ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2651/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2651/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1985/118/2011, reclamanții S.N.,

S.U., C.A.E. și C.L.S., în contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R.,

au solicitat stabilirea cuantumului justelor despăgubiri pentru terenul

expropriat în suprafață totală de 4.441 mp, situat în M., jud. Constanța,

categoria arabil extravilan și acordarea de daune echitabile ca urmare a

exproprierii efectuate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii

se arată că prin actul autentic de vânzare-cumpărare din 27 septembrie 2010

reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului expropriat, în

suprafață totala de 4.441 mp, situat în M., jud. Constanta, categoria arabil

extravilan.

Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 a încheiat procesul verbal și a emis Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 12 octombrie 2010, prin care s-a dispus

exproprierea pentru terenul în suprafață totală de 4.441 mp, pentru care s-au

stabilit despăgubiri în cuantum de 31.300 RON. Terenul este necesar în vederea

executării lucrării de utilitate publică Autostrada București-Constanta.

Reclamanții susțin că

prețul stabilit cu titlu de despăgubiri, la o valoare de 1,65 euro/mp, este sub

cel la care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în zona, respectiv

15 euro/m.p.

Ulterior, reclamanții

au formulat precizări prin care au învederat că se contestă valoarea despăgubirilor

ce le revin pentru terenul expropriat pe care l-au deținut în calitate de proprietari,

respectiv suma de 23.745 RON.

Soluționând pe fond cauza,

Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 6474 din 7 decembrie 2011 prin

care a respins acțiunea formulată de reclamanții S.N., S.U., C.A.E. și C.L.S., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. aflată în subordinea Ministerului

Transporturilor Construcțiilor și Turismului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții fiind nemulțumiți de cuantumul

despăgubirii urmare a exproprierii suprafeței de 4.441 mp situată în M., a formulat

contestație potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004.

Instanța a înlăturat concluziile

raportului de expertiză întrucât valoarea terenului a fost stabilită prin raportare

la aprecierile celor doi experți vis-a-vis de o dezvoltare viitoare a zonei.

În termen legal, împotriva

sentinței 6.474 din 7 decembrie 2011 au declarat apel reclamanții, criticând hotărârea

ca fiind nelegală și netemeinică.

Pentru cele menționate

a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond.

Analizând sentința apelată

în baza motivelor de apel formulate, Curtea a constatat că apelul este nefondat

pentru următoarele:

Apelanții reclamanți au

criticat hotărârea nr. 6.474 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Constanța cu privire

la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților prin exproprierea terenului în

suprafață de 4.441 mp, situat în M., în vederea realizării lucrării de utilitate

publică „Autostrada București-Constanța tronsonul 6 Cernavodă-Constanța”.

Legiuitorul a statuat

că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a

imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți de măsura exproprierii.

În ceea ce privește valoarea

reală a bunului expropriat, acesta este determinată de prețul ca care se vând imobilele

de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului

de evaluare.

În urma efectuării raportului

de expertiză în cauză s-a stabilit că valoarea acestor despăgubiri se ridică la

suma de 51.168 RON, din care 45.831 RON valoarea terenului și 5.337 RON valoarea

daunelor.

La stabilirea acestei

valori, cei doi experți cu opinie majoritară au avut în vedere poziția parcelei

de teren, categoria de folosință, categoria localității, facilități de transport.

În mod întemeiat, instanța

a înlăturat concluziile raportului de expertiză, valoarea terenului fiind stabilită

prin raportare conform aprecierilor celor doi experți cu privire la dezvoltarea

viitoare a zonei.

Pierderile de subvenții

calculate de către experți, care au fost adăugate la valoarea terenului expropriat,

reprezentând daune, nu se justifică întrucât recolta a fost ridicată până la începerea

efectivă a lucrărilor pe autostradă, și suprafața parcelei rămase nu este mai mică

de 0,3 ha.

Nu se justifică nici acele

compensații referitoare la secționarea terenului, întrucât nu se face precizarea

dacă terenul este lucrat individual sau în asociere, valoarea compensațiilor fiind

diferită în funcție de tipul de expertiză, terenul având aceeași destinație înainte

și după expropriere.

Așadar, despăgubirea stabilită

de către expropriator este conform cu realitatea, aceasta fiind valoarea reală a

terenului la data exproprierii în sumă de 31.300 RON.

La soluționarea pe fond

a apelului, apelanții nu au mai susținut motivul de apel, potrivit cu care nu a

fost consemnată suma ce li se cuvine pentru terenul expropriat.

