ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 257/2020

HOTĂRÂRE

31.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 257/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. București, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că activitatea desfășurată în calitate de angajat al pârâtei se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada dintre 20 noiembrie 1978 - 1 aprilie 2001.

Prin sentința civilă nr. 642 din data de 14 mai 2019, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând admiterea acestuia și modificarea, în tot, a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la data de 15 iulie 2019, la aceeași dată fiind repartizat aleatoriu completului LM 11 A3 III.

Prin încheierea din data de 3 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din data de 20 iunie 2019.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018) prevăd că, în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

A precizat faptul că specializarea completului de judecată este aceea de judecare a cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza dispozițiilor art. II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din data de 22 mai 2019 precum și ale art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din data de 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019, completul a devenit specializat și în judecarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă .

Instanța a făcut referire la sentința nr. 544 din data de 21 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de către Tribunalul Argeș, executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, menționând că prin această hotărâre, tribunalul a admis, în parte, acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II-a civile din cadrul Curții de Apel Ploiești și a dispus suspendarea executării prevederilor art. II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din data de 22 mai 2019 și, respectiv, a dispozițiilor art. I din Hotărârea nr. 12 din data de 20 iunie 2019 a aceluiași colegiu.

Astfel, s-a arătat că, prin art. II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din data de 22 mai 2019 s-a aprobat propunerea Președintelui secției I civilă de a fi repartizate în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, cauzele având ca obiect ligii de muncă, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12 din data de 20 iunie 2019, Colegiul de conducere a aprobat solicitarea Președintei secției I Civilă și a propus Președintei Curții de Apel Ploiești înființarea completurilor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă, începând cu 1 iulie 2019.

Au fost redate considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, prin care s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența, prin "compunerea instanței" înțelegându-se, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanței cu judecătorii care pot face parte din complet.

Considerând că o atare compunere a instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ, instanța a precizat că este unanim acceptat că una din situațiile în care este vizat aspectul calitativ al compunerii instanței este cazul când, în condițiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluționate de completurile/secțiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

S-a constatat că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât complet de judecată, înființat prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) de a soluționa cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă.

În acest sens s-au invocat dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

S-a arătat că, în aceste condiții, completul este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind, în realitate, specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

S-a reținut că la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat în anumite materii, astfel că un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

A evocat dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. care stabilesc că, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Revenind la considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recursul în interesul legii, a precizat că acestea dispun că, în situația în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părți ori de instanță inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, a considerat că fiecare complet de judecată învestit cu soluționarea unei cauze este obligat să își examineze propria competență și să acționeze în consecință.

III. Cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind trimisă spre soluționare completului 7 nou A CIV din cadrul secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, primind termen de judecată la data de 12 decembrie 2019.

Prin încheierea pronunțată la data de 12 decembrie 2019, în același dosar, completul 7 nou A CIV din cadrul secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a completului de judecată și, la rândul său, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.

A constatat apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenței funcționale este cel al investirii instanței, o atare modalitate de interpretare a dispozițiilor legale rezultând și din Decizia nr. 17 din data de 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din data de 16 octombrie 2018.

A precizat că din considerentele acestei decizii reiese că, potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., verificarea competenței se face de către completul de judecată de îndată, prioritar verificării cerințelor prevăzute la art. 194 - 197 din C. proc. civ., iar trimiterea dosarului completului/secției specializate competente se face fără citarea părților.

Totodată, posibilitatea instanței de a invoca necompetența specializată anterior verificării cererii de chemare în judecată și primului termen la care părțile sunt legal citate, în condiții derogatorii de la dispozițiile art. 130 alin. (2)-(4) din C. proc. civ., fără contradictorialitate, plasează necompetența materială procesuală a secției/completului specializat în sfera unui regim juridic diferit de cel al necompetenței materiale funcționale sau procesuale "când procesul este de competența unei instanțe de alt grad" și de cel al necompetenței de ordine privată (teritorială neexclusivă).

A precizat că, în cauza pendinte, completul inițial investit nu a uzat de aceste prevederi legale, ceea ce presupune că s-a declarat competent funcțional să soluționeze cauza, iar invocarea excepției la primul termen de judecată, deși permisă de dispozițiile legale, s-a făcut prin prisma unor situații juridice ivite după sesizarea sa.

Cum suspendarea actului administrativ reprezintă o întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentul dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească, a mai reținut că, astfel cum s-a arătat în jurisprudența Curții Constituționale, suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia, instanța care dispune măsura apreciind exclusiv asupra unor aspecte de fapt, fără să antameze problema legalității.

Altfel spus, până la finalizarea acțiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ, acesta se bucură de prezumția de legalitate.

Reținând că obiectul cauzei pendinte este reprezentat de un litigiu de muncă, iar completul care și-a declinat inițial competența a fost învestit cu calea de atac a apelului împotriva hotărârii de primă instanță la data de 15 iulie 2019, instanța a menționat că prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din data de 2 mai 2019 - art. II - a fost aprobată propunerea Președintelui secției I Civile privind repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, în mod egal celor trei secții nonpenale începând cu data de 1 iulie 2019, pe o perioadă temporară, până la echilibrarea volumului de activitate sau, cel mai târziu, până la ocuparea posturilor vacante în cadrul secției I Civile.

S-a arătat că, ulterior, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12 din data de 20 iunie 2019 - art. I - a fost aprobată propunerea Președintelui secției I Civile de înființare de către Președintele Curții de Apel a completelor specializate în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă începând cu data de 1 iulie 2019, iar prin decizia nr. 47 din data de 24 iunie 2019, Președintele Curții de Apel a dispus înființarea de complete specializate în cadrul secției I Civile, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Ca atare, a concluzionat că la data investirii completului LM 11 A3 III, aceste acte emise de conducerea Curții de Apel existau și erau producătoare de efecte juridice.

În ceea ce privește sentința nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din data de 2 mai 2019 și, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12 din data de 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu, instanța a considerat că atare hotărâre nu este de natură să conducă la declinarea competenței funcționale, de vreme ce hotărârea judecătorească evocată este ulterioară datei investirii completului, în raport cu care se apreciază competența, iar sentința întrerupe efectele actelor administrative doar pentru viitor, acestea bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate.

În plus, a observat că, în realitate completele specializare au fost înființate prin decizia Președintelui Curții de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.

IV. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtei S.C. B. S.A. București, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că activitatea desfășurată în calitate de angajat al pârâtei se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada dintre 20 noiembrie 1978 - 1 aprilie 2001.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.