ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2889/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2889/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iunie
2013 pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. 7054/99/2014, reclamantul A.L.B. a
solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție
Socială și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice, anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale
individuale din 19 februarie 2013, cu obligarea pârâtelor la efectuarea unei noi
evaluări, realizată cu obiectivitate și imparțialitate.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
Prin Sentința nr.
4964/CA din 12 decembrie 2013, Tribunalul Iași a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios
administrativ și fiscal, reținând că actul atacat de reclamant este emis de o
autoritate publică centrală, și, ca atare, în temeiul art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 244/45/2014. Învestită cu
soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Iași, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 103 din 5 mai 2014, a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași,
secția a II-a civilă și de contencios administrativ, a constatat ivit
conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea soluționării cauzei și a
înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării
conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Curtea
de apel a reținut, în esență, că acțiunea reclamantului se încadrează în sfera
litigiilor decurgând din derularea raportului de serviciu al funcționarului
public, situație în care soluționarea este guvernată de normele speciale
procedurale speciale cuprinse în art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind
statutul funcționarului public, care stabilesc competența exclusivă a secțiilor
de contencios administrativ a tribunalelor, fără vreo distincție în ce privește
rangul organului administrativ ce a emis actul administrativ contestat.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135
alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență
în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt
și de drept relevante
După cum rezultă din
expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamantul, funcționar public, a
învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect
anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale și
obligarea pârâtelor la efectuarea unei noi evaluări, realizată cu obiectivitate
și imparțialitate.
Este necontestat
faptul că litigiul are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public,
iar instanța competentă material să soluționeze asemenea cauze este determinată
- cu caracter derogatoriu de la normele generale de competență prevăzute de
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - de dispozițiile art. 109 din Legea
nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publice, republicată, cu
modificările și completările ulterioare (forma în vigoare la data introducerii
acțiunii), conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu
al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ
și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită
expres prin lege competența altor instanțe".
În consecință,
conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul
Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.L.B., în contradictoriu cu
pârâții Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Ministerul
Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în favoarea
Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 iunie 2014.
Procesat de GGC - CL