ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2015

Decizia nr. 293/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/99/2013, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții A. Iași, solicitând anularea Deciziei nr. 174 din 19 noiembrie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecților financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 20 septembrie 2013 și din 23 septembrie 2013 și înlăturarea obligațiilor de plată a creanței bugetare în sumă de 3.602,93 lei.

Prin sentința nr. 150/2014, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, coroborat cu situația că actele administrativ contestate sunt emise de un organ constituit la nivel central, respectiv B., în calitate de autoritate de management.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Iași, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 194 din 4 noiembrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competența și a suspendat judecata cauzei, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

A reținut Curtea de Apel Iași că actul administrativ contestat în cauză este emis de A. Iași, care are rang de autoritate publică locală, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare doar a cauzelor care au ca obiect acte emise de autorități publice centrale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta C. Iași, a înțeles să cheme în judecată pe pârâții A. Iași, solicitând anularea Deciziei nr. 174 din 19 noiembrie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecților financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 20 septembrie 2013 și din 23 septembrie 2013 și înlăturarea obligațiilor de plată a creanței bugetare în sumă de 3.602,93 lei.

A. Iași este potrivit H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea B., Anexa

II,

o autoritate regională, care asigură implementarea schemelor pentru dezvoltarea resurselor umane, finanțate din fonduri europene, la nivelul județelor din Moldova.

Prin urmare, în raport de competențele acesteia, A. se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel încât nu sunt incidente dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, cu modificările completările ulterioare, care se referă exclusiv la actele emise de autoritățile publice centrale.

Împrejurarea că această autoritate exercită atribuțiile în temeiul Acordului de delegare de funcții, aprobat prin Ordinul B. nr. 600/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu este relevantă pentru determinarea competenței de soluționare a prezentei acțiuni, cât timp nici dispozițiile art. 10 alin. (1) și nici ale art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 nu disting, după cum actul supus cenzurii instanței de contencios administrativ este emis în baza competenței primare sau a unei competențe delegate autorității publice, decisiv sub acest aspect fiind rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

De altfel, prin delegarea competenței, autoritatea publică locală dobândește o capacitate administrativă proprie, astfel că în exercitarea atribuțiilor astfel dobândite autoritatea publică nu se înfățișează ca un simplu mandatar.

În această situație, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările, potrivit cărora, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (…) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale”.

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C. Iași și pârâtul A., în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2015.