ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5447/2012

Asupra recursului

civil de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1818 din 25 noiembrie 2010,

Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis contestația formulată de

reclamanții C.Gh. și C.L. în contradictoriu cu Statul Român, prin CNADNR SA.

A anulat Hotărârea

nr. 12, emisă de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului -

CNADNR SA sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților pentru

exproprierea la care au fost supuși.

A obligat pârâta să

acorde reclamanților despăgubiri în cuantum total de 516.000 RON, determinate

prin raportul de expertiză.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, prin hotărârea nr. 12 din 12 septembrie 2008,

reclamanților li s-a acordat suma de 177.672,46 RON (49.311 euro), cu titlu de

despăgubire pentru suprafața de 352,22 mp, expropriată din corpul de

proprietate pe care aceștia l-au dobândit în baza Contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1077/2000.

Suma acordată prin

hotărârea atacată este inferioară valorii terenului expropriat, care, conform

raportului de expertiză efectuat în cauză, este de 516.000 RON.

Prin Decizia nr. 92

din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a luat act de renunțarea

apelanților C.Gh. și C.L. la judecata apelului declarat și a respins, în

consecință, cererea de aderare la apel formulată de pârât.

Instanța de apel a

constatat că, la data de 6 iunie 2011, reclamanții au declarat personal că

renunță la judecata apelului

În ceea ce privește

cererea de aderare la apel formulată de pârât, instanța de apel a constatat că,

în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 293 alin. (2) C. proc. civ.,

potrivit cărora, dacă apelul principal este retras sau respins ca tardiv, ca

inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea

la apel rămâne fără efecte.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Statul Român, prin CNADNR SA.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994, prin

aceea că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu a fost avut în vedere

prețul din tranzacții și nici sporul de valoare dobândit de partea de imobil

rămasă neexpropriată.

Recurentul a mai

arătat că includerea sumei de 33.500 RON în cuantumul despăgubirilor

reprezentând valoarea pierdută a amenajărilor afectate de proiect duce la o

îmbogățire fără justă cauză a reclamanților, ale căror pierderi au fost luate

în calcul la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor.

Recursul declarat

este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care

există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către

instanță.

În cauză, recurentul

a invocat dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ., referitoare la hotărâri

date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Dezvoltarea

criticilor, însă, vizează aspecte străine de cauză, pentru că nu au legătură cu

dezlegarea dată pricinii de instanțele de judecată.

Astfel, problema de

drept pusă în discuție și dezlegată de instanțe nu a purtat asupra obligației

pârâtului de a plăti despăgubiri reclamanților, ci asupra respingerii cererii

de aderare la apel ca o consecință a renunțării la judecata apelului principal.

Or, aspectele

invocate de pârât nu au legătură cu litigiul, pentru că nu vizează problema de

drept ce a constituit obiect de analiză pentru instanța de apel.

Față de cele arătate și

constatând că nu există vreun motiv de ordine publică invocat de recurent pe

parcursul judecății recursului sau care să poată fi invocat din oficiu de

instanța de recurs, se va constata nul recursul declarat de pârât.

Având în vedere

soluția pronunțată în recurs, recurentul-pârât va fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de intimații-reclamanți în această fază

procesuală, reprezentând onorariul de avocat, diminuat, potrivit art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., conform gradului de complexitate și valorii pricinii și

muncii îndeplinite de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA împotriva Deciziei nr. 92 din

6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurent la

500 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., către intimații-reclamanți C.L. și C.Gh.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC-LM