ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4623/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4623/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția civilă, la data de 17 ianuarie 2011, reclamanții

I.E. și I.G. au chemat în judecată pe pârâții C.N.A.D.N.R. și Comisia de

Verificare a Drepturilor de Proprietate sau a altui drept real de la nivelul

Comunei Bărăganu, județul Constanta, pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea în parte a hotărârii nr. 1 din 10 august 2010

în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat,

în suprafață de 4409 mp, solicitând să se stabilească valoarea reală a

despăgubirilor în urma efectuării unui raport de expertiză, cu obligarea

pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că s-au declanșat procedurile de expropriere a

imobilului proprietate privată situat pe amplasamentul lucrării de utilitate

publica „Autostrada București - Cernavoda”, tronsonul 6, Cernavodă - Constanța

prin H.G. nr. 415/2010, publicata în M. Of. partea I, nr. 288 din 3 mai 2010;

au calitatea de coproprietari ai imobilului, teren expropriat, situat în comuna

Bărăganu, județul Constanța, conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1961 din 2 octombrie 2002 de B.N.P. - D.V., teren ce face

parte din Coridorul de Expropriere; prin Hotărârea nr. 1 din 10 august 2010 s-a

constatat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și în temeiul art. 5

alin. (4) și (8), art. 8 din Legea nr. 198/2004 și al art. 5 alin. (14), (15),

(20), (19), (22) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 s-a

dispus exproprierea și că sunt aparent îndreptățiți la despăgubire acordată

pentru exproprierea imobilului, stabilita pe baza raportului de evaluare fiind

în suma de 3,76 lei/ mp, în condițiile în care la data de 10 august 2010 - 1

euro era cotat la 4,2340 lei.

La termenul din 28 martie

2011, reclamanții și-au modificat acțiunea, învederând instanței că înțeleg să

se judece cu Statul Român, reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA.

Prin sentința civilă nr.

858 din 20 februarie 2012, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în

parte acțiunea și, anulând în parte hotărârea nr. 1 din 10 august 2010, a

constatat că valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 4.409 mp -

parcela A 39/3/1 situată în extravilanul comunei Bărăganu este de 26.454 lei și

a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 26.454 lei cu titlu de

despăgubiri și la 3.000 lei cheltuieli de judecată; au fost respinse restul

pretențiilor ca nefondate.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de

proprietate asupra unui teren în suprafață de 1.000 mp situat în extravilanul

comunei Mereni, parcela 39/3/1 având număr cadastral x, înscris în cartea

funciară nr. 7N jud. Constanța prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 02 octombrie 2002 la B.N.P. - D.D.; prin hotărârea nr. 1 din 10

august 2010 s-a expropriat suprafața de 4.409 mp, stabilindu-se despăgubiri în

cuantum de 16.600 lei.

Prima instanță a mai

observat

că, d

in raportul de expertiza întocmit

în cauză a rezultat, cu opinia majoritara a experților, că pentru terenul

expropriat prețul este de 1,42 euro/ mp respectiv 6,00 lei/ mp, în final

rezultând suma de 26.454 lei la data de 08 iulie 2010 respectiv evaluarea

conform raportului de evaluare pe baza căruia s-a emis hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 1/2010 și de 30.643 lei la data actuală.

În acest context,

procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr. 1 din 10

august 2010 cu valoarea rezultată din raportul de expertiză (26.454 lei) și

având în vedere disp. art. 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a constatat că

pretențiile formulate de reclamanți în sensul majorării cuantumului

despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs reclamanții și pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.

SA

.

Prin decizia nr. 122/

C din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în complet

de divergență, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința

apelată, în sensul că a respins acțiunea, a respins apelul reclamanților și i-a

obligat pe aceștia să plătească apelantului - pârât cheltuieli de judecată în

cuantum de 124,95 lei.

În motivarea soluției

sale, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Analizând valoarea

despăgubirii stabilită prin expertiza efectuată în faza judecății în fond,

Curtea a apreciat că valoarea de piață a imobilului expropriat se impunea fi

determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la

amplasamentul acestuia (teren situat în extravilanul localității Bărăganu, la

hotar cu localitatea Siminoc - conform anexei titlului de proprietate și la

limita de nord-est, spre limita de hotar cu localitatea Murfatlar, conform

expertizei din faza administrativă), destinația terenului la momentul evaluării,

respectiv la momentul august 2010 (teren agricol despre care nu există nicio

informație că, la momentul exproprierii, era cultivat), și, nu în ultimul rând,

în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării în faza

administrativă.

