ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1949/2014

Decizia nr. 1949/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3827 din 17 octombrie 2014, Tribunaul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Iași, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că decizia contestată de reclamant a fost emisă în baza O.U.G. nr. 105/1999 care la art. 7 alin. (4) prevede că împotriva hotărârii emisă în soluționarea cererilor pentru stabilirea drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță persoana interesată poate face contestație la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

Este real faptul că art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/1999 a fost modificat prin art. 33 din Legea nr. 76/2012 , stabilind competența litigiilor la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, însă modificarea a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, după introducerea acțiunii - 30 ianuarie 2013.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 58 din 17 februarie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II civilă și de contencios administrativ, și, constatând intervenit conflict negativ de competență, în baza art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. XXIII al Legii nr. 2/2013 „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Prin urmare, chiar dacă la data sesizării Tribunalului Iași, acesta nu era competent să soluționeze prezenta cauza, acesta nu mai putea la data de 17 octombrie 2013 să-și decline competența de soluționare în favoarea Curții de Apel, la acea data fiind pe deplin competent să soluționeze cauza.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de față se solicită anularea deciziei nr. 309441/2012 emisă de Casa Teritorială de Pensii, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 105/1999.

Înalta Curte constată că la momentul introducerii acțiunii (30 ianuarie 2013) erau în vigoare dispozițiile art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 105/1999, care prevedeau competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel.

Conform art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, în vigoare la momentul formulării acțiunii „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile.”

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Casa Teritorială de Pensii Iași este de competența Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în cauză neavând relevanță faptul că ulterior sesizării instanței de judecată competența a fost modificată prin art. 33 din Legea nr. 76/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Casa Teritorială de Pensii Iași în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2014.