ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 32/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 32/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2018 reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. și Casa Județeană de Pensii Buzău, să constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 17 ianuarie 1983 - 1 martie 1990 se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%. Prin încheierea de la 23 noiembrie 2018 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. C. S.R.L.. Prin sentința nr. 487 din 8 aprilie 2019, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată acțiunea în constatare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. prin Cabinet Individual de Insolvență D. și Casa Județeană de Pensii Buzău.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 15 iulie 2019, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 7 A3 II.
La termenul de judecată de la 24 septembrie 2019 a fost invocată din oficiu excepția necompetenței funcționale a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, instanța amânând pronunțarea la 1 octombrie 2019.
Prin încheierea de la 1 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă completul LM 7 A3 II a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul A. în favoarea completurilor specializate ale secției, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.
În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că pricina dedusă judecății are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluționare în primă instanță este de competența completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor. În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.
S-a reținut, în esență, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea Președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.
Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de completuri specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.
Instanța a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2019.
Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu. Urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menționate.
Analizând efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019, instanța a apreciat că momentul procesual de stabilire a competenței este cel învederat expres de către legiuitor în art. 131 C. proc. civ., respectiv la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că apelul a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere.
De asemenea s-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, la momentul analizei, dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai puteau produce efecte juridice, respectiv nu mai puteau fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.
Instanța a mai subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completurilor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completurilor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu. Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.
Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare completului 1 nou A Civ.
Prin încheierea de la 12 noiembrie 2019, pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, de drept, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.
În motivarea acestei hotărâri, în ceea ce privește efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019 în cauză, instanța a reținut că suspendarea efectelor unui act administrativ este văzută de practica judiciară ca un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității, care guvernează întreaga activitate a administrației publice. Suspendarea este operațiunea juridică ce determină încetarea temporară a efectelor juridice ale actelor administrative și reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, întrucât ea duce temporar la întreruperea efectelor juridice produse de act.
Ca atare, efectele produse de Hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și, respectiv, nr. 12 din 20 iunie 2019, care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 47 din 24 iunie 2019 a Președintelui Curții de Apel Ploiești, se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării acestora și data de 21 august 2019, câtă vreme acestea nu au fost anulate. Prin urmare, în temeiul sentinței nr. 554 din 21 august 2019 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019, pe completurile respective nu s-au mai repartizat cauze, începând cu data de 21 august 2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluționeze în această materie. În speță, apelul ce face obiectul dosarului x/2018 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost înregistrat la 15 iulie 2019, deci repartizat înainte de data pronunțării de către Tribunalul Argeș a hotărârii de suspendare.
S-a mai reținut și incidența art. 200 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 482 C. proc. civ.. În temeiul textului citat, la primirea dosarului repartizat aleatoriu, judecătorul va verifica, din punctul de vedere al specializării, dacă cererea este de competența completului sau a secției căreia i-a fost repartizată spre soluționare. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Din actele dosarului, rezultă că acest complet căruia i-a fost repartizată aleatoriu cererea, respectiv completul LM 7 A3 II, a procedat la verificarea propriei competențe în faza de regularizare a cererii de apel și nu a constatat incidența niciunei situații care să atragă necompetența sa. Mai mult decât atât, acest complet a efectuat acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și nr. 12 din 20 iunie 2019, acte care nu au fost desființate.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Competența materială, procesuală și funcțională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, și poate fi analizată de instanța de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) și art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată își verifică competența la primirea dosarului repartizat aleatoriu. Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate față de cerințele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată. Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetență a completului sau a secției specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. și constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competența reglementată de dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței.
În cauza de față, completul inițial învestit a procedat la verificarea propriei competențe și nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.
Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 15 iulie 2019 și repartizată aleatoriu completului LM 7 A3 II, în temeiul art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019.
Sentința nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunțată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 7 A3 II au fost suspendate, și nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 nu își produce efectele și pentru trecut.
În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Curtea reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.
Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia președintelui de secție, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 22 august 2019.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă complet LM 7 A3 II, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă complet LM 7 A3 II.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.