Or, astfel cum s-a

arătat și în ședința din 10 septembrie 2012 (la care instanța a respins

solicitarea pârâtului de efectuare a unei noi expertize), această analiză a

tranzacțiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice

parte interesată, a unor tranzacții certe cu terenului având caracteristici

comparabile, tranzacții care să fi produs într-o epocă cât mai apropiată

exproprierii (10 august 2010), deoarece, în solicitarea sa de probatorii,

pârâtul s-a referit la acte de vânzare-cumpărare ce priveau altfel de bunuri ca

localizare ori ca dată a tranzacționării.

Apoi, Curtea a constatat

că experții (care au soluționat mai multe obiective, admise de prima instanță),

având de stabilit despăgubirea ce se cuvine reclamanților au selectat un număr

de 7 oferte de vânzări terenuri care nu au nicio legătură cu suprafața

expropriată; dintre acestea, cei trei specialiști au considerat „comparabile”

oferta 1: „Valu lui Traian, teren agricol extravilan, 5 ha., deschidere 165 m., actualizat septembrie 2009, existent încă pe site 1 euro/ m.p.; oferta 4:

Valu lui Traian, teren extravilan, agricol 5,5 ha., deschidere 100 m., la 150 m. de autostradă, 1,5 euro/m.p. și oferta nr. 6: Valu lui Traian,

teren extravilan agricol, 4,8 ha., deschidere 115 m.p., la granița cu Cumpăna, valabil aprilie 2010, 2 euro/ m.p.

Prima remarcă, comună

tuturor celor 7 oferte de vânzare culese este aceea că niciunul dintre

contractele de vânzare nu vizează terenuri aparținând localității Bărăganu,

precum terenul expropriat de la reclamanți (nici măcar terenuri din arealul

localităților limitrofe Siminoc sau Murfatlar).

Asupra acestor trei

oferte experții aplică mai multe criterii: „suprafață teren” în urma căreia

rezultă o majorare cu 10%-12% pentru că suprafețele oferite spre vânzare sunt

mai mari (acest criteriu nu are din partea experților vreo explicație logică);

„deschidere”, pentru care se aplică o corecție de 2%, indiferent că deschidere

este „nespecificată” de „115” sau „114”); pentru „zonă” se aplică corecții de

2%, respectiv 5% fără a se da vreo minimă explicație, cu atât mai mult cu cât

zona ar fi trebuit să fie un criteriu de selecție a ofertelor, iar nu unul de

departajare; se fac aprecieri despre „clasa de calitate” și „posibilitatea de

amenajări de irigații”, deși în oferte nu există vreo informație care să

justifice supozițiile specialiștilor.

De aceea, rezultatul

la care au ajuns experții - 1,42 euro - nu este unul comparabil în funcție de

care să se poată stabili valoarea terenului expropriat de la reclamanți, în

principal pentru că nu vizează imobile din raza teritorială a aceleiași unități

administrative.

Apoi, experții nu iau

în considerare situația că în privința pieței imobiliare pentru tranzacțiile cu

terenuri s-a constatat un dezechilibru cerere-ofertă în favoarea ofertei, piața

fiind practic inactivă; situația este confirmată de oferta nr. 2 din expertiză

(fila 114 dosar) în care pentru prețul de 1 euro/m.p. nu s-a efectuat

tranzacția deși oferta era valabilă din septembrie 2009; în plus, pentru

proprietatea reclamanților nu exista anterior niciun fel de documentație

(schițe cadastrale, intabulare, etc.) astfel încât pentru ei nu exista

posibilitatea vânzării sau dacă se dorea înstrăinarea, întocmirea acestor

înscrisuri scădea din prețul final.

Pentru aceste motive,

curtea apreciază că rezultatul la care experții au ajuns privind contravaloarea

terenului expropriat nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel încât

apelul pârâtului urmează a fi admis cu consecința respingerii acțiunii.

