ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5447/2012

Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1818 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis contestația formulată de reclamanții C.Gh. și C.L. în contradictoriu cu Statul Român, prin CNADNR SA. A anulat Hotărârea nr. 12, emisă de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - CNADNR SA sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților pentru exproprierea la care au fost supuși. A obligat pârâta să acorde reclamanților despăgubiri în cuantum total de 516.000 RON, determinate prin raportul de expertiză. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin hotărârea nr. 12 din 12 septembrie 2008, reclamanților li s-a acordat suma de 177.672,46 RON (49.311 euro), cu titlu de despăgubire pentru suprafața de 352,22 mp, expropriată din corpul de proprietate pe care aceștia l-au dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1077/2000.

Suma acordată prin hotărârea atacată este inferioară valorii terenului expropriat, care, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, este de 516.000 RON. Prin Decizia nr. 92 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a luat act de renunțarea apelanților C.Gh. și C.L. la judecata apelului declarat și a respins, în consecință, cererea de aderare la apel formulată de pârât. Instanța de apel a constatat că, la data de 6 iunie 2011, reclamanții au declarat personal că renunță la judecata apelului În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de pârât, instanța de apel a constatat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 293 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora, dacă apelul principal este retras sau respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel rămâne fără efecte. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Statul Român, prin CNADNR SA. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) și (4) din Legea nr. 33/1994, prin aceea că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu a fost avut în vedere prețul din tranzacții și nici sporul de valoare dobândit de partea de imobil rămasă neexpropriată. Recurentul a mai arătat că includerea sumei de 33.500 RON în cuantumul despăgubirilor reprezentând valoarea pierdută a amenajărilor afectate de proiect duce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților, ale căror pierderi au fost luate în calcul la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor.

Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanță. În cauză, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ., referitoare la hotărâri date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Dezvoltarea criticilor, însă, vizează aspecte străine de cauză, pentru că nu au legătură cu dezlegarea dată pricinii de instanțele de judecată.

Astfel, problema de drept pusă în discuție și dezlegată de instanțe nu a purtat asupra obligației pârâtului de a plăti despăgubiri reclamanților, ci asupra respingerii cererii de aderare la apel ca o consecință a renunțării la judecata apelului principal. Or, aspectele invocate de pârât nu au legătură cu litigiul, pentru că nu vizează problema de drept ce a constituit obiect de analiză pentru instanța de apel. Față de cele arătate și constatând că nu există vreun motiv de ordine publică invocat de recurent pe parcursul judecății recursului sau care să poată fi invocat din oficiu de instanța de recurs, se va constata nul recursul declarat de pârât. Având în vedere soluția pronunțată în recurs, recurentul-pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații-reclamanți în această fază procesuală, reprezentând onorariul de avocat, diminuat, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., conform gradului de complexitate și valorii pricinii și muncii îndeplinite de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA împotriva Deciziei nr. 92 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurent la 500 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimații-reclamanți C.L. și C.Gh. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012. Procesat de GGC-LM