ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 182 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Dezvoltare Rurală Autoritate de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală - PNDR (AM-PNDR), Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest (CRFIR 5) și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Timiș (OJFIR Timiș), în favoarea Tribunalului Timiș.
Învestit prin declinare, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4115 din 20 octombrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritate de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală - PNDR, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Timiș, în favoarea Curții de Apel Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit în cauză.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."
Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. SRL a depus în cursul lunii iulie 2015 o cerere de finanțare în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020 - Măsura 0620 - Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale.
Ca urmare a aprobării de către AMPNDR a Raportului de selecție lunară din data de 8 aprilie 2016, proiectul a fost declarat neeligibil deoarece asociații săi au sau au avut această calitate în altă întreprindere care a solicitat în aceeași sesiune sau au beneficiat în sesiuni diferite de sprijin financiar nerambursabil, în cadrul sub-măsurii 6.2, inclusiv de același tip de finanțare pentru activități neagricole obținut prin Măsura 19 - Dezvoltarea locală leader.
Reclamanta a fost notificată cu privire la declararea ca neeligibil a proiectului său prin Notificarea cererilor de finanțare E6.8.1. emisă de OJFIR Timiș. Împotriva acestei decizii se poate formula contestație în termen de 10 zile lucrătoare de la data postării pe site-ul AFIR a Raportului de selecție lunar, contestația urmând a fi depusă la sediul OJFIR la care s-a depus cererea de finanțare.
Prin prezenta acțiune, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală (MADR-DGDR-AMPNDR), Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București (AFIR), Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest (CRFIR 5 VEST) și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Timiș (OJFIR Timiș) se solicită:
- anularea în parte a raportului de selecție lunara la numărul de ordine x, prin care a fost respinsă cererea de finanțare din 18 septembrie 2015 și anularea notificării E6.8.1 din 11 aprilie 2016, prin care A. SRL, a fost notificată că cererea de finanțare este neeligibilă;
- anularea în parte a raportului de contestație lunară emis în 30 august 2016, la numărul de ordine x, publicat de AMPNDR pe site-ul www.afir.info, sesiunea M6.2-01/15-14 iulie 2015, MĂSURA 0620, Etapa lunară: 3 (septembrie 2015) și anularea Notificării E6.8.2 având nr. 6466 din 31 august 2016, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notificării E6.8.1 menționate la petitul I, prin care cererea de finanțare a fost declarată neeligibilă;
- admiterea contestației formulate împotriva tuturor actelor administrative emise de către pârâte, prin care s-a contestat respingerea nelegală a cererii de finanțare;
- obligarea intimatei să reia etapa de analiză și verificare și să procedeze la o nouă evaluare a cererii de finanțare din 18 septembrie 2015 după criteriile prevăzute în Ghidul solicitantului aferente sesiunii în care a fost depus;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, se înființează Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), denumită în continuare Agenția, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, finanțată din venituri proprii și subvenții alocate de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul București, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care se desființează. În ceea ce privește organizarea și structura AFIR, dispozițiile art. 4 alin. (1) stipulează că Agenția are în structură 8 centre regionale pentru finanțarea investițiilor rurale (CRFIR), fără personalitate juridică, care au arondate județele constituite în regiunile de dezvoltare potrivit Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București - Ilfov care are arondate județele Ilfov, Călărași și Ialomița, precum și municipiul București. În continuare, alin. (5) al art. 4 prevede că la nivelul fiecărui județ, cu excepția județului Ilfov, se înființează și funcționează un oficiu județean pentru finanțarea investițiilor rurale (OJFIR), fără personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului regional pentru finanțarea investițiilor rurale.
Deci, autoritatea publică la nivel central este AFIR, cele de la nivel local fiind CRFIR și OJFIR.
Prin Ordinul nr. 763 din 5 mai 2015 emis de MADR, aplicabil la momentul depunerii cererii de către reclamantă, a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al procesului de selecție și al procesului de verificare a contestațiilor pentru proiectele aferente măsurilor din PNDR 2014 - 2020.
Potrivit art. 2 pct. 3 din OMADR 763/2015, raportul lunar de selecție reprezintă actul procedural elaborat în urma finalizării procesului de selecție ce cuprinde situația evaluării tuturor proiectelor în perioada care au punctajul total egal sau mai mare decât pragul lunar prestabilit, concretizat în decizia finală de finanțare. La pct. 4 se arată că Raportul lunar de contestație reprezintă actul elaborat în urma finalizării procesului de soluționare de către Comisia de Contestații a contestațiilor ce fac obiectul rezultatului evaluării proiectelor consemnat în raportul lunar de selecție, ce conține decizia finală de admitere/respingere a contestațiilor și finanțarea, după caz, a proiectelor în cauză.
Potrivit art. 7 din OMADR nr. 763/2015, după parcurgerea procedurii de evaluare, de selecție și departajare, AFIR întocmește Raportul lunar de selecție pe care îl înaintează, potrivit art. 8 din același ordin, directorului general al DGDR AM PNDR (Direcția Generală de Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală) în vederea aprobării. Acesta are obligația aprobării Raportului lunar de selecție în termen de 5 zile de la primire, după verificarea acestuia de către serviciul de specialitate responsabil pe submăsura pentru care se face selecția și serviciul de metodologie din cadrul DGDR AM PNDR, după care comunică AFIR o copie a acestuia. Potrivit art. 8 alin. (3), AFIR va notifica solicitanții după aprobarea raportului de selecție lunar.
OMADR nr. 763/2015 a fost modificat prin OMADR nr. 30 din 16 februarie 2017, elementele cu relevanță pentru prezenta cauză rămânând însă aceleași.
Înalta Curte constată că raportul lunar de selecție, ce face obiectul capătului principal de cerere, reprezintă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, AFIR, supus aprobării de către o altă autoritate publică centrală, DGDR AM PNDR, adus la cunoștința solicitanților pe calea unor notificări întocmite de către centrele locale subordonate AFIR, acestea din urmă neavând așadar competențe în privința conținutului acestor acte. Întrucât competența este dată de rangul autorității emitente a actului, aceasta nu poate fi influențată de rangul autorității care, potrivit unei proceduri proprii, doar asigură notificarea conținutului actului către persoanele vizate în cauză.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a soluționat contestația formulată de reclamantă astfel cum rezultă din Minuta Comisiei de Contestație (pct. 43), fiind menținute observațiile și propunerea din Raportul E4.2 întocmit de CRFIR Timișoara la 9 mai 2016 (dosar tribunal).
Un argument în plus în sensul celor arătate îl reprezintă faptul că în ședința din data de 22 mai 2017 Plenul Judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că: "instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și deciziei de soluționare a contestației, în condițiile în care procesul-verbal de constatare a neregulilor este emis de un centru regional - autoritate locală, este stabilită în raport de autoritatea emitentă a deciziei de soluționare a contestației".
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC "A." SRL și pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Dezvoltare Rurală, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Vest și Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Timiș în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2018.
Procesat de GGC - CL