Referitor la apelul

reclamanților, în care se solicită acordarea sumei de 30.643 lei reprezentând

contravaloarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză, Curtea a

reținut că era de esența Legii nr. 198/2004 ca prin despăgubirea ce se acordă

celui lipsit de bunul său, acesta să beneficieze de contravaloarea imobilului

trecut în proprietatea statului la valoarea din momentul în care se face

exproprierea, fiind indiferentă data la care se face plata efectivă a

despăgubirilor (dar, dacă întârzierea este culpabilă expropriatorului, aceasta

dă dreptul la solicitarea unor dobânzi).

Este adevărat că

Legea nr. 198/2004 nu face o referire expresă la „momentul în funcție de care

se stabilește caracterul just” al despăgubirii, iar trimiterile la Legea nr. 33/1994 nu sunt lămuritoare în această privință.

Totuși interpretarea

rațională a principiului constituțional conținut de art. 44 alin. (3) din

Constituție potrivit cu care „nimeni nu poate fi expropriat decât cu o dreaptă

și prealabilă despăgubire” și aplicarea acestuia în raport efectele hotărârii

de expropriere stabilite de art. 9 și art. 15 din legea nr. 198/2004

(transferul dreptului de proprietate din momentul emiterii hotărârii de

expropriere) impune concluzia că momentul în funcție de care se stabilește

caracterul „drept” al despăgubirii este cel al transferului silit de

proprietate în favoarea statului.

De asemenea, și

aplicarea art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 este în favoarea concluziei

anterioare. Reglementând în cap. 4 principiile privind „Exproprierea și

stabilirea despăgubirii”, legiuitorul a avut în vedere, pentru a se dispune

exproprierea, illo tempore era necesar acordul instanței care verifica dacă

sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și stabilirea

despăgubirii. Astfel, momentul dispunerii exproprierii era simultan cu cel al

stabilirii despăgubirii, situație care îndreptățea comisia de experți numită

conform art. 25 să culeagă ofertele comparabile de la momentul întocmirii

lucrării.

De aceea, observând

că suma de 30.643 lei reprezintă valoarea stabilită de expertiză a suprafeței

expropriate la momentul efectuării raportului, față de împrejurarea că pentru

stabilirea despăgubirii trebuie avută în vedere doar valoarea de la momentul

exproprierii (fiind ilogic a se considera că întinderea despăgubirii

„prealabile” ce trebuia deci plătită la 10 august 2010, trebuie să fie cea

determinată în funcție de piața imobiliară constatată la 1 an și 6 luni după

expropriere) apelul reclamanților a fost respins ca neîntemeiat.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs de reclamanți care, invocând motivul de

nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au

formulat următoarele critici:

Recurenții susțin că,

în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, de cele ale art. 9 din

Legea nr. 198/2004 și față de dispozițiile art. 44 din Constituție,despăgubirile

acordate de expropriator sunt derizorii, având in vedere faptul ca la

calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie sa se tina seama de prețul cu

care se vând in mod obișnuit imobilele de același fel in unitatea administrativ

teritorială, la data întocmirii raportului de evaluare, de destinația terenului

si posibilitățile de utilizare a acestuia, prejudiciul urmând a fi raportat si

la utilizarea cea mai buna pe care ar fi avut-o terenul daca nu ar fi fost

expropriat, fiind utilizat de proprietar.

Se susține că nu întreaga

suprafață de teren deținută în proprietate a fost expropriată, creându-se

prejudicii si prin limitarea posibilităților de utilizare a terenului ce a rămas

in proprietate.

Aceste aspecte au

fost avute in vedere de instanța de fond care a admis acțiunea si a anulat

parțial hotărârea, stabilind o despăgubire in cuantum de 26.454 lei, la o

valoare de circulație a mp de 1,42 euro, la data de 08 iulie 2010, data

efectuării raportului de evaluare ce a fost avut in vedere la emiterea

hotărârii de expropriere. Solicitarea recurenților este de a stabili valoarea

despăgubirilor la suma de 30.643 lei, sumă ce reprezintă valoarea reală a

despăgubirilor întrucât, deși exproprierea a fost dispusă în anul 2010, nici

pana in prezent reclamanții nu au primit vreo suma de bani, fiind lipsiți de

atributele dreptului de proprietate de mai mult de 2 ani.

