ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 196/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 113 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a instanței, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de A.N.I.F. RA, Sucursala Teritorială Argeș - Buzău, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. în favoarea Tribunalului Buzău. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin acțiunea introdusă pe rolul Curții de apel, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 350 din 30 septembrie 2009, emisă de A.N.A.F. pentru suma de 10.886 lei.

Prin sentința civilă nr. 1218 din 15 septembrie 2010, Tribunalul Buzău a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Buzău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a reținut că în speță reclamanta a înțeles să conteste Decizia nr. 350 din 30 septembrie 2009, emisă de A.N.A.F. în ceea ce privește suma de 10.886 lei. În condițiile în care decizia contestată a fost emisă de către A.N.A.F., organ administrativ al administrației centrale, Tribunalul Buzău, având în vedere dispozițiile art. 3 pct. l C. proc.

civ., a apreciat că soluționarea cauzei este de competența Curții de Apel Ploiești. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ - fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ - fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este sub 500.000 lei competența de soluționare în fond a litigiului aparține tribunalului. De asemenea, în raport de sediul reclamantei A.N.I.F. RA, Sucursala Teritorială Argeș - Buzău din strada Cosminele, orașul Ploiești, se va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 8 alin. (l) C. proc.

civ. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A.N.I.F. RA, Sucursala Teritorială Argeș - Buzău și pe Ministerul Finanțelor Publice – A.N.A.F. în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.