ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2397/2019

Asupra conflictului de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția Civilă Complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale la 4 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Schela Foraj Berca și Casa Județeană de Pensii Buzău a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încadrarea în grupa I de muncă a perioadelor 1 octombrie 1984 - 1 martie 1990 și 1 decembrie 2000 - 1 aprilie 2001, conform Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 coroborat cu Ordinul nr. 125/1990 poz. 13, art. 1.

Prin Sentința nr. 539/2019 din 11 aprilie 2019, Tribunalul Buzău, secția I civilă Complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei capacitării procesuale de folosință privind pe pârâta Schela Foraj Berca, invocată din oficiu și, în consecință, a respins cererea reclamantului A. față de aceasta ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Totodată a respins, ca nefondată, acțiunea în constatare promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Schela Foraj Berca, unitate devenită S.C. Foraj Sonde S.A. Berca a fost radiată de la Registrul Comerțului la data de 7 iulie 2006, prin faliment, din mențiunile factorului poștal rezultând desființarea societății.

Prin radiere societatea a încetat ca persoană juridică, astfel încât persoana chemată în judecată ca pârâtă prin cererea introductivă nu avea capacitate procesuală de folosință la momentul sesizării instanței, neputând sta în judecată conform art. 32 alin. (1) lit. a) corelat cu art. 56 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În acest context, instanța a admis ca întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Schelei Foraj Berca (devenită S.C. Foraj Sonde S.A. Berca), urmând a respinge acțiunea față de aceasta ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

A mai reținut instanța că, în speță, pe calea acțiunii în constatare promovate în anul 2019 se cere încadrarea de către instanța de judecată în grupa I de muncă a activității deja încadrate de fostul angajator în grupa II de muncă, în privința fostului angajat (motorist) al unei societăți comerciale ce nu mai există la momentul înregistrării acțiunii, fiind radiată de la Registrul Comerțului, în contradictoriu cu societatea radiată și Casa de Pensii Teritorială.

Totodată, se reține că în privința reclamantului există documente primare - carnet de muncă, în conținutul căruia unitatea al cărei salariat a fost a înscris încadrări diferențiate în grupă de muncă - I și II, în raport cu activitatea desfășurată și locurile de muncă deservite în anumite intervale de timp determinate.

Față de această situație, instanța a constatat că aceste înscrieri din carnetul de muncă și încadrarea diferențiată în grupă superioară de muncă nu au fost contestate de către salariat/fostul salariat, reclamantul în cauză, în condițiile normelor speciale aplicabile în materie, aflate în vigoare la momentul respectiv - Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă aplicabil la data efectuării încadrării în grupe de muncă, Legea privind soluționarea conflictelor de muncă, Codul muncii aplicabil în intervalul arătat, salariatul confirmând în acest fel situația juridică existentă și legalitatea încadrării efectuate de angajator în urmă cu câțiva zeci de ani.

În considerarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care activități legale de exploatarea și întreținerea sondelor de petrol și gaze se regăsesc atât în anexa I (poz. 13), cât și în anexa II (poz. 59) la Ord. 125/1990, iar prevederile acestora au fost aplicate de fostul angajator în considerarea, în concret, a locurilor de muncă deservite de fostul salariat, intervalelor de timp lucrate în respectivele locuri de muncă și activităților desfășurate, nu poate fi modificată de către instanță, la nivelul anului 2019, pe susțineri declarative, încadrarea efectuată și, mai mult, adăugată pe cale pretoriană, în grupa I de muncă, activitatea motoristului și lăcătușului revizie desfășurate de reclamant în perioadele sus arătate, când acestea, în mod evident, se circumscriu pct. 59 din Anexa II la Ord. 125/1990, ce reglementează montarea și demontarea instalațiilor de foraj; revizii și reparații de teren ale utilajelor și instalațiilor aferente activităților de foraj; intervenții, punere în producție și reparații capitale sonde.

În acest context, Tribunalul a respins ca nefondată cererea în constatare promovată de reclamant privind încadrarea activității sale din perioadele: 1 octombrie 1984 - 1 martie 1990 și 1 decembrie 2000 - 1 aprilie 2001 în grupa I de muncă, în procent de 100%.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, urmând ca pârâta Casa Județeană de Pensii să-i recunoască grupa 1 de muncă pe perioada lucrată la Foraj.

Prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența judecării cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 539 din 11 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, prin sentința civilă nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut în ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

În acest context, se reține că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019 a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis Decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Având în vedere că sentința este executorie, Curtea a considerat că principalul efect al suspendării îl constituie faptul că în prezent dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Totodată, s-a reținut din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din ROI aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu.

Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Această concluzie este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin Decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În acest context s-a apreciat că, de vreme ce în prezent completelor nou înființate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluționa astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Dosarul a fost repartizat completului 18 ACIV, iar la termenul din 14 noiembrie 2019, acest complet a invocat excepția de necompetență funcțională.

Prin încheierea de ședință din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența judecării cererii de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 539 din 11 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în favoarea completului inițial investit și, constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, context în care suspendarea produce efecte numai pentru viitor și, pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Secțiile Civile ale Curții de Apel Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 2 decembrie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între completurile aceleiași curți de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii introductive îl constituie obligația pârâtelor Schela Foraj Berca și Casa Județeană de Pensii Buzău de a dispune încadrarea reclamantului în grupa I de muncă pentru perioadele: 1 octombrie 1984 - 1 martie 1990 și 1 decembrie 2000 - 1 aprilie 2001, conform Ordonanței nr. 50/1990 Anexa 1 coroborat cu Ordonanța nr. 125/1990 poz. 13, art. 1.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin Sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării Sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2019.

GGC - MM