ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6243/2019

Ședința publică din data de 5 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina R.A. și Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții la recunoașterea gradului profesional de inginer silvic, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000 și la modificarea în mod corespunzător a contractului individual de muncă nr. x/01.05.2010 și a statului de funcții, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1528/01.10.2018, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Hunedoara a reținut că reclamantul, angajat ca șef de pază în cadrul pârâtei Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina R.A., conform contractului individual de muncă nr. x/01.05.2010, cu gradul profesional de tehnician silvic principal I, având statut de personal silvic, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 59/2000, a solicitat prin cererea dedusă judecății recunoașterea gradului profesional de inginer silvic, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a reținut că, întrucât comisia competentă să dispună încadrarea/promovarea personalului silvic din categoria din care pretinde reclamantul că face parte funcționează în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, instituție publică centrală, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 245/23.01.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel București, pentru a hotărî astfel, a apreciat că, prin învestirea Tribunalului Hunedoara, reclamantul și-a manifestat opțiunea în favoarea instanțelor de la domiciliul său.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 128/15.05.2019, apreciind că obiectul acțiunii nu are legătură cu materia contenciosului administrativ, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 756/10.07.2019, a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin decizia nr. 1482 din 25 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este încadrat în cadrul instituției pârâte Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina RA, județul Hunedoara, în funcția de șef pază, conform contractului individual de muncă nr. x/01.05.2010. Totodată, reclamantul a fost încadrat cu gradul profesional de tehnician silvic principal I, având statutul de personal silvic, reglementat de O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul pretinde, în esență, obligarea pârâților la recunoașterea gradului profesional de inginer silvic, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 59/2000.

Potrivit art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, "Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care respectiva ordonanță de urgență nu dispune altfel.

Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 prevăd expres că, în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public (prin aceasta înțelegându-se orice litigiu care privește nașterea, exercitarea și încetarea raportului de serviciu al funcționarului public), competența de soluționare aparține secției de contencios administrativ tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Înalta Curte constată că, întrucât O.U.G. nr. 59/2000 nu conține dispoziții de natură a atrage competența de soluționare a altei instanțe, în cauză este competent să judece Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și intimatele Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina RA și RNP Romsilva București în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.