ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1581/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat admiterea contestației și anularea procesului-verbal nr. x din 5 septembrie 2019 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu reprezentat de încheierea din data de 28 mai 2009 a Judecătoriei Suceava, act de executare prin care i s-a instituit obligația de a achita suma de 18500 RON, cu obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a restitui către contestatoarea Regia Națională a Pădurilor Romsilva a tuturor sumelor încasate în baza titlului executoriu.

Prin sentința civilă nr. 1621 din 3 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatoare; a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Suceava. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 135 din C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, această instanță a avut în vedere prevederile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar aceasta din urmă este definită prin dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A reținut că prin încheierea din data de 28 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2009, a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. al Bucovinei în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, fiind obligată pârâta debitoare la plata în favoarea statului a unei amenzi civile în cuantum de 50 RON/zi de întârziere, începând cu data de 17 martie 2006 și până la executarea obligației prevăzute în decizia civilă nr. 83/07.02.2006 a Tribunalului Suceava.

Ulterior, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a formulat contestație la executare, solicitând anularea titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin încheierea din 28 mai 2009 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2009.

În acest context, raportat la faptul că debitorul împotriva căruia creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală urmărește realizarea creanței este reprezentat de Direcția Silvică Suceava, astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, și că în cadrul contestației la executare nu poate opera schimbarea debitorului anterior menționat, cu sediul în Suceava, b-ul 1 decembrie 1918, nr. 6, județul Suceava, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a stabilit că revine instanței în circumscripția căreia se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria Suceava, competența de soluționare a cauzei.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente".

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a se crea conflict negativ de competență este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: două sau mai multe instanțe să se declare deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență să fie reciproce și cel puțin una dintre instanțele sesizate să fie competentă să soluționeze cauza.

Așadar, existența conflictului negativ de competență presupune pronunțarea unor soluții de declinare a competenței de către instanțele sesizate.

Totodată, art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., prevede că "Dacă instanța se declară necompetentă (...), dosarul va fi trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

În speță, din lucrările dosarului, nu se identifică premisa nașterii unui conflict negativ de competență, în contextul în care Judecătoria Sectorului 2 București, pronunțând o soluție de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Suceava, nu s-a conformat dispozițiilor legale precitate, ci a înaintat dosarul instanței supreme pentru a pronunța regulatorul de competență.

Prin urmare, cât timp nu există o hotărâre prin care Judecătoria Suceava, la rândul său, să-și decline competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, condiția obligatorie a reciprocității hotărârilor definitive de declinare a competenței nu este îndeplinită, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ.

Cum procedura regulatorului de competență funcționează numai în condițiile prevăzute de art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență și va restitui dosarul instanței care a sesizat-o, respectiv Judecătoria Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului de competență.

Dispune restituirea dosarului la Judecătoria Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.