ÎCCJ, decizie (scj.ro #199889)

Conflict negativ de competență. Acțiune întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002. Instanța competentă material să soluționeze cauza

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: conflict negativ

Petiție

autoritate publică centrală

excepția necompetenței materiale

instanță de contencios administrativ

C. proc. civ., art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (4)

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. b), lit. h), art. 8 alin. (1), art. 10

O.G. nr. 27/2002, art. 2

Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002, „prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice”.

În condițiile în care actul normativ care reglementează generic activitatea de soluționare a petițiilor nu conține norme speciale referitoare la calea judiciară în ipoteza în care autoritatea publică nu furnizează un răspuns petiției sau nu-l furnizează în termen, devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Astfel, în cazul în care pârâta este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat al acesteia de a soluționa petiția reclamantului revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2028 din 13 octombrie 2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 18 mai 2021, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a solicitat să se dispună obligarea pârâtei să întreprindă, de îndată, toate demersurile pentru reinstituirea respectării legii prin restricționarea accesului public rutier pe drumul forestier X, inclusiv repararea și repunerea în funcțiune a barierei aferentă din Pădurea Y, administrată de Ocolul Silvic București, iar în subsidiar, față de încălcarea continuă a legii și nerespectarea sarcinilor de serviciu, a solicitat obligarea pârâtei să deruleze cercetări administrative sau disciplinare pentru identificarea și sancționarea persoanelor care se fac vinovate de nerespectarea legislației și a normelor regulamentare interne ale Romsilva, în conformitate cu dispozițiile Codului silvic.

În drept, s-a invocat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001.

La 3 septembrie 2021, pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2021, reclamanta Asociația A. și-a precizat în fapt și în drept acțiunea, arătând că obiectul dedus judecății este refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea.

Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 7298/2021 din 23 noiembrie 2021, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația A., în favoarea Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pe rolul Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la 12 ianuarie 2022 sub același nr. de dosar.

Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 667 din 29 martie 2022, a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Asociația A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., precum și faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar în raport cu art. 107 alin. 1 C. proc. civ., a apreciat că acțiunea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, cauza a fost înregistrată la 4 mai 2022 sub același nr. de dosar.

Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 9353 din 14 iulie 2022, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Asociația A. în favoarea Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că pârâta este o autoritate publică centrală, iar competența de soluționare a acestei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine Curții de Apel București.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Judecătoria Sector 2 București s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 8 septembrie 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta Asociația A., Înalta Curte constată că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligarea unei autorități publice (în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004) centrale, respectiv a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva la efectuarea unor demersuri pentru remedierea situației sesizate de reclamantă prin petiția înregistrată la pârâtă sub nr. 4192/07.04.2021 cu privire la drumul forestier X din Pădurea Y.

În acest sens, se reține că potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002 „prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice”.

Astfel, actul normativ care reglementează generic activitatea de soluționare a petițiilor, invocat de reclamant ca temei de drept al acțiunii este O.G. nr. 27/2002, care nu conține norme speciale referitoare la calea judiciară în ipoteza în care autoritatea publică nu furnizează un răspuns petiției sau nu-l furnizează în termen.

În acest context, devin aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Referitor la obiectul acțiunii judiciare - art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Or, față de precizările reclamantei de la termenul de judecată din 12 noiembrie 2021, rezultă că prezenta acțiune judiciară a fost determinată de refuzul pârâtei de a răspunde la cererea reclamantei. Chiar dacă, în esență, reclamanta solicită obligarea pârâtei la a efectua anumite demersuri, acestea reprezintă doar efectul soluționării sesizării adresate pârâtei de către reclamantă.

Astfel, având în vedere și temeiul juridic indicat de către reclamantă, respectiv dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum și normele legale menționate, reținând și faptul că pârâta este o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cenzurarea afirmatului refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal.