multor elemente cuprinse în actele administrative

emise în favoarea recurentului, câtă vreme în cuprinsul acesteia se solicită

numai „continuarea acțiunii în sensul valorificării rezultatului examenului de

promovare în grad profesional prin emiterea de către Ministerul Mediului și

Pădurilor a ordinului de acordare a gradului de inginer consilier silvic,

începând cu 1 iulie 2009”.

Procesul

civil este guvernat de principiul disponibilității și care vizează, inter alia,

inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Raportat la dispozițiile

art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cu care, în toate cazurile,

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, este evident

că instanța de fond nu putea depăși limitele învestirii sale, fără deosebire

după cum obiectul cererii este formulat printr-o cerere principală, accesorie

sau incidentală.

Cum instanța

de fond nu a fost investită cu cerere explicită de anulare și/sau modificare

(parțială, cel mai probabil) a unor acte administrative individuale emise în

cursul procesului, ce se bucură de prezumțiile de legalitate și autenticitate,

judecătorul fondului nu putea, fără a încălca prevederile legale sus-arătate,

să modifice direct una sau mai multe dispoziții cuprinse în acestea, vizând pretinsa

dată de acordare a gradului profesional în discuție, cu atât mai mult cu cât nici

nu au fost propuse și nici administrate probe pe acest aspect.

În fine, în lipsa

unei solicitări exprese de anulare sau modificare a Ordinului Ministrului

Mediului și Pădurilor nr. 1554 din 28 septembrie 2010 și a Deciziei nr. 356 din

08 septembrie 2010 a Direcției Silvice Botoșani, prima instanță nu putea primi

cererea precizatoare decât ca pe o simplă apărare, cu atât mai mult cu cât aceasta

a fost formulată după ce s-a invocat, prin întâmpinare, de către pârâți, excepția

lipsei de obiect a acțiunii.

Concluzionând,

Înalta Curte reține că nu pot fi primite criticile recurentului, întrucât nu

sunt întemeiate.

Față de

toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus

așadar respingerea recursului de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.L.A.

împotriva sentinței nr. 195 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2012.