ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2889/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2889/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 7054/99/2014, reclamantul A.L.B. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale din 19 februarie 2013, cu obligarea pârâtelor la efectuarea unei noi evaluări, realizată cu obiectivitate și imparțialitate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 4964/CA din 12 decembrie 2013, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că actul atacat de reclamant este emis de o autoritate publică centrală, și, ca atare, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 244/45/2014.
Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 103 din 5 mai 2014, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea soluționării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că acțiunea reclamantului se încadrează în sfera litigiilor decurgând din derularea raportului de serviciu al funcționarului public, situație în care soluționarea este guvernată de normele speciale procedurale speciale cuprinse în art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, care stabilesc competența exclusivă a secțiilor de contencios administrativ a tribunalelor, fără vreo distincție în ce privește rangul organului administrativ ce a emis actul administrativ contestat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc.
civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamantul, funcționar public, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale și obligarea pârâtelor la efectuarea unei noi evaluări, realizată cu obiectivitate și imparțialitate.
Este necontestat faptul că litigiul are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, iar instanța competentă material să soluționeze asemenea cauze este determinată - cu caracter derogatoriu de la normele generale de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe". În consecință, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.L.B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2014. Procesat de GGC - CL
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.