ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4436/2019

Ședința publică din data de 02 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2019 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a trimis cauza având ca obiect recursul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Brădeanu împotriva deciziei nr. 425 din data de 28 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești.

Învestită prin declinare, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2019, a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Brădeanu împotriva deciziei nr. 425 din data de 28 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. în favoarea secției a II a Civilă, din cadrul Curții de Apel Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Brădeanu - reprezentată prin primar B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4.497,15 RON contravaloare diferența factura nr x/6.12.2012, conform contractului x/20.07.2012 cu aplicarea dobânzii legale la data plații efective, si obligarea paratei la plata sumei de 45.552 RON contravaloare diferența factura nr. x/14.03.2014 conform contractului nr. x/22.01.2014 cu aplicarea dobânzii legale la data plății efective, obligarea la plata cheltuielilor de judecată (taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și alte cheltuieli ce vor reieși din judecarea cauzei).

Judecătoria Pogoanele prin sentința nr. 421/25.09.2018 a admis în parte cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 45.552 RON, reprezentând contravaloare diferența factura nr. x/14.03.2014, cu aplicarea dobânzii legale de la data scadenței până la plata efectivă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 1500 RON reprezentând onorariu de avocat și suma de 1971,56 RON reprezentând taxa timbru.

Pârâta a formulat apel solicitând schimbarea acesteia și pe fond respingerea cererii.

Prin decizia nr. 425 din data de 28 februarie 2019 Tribunalul Buzău a respins apelul declarat de apelanta Unitatea Administrativ Teritorială Brădeanu împotriva sentinței civile nr. 421 din 25.09 2018 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. și a obligat apelanta să plătească intimatei 1500 RON cheltuieli de judecată.

Unitatea Administrativ Teritorială Brădeanu a formulat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la secția a II-a Civilă.

Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 10 din Legea nr. 554 din 2004 în materia contenciosului administrativ litigiile în primă instanță se soluționează de tribunale sau de curțile de apel, iar în calea de atac a recursului, de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea la fond, respectiv curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, în materia contenciosului administrativ părțile pot exercita exclusiv calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554 din 2004, astfel cum reiese din dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554 din 2004, dar și din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 17 din 2017, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

În cauza de față, instanța de fond a fost Judecătoria Pogoanele, care a pronunțat sentința nr. 421 din 25.09.2018, împotriva căreia s-a formulat apel, care a fost respins prin Decizia nr. 452 din 28.02.2019 a Tribunalului Buzău, Curtea de Apel Ploiești fiind învestită cu soluționarea recursului formulat împotriva deciziei instanței de apel.

Înalta Curte reține că părțile s-au judecat în fața instanței de drept comun, iar nu în fața instanței de contencios administrativ, astfel încât în calea de atac extraordinară a recursului, competența nu poate aparține decât tot instanței de drept comun, având în vedere că instanța de contencios administrativ nu soluționează recursuri împotriva deciziilor date în apel, nici apeluri, cu ocazia rejudecării, în urma admiterii cererilor de recurs.

În ce privește problema instanței care ar fi fost competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi rezolvată decât prin intermediul căilor de atac, raportat la motivele de nelegalitate prevăzute de lege, iar nu prin stabilirea instanței competente să soluționeze calea de atac formulată.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Brădeanu, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 octombrie 2019.