ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3018/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6745 din 22

decembrie 2011 a Tribunalului Constanța

a

fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.N.L.,

s-a dispus anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 11

noiembrie 2011, cât privește cuantumul despăgubirii acordate pentru expropriere,

pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 124.189 RON cu titlu

de despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 2.771 mp situat în

localitatea M. jud. Constanța.

În motivare, tribunalul a reținut ca situație

de fapt că în baza contractului de partaj voluntar fără sultă autentificat din

28 noiembrie 2007 de B.N.P. B.M.L., reclamantul I.N.L. a preluat în deplină proprietate

și posesie parcela în suprafață de 3,7300 ha, parte din terenul în suprafață totală

de 5.6000 ha, dobândit în indiviziune prin contractul de vânzare-cumpărare autentificate

din 22 august 2007 la B.N.P. C.N. din Constanța.

Prin Hotărârea nr. 93 din 11 noiembrie

2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - C.N.A.D.N.R. SA s-a aprobat

acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat necesar în scopul construirii

lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă-Constanța",

situat în localitatea M., jud. Constanța, parcela în suprafață totală de 2.771,00

mp., categoria de folosință arabil extravilan.

Cuantumul despăgubirii pentru această suprafață

a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 și ale Normelor

de aplicare ale acestei legi, precum și în baza raportului de expertiză tehnică

de evaluare, la suma de 43.100 RON.

Conform prevederilor legale despăgubirea

cuvenită titularului dreptului de proprietate cuprinde două elemente: valoarea reală

a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

Valoarea reală a imobilului este definită

de alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 ca fiind prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, adică valoarea de piață a imobilului.

Valoarea terenului expropriat stabilită

prin folosirea metodei comparației relative este de 58.385 RON, deoarece, pe lângă

destinația terenului de la momentul exproprierii, experții au avut în vedere date

privind cererea și oferta pentru terenuri cu aceleași caracteristici ca și terenul

în litigiu, situate toate în aceeași zonă - Centrul viticol M.

Referitor la cea de-a doua componentă a

despăgubirii cuvenite reclamantului în urma exproprierii, se reține că prin expertiza

judiciară s-a stabilit îndreptățirea reclamantului la daune în sumă totală de 448.327

RON, reprezentând pierderi de recoltă 2011-10.283 RON, contravaloarea lucrărilor

ce trebuie efectuate pentru accesul la plantație, puțuri pentru irigat și drumul

tehnic 382.522,64 RON și cheltuieli cu înființarea plantației viticole pe terenul

expropriat, pierderi prin defrișare total 51.564 RON.

Tribunalul a reținut că valoarea de circulație

a terenului, precum și valoarea daunelor avute în vedere de către Comisia de analiză

la data stabilirii despăgubirilor nu sunt corecte în raport de probele administrate,

impunându-se modificarea hotărârii pârâtei pe acest aspect.

Prin decizia civila nr. 67C din 14 mai

2012 a Curții de Apel Constanța, secția

I

civilă,

au

fost respinse, ca nefondate, atât apelul reclamantului cât și cel formulat de pârât.

Pentru a decide astfel, curtea de apel

a arătat că valoarea de piață a imobilului în discuție a fost determinată în directă

raportare cu comparabila 2, expertizele judiciare fiind legal întocmite.

Mai mult, experții au răspuns obiecțiunilor

la expertize și au explicat modalitatea de calcul folosită, ca și valoarea la care

s-a ajuns cu titlu de compensație pentru transportul și tratamentul suprafețelor

rămase după exploatare.

Împotriva acestei decizii

pârâtul C.N.A.D.N.R. SA a formulat recurs,

întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La instanța de fond a fost administrată

expertiză tehnică agricolă, ce avea ca obiective identificarea și stabilirea valorii

de circulație a terenului supus măsurii exproprierii conform standardelor internaționale

și criteriilor prevăzute de lege, stabilirea potențialului genetic viticol și contravaloarea

producției aferente anului 2011, stabilirea contravalorii lucrărilor ce trebuiau

efectuate pentru accesul la plantație, puțuri pentru irigat și drumul tehnic, precum

și stabilirea sumelor ce au fost obținute prin finanțarea plantației ce este supusă

exproprierii, bani achitați în baza proiectului de finanțare al Uniunii Europene

și care trebuie returnati.

Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul

de expertiză întocmit, învederând că terenurile alese spre comparație nu au fost

identificate cadastral, așa cum prevăd Standardele Internaționale de Evaluare. De

asemenea, contravaloarea lucrărilor agrotehnice a fost calculată greșit, rezultând

sume eronate. A fost greșit evaluată producția de struguri la hectar, luându-se

în calcul o valoarea mult prea mare pentru localitatea M.

Aceste obiecțiuni au fost admise de instanță

și trimise experților, dar aceștia și au menținut punctul de vedere inițial, fără

a justifica prin afirmații concludente această poziție.

Pârâtul a formulat obiecțiuni la răspunsul

experților, argumentat, dar instanța de fond le-a respins.

Deși a formulat apel și pe aceste chestiuni,

solicitând încuviințarea probei cu expertiză tehnică agricolă, instanța de apel

le-a respins, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., reținând

că expertiza din dosarul de fond este legal întocmită.

Pârâtul a arătat că experții au greșit,

raportându-se la oferte de vânzare și stabilind un preț mult prea mare pentru terenul

în cauză.

Analizând excepția nulității recursului,

invocată de reprezentantul Ministerului Public,

Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor

de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.

De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

În cauză, recurentul pârât a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor vizează aspecte legate

de administrarea probatoriului.

Susținerile recurentului pârât nu constituie

critici ale argumentelor legale prezentate de instanță în susținerea soluției pronunțate,

ci se referă la probele administrate.

Motivarea recursului, înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Pentru a conduce la modificarea hotărârii,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală

a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate

instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

În acest sens, trebuie menționat că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite

de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

întrucât, recurentul pârât în cauză nu

a formulat critici care să permită încadrarea lor, nici din oficiu, într-unui din

cazurile expres și limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., rezumându-se

la criticarea probelor administrate, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă

pentru cazurile limitativ prevăzute de lege - care permit analiza în calea de atac

a recursului, a hotărârii date în apel, se aplică sancțiunea nulității recursului,

conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În consecință, văzând că în speță nu este

posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate

nulitatea recursului în condițiile art, 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de pârâtul C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 67C

din 14 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.