La efectuarea

expertizei în faza de judecată a fondului, experții au avut ca și comparabile

oferte din localități învecinate localității Murfatlar, întrucât elementele de

comparație nu se pot baza in acest caz pe tranzacții identificate pentru

terenuri similare, ci doar pe cererea si oferta de pe piața imobiliara a

terenurilor agricole, in condițiile in care piața terenurilor in zonă este

practic inactivă, cu tranzacții sporadice.

Examinând criticile

formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate prin

cererea de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susține

necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a

împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite

reclamanților, ca persoane expropriate, în baza Legii nr. 33/1994.

Conform art. 26 din

Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

„La stabilirea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

„luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”.

Se constată astfel că

textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii,

compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât

și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv „data întocmirii

raportului de expertiză”.

Cele două aspecte

esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții

desemnați de către instanța de judecată sunt, în primul rând, prețul de piață

al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada

relevantă și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând,

momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel

al întocmirii raportului de expertiză în cursul judecății.

Or, în prezenta

cauză, instanța de apel, deși a constatat că raportul de expertiză efectuat în

faza de judecată a fondului a fost efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, nu a dispus efectuarea unei noi expertize, cu respectarea

criteriilor impuse de aceste dispoziții legale, respingând solicitarea

pârâtului în acest sens, la termenul din 10 septembrie 2012.

Astfel, instanța de

apel a reținut că cele 7 oferte de vânzare avute în vedere de experți nu

vizează terenuri aparținând localității Bărăganu, precum terenul expropriat de

la reclamanți (nici măcar terenuri din arealul localităților limitrofe Siminoc

sau Murfatlar).

Totodată, constatând

că în cauză nu a fost efectuată o expertiză care să respecte criteriile de

evaluare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a

încercat să acopere această deficiență prin încuviințarea pentru pârât, a

probei cu înscrisuri, constând în 5 contracte de vânzare-cumpărare,

reprezentând tranzacții încheiate la nivelul localității (încheiere, fila 20,

dosar apel).

Așa cum s-a arătat,

potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experții cât și instanța au

obligația ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să țină seama de prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, într-o jurisprudență constantă, a stabilit

semnificația sintagmei „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”

după cum urmează: preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele

autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare

ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe

internet și din anunțurile de mica publicitate.

Față de cele expuse,

se constată ca fiind fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a

despăgubirilor în prezenta cauză, din perspectiva dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994 și a principiului rolului activ al judecătorului, consacrat

de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În această situație,

urmează a se constata că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin

situația de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară întocmit la

prima instanță de către comisia de experți nesocotind cu evidență dispozițiile art.

26 din Legea nr. 33/1994, datele și concluziile experților fiind

nefundamentate, și, drept consecință, de neacceptat.

Pentru stabilirea

valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, se

constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura

recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Instanța de apel, în

rejudecare, va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile

procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994, ținând seama de valoarea

reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit efectiv și

consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare

urmând ca, în funcție de situația de fapt stabilită în baza probatoriului

administrat, să facă aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 27 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994.

Instanța va pune în

vedere experților să facă verificări cu privire la prețurile terenurilor ce

rezultă din tranzacțiile încheiate în zonă, la agenții imobiliare, notari,

publicații de specialitate din zonă, iar pe baza informațiilor primite privind

tranzacțiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare, luând în considerare

prețurile din aceste tranzacții, la data întocmirii raportului de expertiză.

Doar în

cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului

necesar) efectuate de instanță în legătură cu existența unor asemenea acte

juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu

există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de

experți.

De asemenea, cum s-a

subliniat mai sus, data despăgubirilor va fi cea a raportului de expertiză, cum

prevede expres art. 26 alin. (2), urmând a se stabili și eventualele daune

aduse proprietarului prin expropriere.

Pentru aceste

considerente, fără a mai analiza celelalte critici formulate în recurs, care

vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, pentru soluționarea unitară a

cauzei, instanța, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia recurată

și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, la aceeași curte de apel.

Cu ocazia

rejudecării, se vor administra probele necesare în sensul celor mai sus expuse

și se vor analiza și celelalte critici formulate prin cererea de recurs, precum

și toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții I.E. și I.G. împotriva deciziei civile nr. 122/C din 29

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 21 octombrie 2013.