ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3018/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6745 din 22 decembrie 2011 a Tribunalului Constanța a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I.N.L., s-a dispus anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 11 noiembrie 2011, cât privește cuantumul despăgubirii acordate pentru expropriere, pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 124.189 RON cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 2.771 mp situat în localitatea M. jud. Constanța. În motivare, tribunalul a reținut ca situație de fapt că în baza contractului de partaj voluntar fără sultă autentificat din 28 noiembrie 2007 de B.N.P.

B.M.L., reclamantul I.N.L. a preluat în deplină proprietate și posesie parcela în suprafață de 3,7300 ha, parte din terenul în suprafață totală de 5.6000 ha, dobândit în indiviziune prin contractul de vânzare-cumpărare autentificate din 22 august 2007 la B.N.P. C.N. din Constanța. Prin Hotărârea nr. 93 din 11 noiembrie 2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - C.N.A.D.N.R. SA s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat necesar în scopul construirii lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă-Constanța", situat în localitatea M., jud. Constanța, parcela în suprafață totală de 2.771,00 mp., categoria de folosință arabil extravilan.

Cuantumul despăgubirii pentru această suprafață a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 și ale Normelor de aplicare ale acestei legi, precum și în baza raportului de expertiză tehnică de evaluare, la suma de 43.100 RON. Conform prevederilor legale despăgubirea cuvenită titularului dreptului de proprietate cuprinde două elemente: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere. Valoarea reală a imobilului este definită de alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 ca fiind prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, adică valoarea de piață a imobilului.

Valoarea terenului expropriat stabilită prin folosirea metodei comparației relative este de 58.385 RON, deoarece, pe lângă destinația terenului de la momentul exproprierii, experții au avut în vedere date privind cererea și oferta pentru terenuri cu aceleași caracteristici ca și terenul în litigiu, situate toate în aceeași zonă - Centrul viticol M. Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenite reclamantului în urma exproprierii, se reține că prin expertiza judiciară s-a stabilit îndreptățirea reclamantului la daune în sumă totală de 448.327 RON, reprezentând pierderi de recoltă 2011-10.283 RON, contravaloarea lucrărilor ce trebuie efectuate pentru accesul la plantație, puțuri pentru irigat și drumul tehnic 382.522,64 RON și cheltuieli cu înființarea plantației viticole pe terenul expropriat, pierderi prin defrișare total 51.564 RON.

Tribunalul a reținut că valoarea de circulație a terenului, precum și valoarea daunelor avute în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirilor nu sunt corecte în raport de probele administrate, impunându-se modificarea hotărârii pârâtei pe acest aspect. Prin decizia civila nr. 67C din 14 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, au fost respinse, ca nefondate, atât apelul reclamantului cât și cel formulat de pârât. Pentru a decide astfel, curtea de apel a arătat că valoarea de piață a imobilului în discuție a fost determinată în directă raportare cu comparabila 2, expertizele judiciare fiind legal întocmite. Mai mult, experții au răspuns obiecțiunilor la expertize și au explicat modalitatea de calcul folosită, ca și valoarea la care s-a ajuns cu titlu de compensație pentru transportul și tratamentul suprafețelor rămase după exploatare.

Împotriva acestei decizii pârâtul C.N.A.D.N.R. SA a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La instanța de fond a fost administrată expertiză tehnică agricolă, ce avea ca obiective identificarea și stabilirea valorii de circulație a terenului supus măsurii exproprierii conform standardelor internaționale și criteriilor prevăzute de lege, stabilirea potențialului genetic viticol și contravaloarea producției aferente anului 2011, stabilirea contravalorii lucrărilor ce trebuiau efectuate pentru accesul la plantație, puțuri pentru irigat și drumul tehnic, precum și stabilirea sumelor ce au fost obținute prin finanțarea plantației ce este supusă exproprierii, bani achitați în baza proiectului de finanțare al Uniunii Europene și care trebuie returnati.

Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit, învederând că terenurile alese spre comparație nu au fost identificate cadastral, așa cum prevăd Standardele Internaționale de Evaluare. De asemenea, contravaloarea lucrărilor agrotehnice a fost calculată greșit, rezultând sume eronate. A fost greșit evaluată producția de struguri la hectar, luându-se în calcul o valoarea mult prea mare pentru localitatea M. Aceste obiecțiuni au fost admise de instanță și trimise experților, dar aceștia și au menținut punctul de vedere inițial, fără a justifica prin afirmații concludente această poziție. Pârâtul a formulat obiecțiuni la răspunsul experților, argumentat, dar instanța de fond le-a respins.

Deși a formulat apel și pe aceste chestiuni, solicitând încuviințarea probei cu expertiză tehnică agricolă, instanța de apel le-a respins, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., reținând că expertiza din dosarul de fond este legal întocmită. Pârâtul a arătat că experții au greșit, raportându-se la oferte de vânzare și stabilind un preț mult prea mare pentru terenul în cauză. Analizând excepția nulității recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs. De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În cauză, recurentul pârât a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor vizează aspecte legate de administrarea probatoriului. Susținerile recurentului pârât nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de instanță în susținerea soluției pronunțate, ci se referă la probele administrate.

Motivarea recursului, înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. În acest sens, trebuie menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

întrucât, recurentul pârât în cauză nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, nici din oficiu, într-unui din cazurile expres și limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., rezumându-se la criticarea probelor administrate, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege - care permit analiza în calea de atac a recursului, a hotărârii date în apel, se aplică sancțiunea nulității recursului, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. În consecință, văzând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condițiile art, 306 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 67C din 14 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.