ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2014

Decizia nr. 1952/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă din 09 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM-uri în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, în fața Tribunalului București, reclamanta a precizat că înțelege să se judece și în contradictoriu cu Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație Iași, acesta fiind autoritatea ce a soluționat contestația administrativă.

Învestit prin declinare, prin sentința nr. 198 din 28 ianuarie 2013, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență astfel încât a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, suspendând judecata cauzei pe perioada soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a avut în vedere natura actului contestat și poziția centrală a autorității publice pârâte în ierarhia organizării administrative.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Având în vedere că obiectul litigiului îl reprezintă anularea scrisorii emisă de Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperația Iași, autoritate publică județeană, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Iași.

În raport de data formulării cererii de chemare în judecată (17 ianuarie 2013) nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 554/2004, dispoziții ce au intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Conform art. 725 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, în vigoare la momentul introducerii acțiunii pe rolul Tribunalului București, „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile”.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pârâții Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM-uri și Ministerul Economiei este de competența Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pârâții Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM-uri și Ministerul Economiei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2014.