ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 895/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secția I civilă la data de 24.09.2015, înregistrată cu nr. x/2015, contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Suceava a formulat contestație împotriva deciziei nr. 508 din 14.09.2015 de desfacere a contractului individual de muncă nr. x din 15.02.1991 și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei contestate, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă; obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat de la momentul desfacerii contractului individual de muncă și până la plata efectivă, precum și obligarea de a vira sumele aferente contribuțiilor sociale; obligarea intimatei a plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 147 din 2 februarie 2016, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "contestație decizie de concediere", formulată de contestatorul A. în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava la data de 10.02.2016, sub nr. x/2015*.

Prin sentința nr. 440 din 17 martie 2016, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Suceava, în favoarea secției I civile a Tribunalului Suceava și, constatând ivit conflictul negativ de competență între secția I Civilă a Tribunalului Suceava și secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava a suspendat din oficiu judecata cauzei, înaintând dosarul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

Prin sentința nr. 12 din 11 aprilie 2016, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal - a admis sesizarea Tribunalului Suceava privind conflictul negativ de competență constatat a fi ivit între secția I Civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Tribunalului Suceava, în cauza având ca obiect "anulare act administrativ" (anularea Deciziei nr. 508/14.09.2015, emisă de R.N.P. - Direcția Silvică Suceava), formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu R.N.P. ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 și art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, persoanele cu atribuții de pază a vegetației forestiere fac parte din categoria profesională a personalului silvic.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire RNP ROMSILVA prin Direcția Silvică Suceava, prin care a solicitat stabilirea competenței funcționale de judecare a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2010 în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 151 din data de 08 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de RNP ROMSILVA prin Direcția Silvică Suceava împotriva sentinței nr. 12 din 11 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul A..

Împotriva sentinței nr. 151 din data de 08 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Suceava, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că regulatorul de competență între secțiile aceleiași instanțe, fiind soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ., poate face obiectul unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ.

Recurenta a susținut că hotărârea nr. 12 din 11.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava încalcă puterea de lucru judecat a tuturor hotărârilor definitive potrivnice date ca prime hotărâri de către aceeași instanță.

În speță, analiza nici nu trebuie să privească competența de soluționare a secțiilor Tribunalului Suceava raportat la litigiu A. contra angajator D.S. Suceava, ci personalul silvic contra angajator structuri silvice.

Astfel cum a arătat și în cererea de revizuire, textul art. 58 alin. (1) nu distinge cu privire la natura obligațiilor dintre angajator structură silvică și angajat personal silvic, indiferent dacă raportul de muncă este în desfășurare sau a încetat, astfel încât aplicabilă este tot Legea nr. 188/1999, iar competența materială nu putea să cănducă decât către secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava și nu către secția civilă.

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, recurenta a susținut că autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente(obiect, părți, cauza) nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumit aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a statua diferit.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material.

Demersul judiciar al recurentului a vizat retractarea regulatorului de competență dat prin sentința nr. 12/11.04.2016 ca fiind contrar regulatorului de competență pronunțat prin sentința nr. 100/14.03.2012 de același magistrat, pe o situație procesuală similară, fapt ce echivalează, în opinia recurentei, cu încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 100/14.03.2012.

Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat revizuirea în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și faptelor pe care se întemeiază aceasta.

Motivul de revizuire invocat de revizuentă în susținerea cererii sale vizează dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. au înlăturat, pentru cererile de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8, condiția ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul.

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior menționat o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul în care a fost pronunțată sentința nr. 12/11.04.2016 de către Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect contestația formulată de A. împotriva deciziei nr. 508 din 14.09.2015 de desfacere a contractului individual de muncă nr. x din 15.02.1991.

Litigiul în care a fost pronunțată sentința nr. 100/14.03.2011 de către Curtea de Apel Suceava, privește acțiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, având ca obiect anularea deciziei nr. 671/19.10.2011 prin care pârâta a dispus delegarea sa pe o perioadă de 60 de zile la Ocolul Silvic Stulpicani, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Privite comparativ, cele două sentințe sunt pronunțate în cauze diferite, având obiecte și părți diferite.

Față de împrejurarea că excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, Înalta Curte reține că nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la efectul pozitiv al hotărârii prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturilor dintre angajator - structură silvică și angajat - personal silvic.

Așa fiind, se constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava este temeinică și legală, deoarece în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuenta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Suceava, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Suceava împotriva sentinței nr. 151 din 08 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.