Pentru considerentele

expuse, Curtea în baza art. 296 C. proc. civ. a respins apelul ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ. au fost obligați apelanții către pârâți la 124,95 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile

nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, au declarat

recurs reclamanții S.N., S.U., C.A.E. și C.L.S. care au susținut următoarele motive

de nelegalitate.

Potrivit disp.art. 304

pct. 7 teza a-II-a C. proc. civ., decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii

întrucât, nu a avut în vedere ca etapele procedurii de expropriere reglementate

de Legea nr. 255/2010 prevăd că etapa consemnării sumei individuale reprezentând

plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere

este anterioară etapei în care se realizează transferul dreptului de proprietate,

iar potrivit art. 9 alin. (4) din lege, "transferul dreptului de proprietate

asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în

proprietatea publică a statului sau a afinităților administrativ-teritoriale și

în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ

de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii"

în analiza normelor legale care reglementează procedura de expropriere, reiese ca

efectul translativ de drept real al hotărârii de expropriere este afectat de o condiție

suspensiva, aceea ca expropriatorul șa fi consemnat la dispoziția expropriatului

sumele aferente despăgubirii.

Atât la instanța de fond

cat și la instanța de apel, intimații-pârâți nu au făcut dovada respectării disp.art.

5 din Legea nr. 255/2010 respectiv consemnarea sumelor individuale aferente despăgubirilor.

Instanța de apel a interpretat

în mod eronat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 în sensul că la data formulării

acțiunii cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică

era reglementat prin Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of. nr. 139/02.06.1994.

Dintr-un simplu calcul

matematic rezulta că Guvernul României a acordat inițial un preț de 22 RON/mp pentru

despăgubirile ce trebuiau consemnate la dispoziția proprietarilor privați de terenuri.

Însă, în realitate nici

până în prezent expropriatorul nu a făcut dovada consemnării sumelor cu titlu de

despăgubire proprietarilor de renunțare, în condițiile în care Legea nr. 255/2010

prevede expres în dispozițiile art. alin. (2) și art. 7 cât și în Normele metodologice

de aplicare a acestei legi prevăd aspectul învederat atât la instanța de fond cât

și la instanța de fel, respectiv în motivele de apel formulate cât și în concluziile

scrise, care nu au fost luate în considerare.

În sistemul Legii nr.

33/1994 legiuitorul a legat cele două momente ale transferului dreptului de proprietate

din proprietatea privată a expropriatului în proprietatea publică a statului și

cel al plații despăgubirii efective și de momentul rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești pronunțate în cauza având ca obiect expropriere, cu respectarea imperativului

constituțional consacrat de art. 44 alin. (3).

Prin urmare, norma de

drept procesual cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii expropriatului

nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite pentru exproprierea unui teren necesar

pentru realizarea unor lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale

trimitea la norma de drept procesual din dreptul comun în materia procedurii de

expropriere, respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de fond cât și

instanța de apel nu au avut în vedere expertiza efectuata în cauza de comisia de

experți încuviințata conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, republicată.

Din considerentele hotărârii

instanței de fond cât și a instanței de apel nu rezultă momentul la care comisia

de experți s-a raportat, pentru stabilirea despăgubirii, respectiv la momentul exproprierii,

și nu la momentul efectuării raportului de expertiză, față de dispozițiile imperative

cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și față de rațiunea legii, că

stabilirea cuantumului despăgubirii să se facă la un moment cât mai apropiat de

momentul transferului dreptului de proprietate și de momentul pronunțării hotărârii

judecătorești în cauză având ca obiect expropriere.

De asemenea, din înscrisurile

depuse la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă că pentru cauză de utilitate

publică pe raza administrativ teritorială, a aceleiași localități o societate din

subordinea Guvernului României (SC E. SA) a expropriat și a plătit prețul de 7 euro/mp

pentru executarea de devieri rețele electrice de 110KW pentru tronsonul de autostrada

M.-Constanța.

În speța de față, suntem

în situația unei vânzări forțate către Statul Român prin C.N.A.D.N.R., iar prețul

de vânzare este prețul cu care recurenții-reclamanți fac dovada vânzării de terenuri

și nu prețul cu care aceștia cumpără terenuri de pe piața libera a tranzacțiilor

imobiliare.

În raport de dispozițiile

art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ., instanța de apel nu a avut în vedere

și jurisprudența contenciosului european care a statuat că în virtutea art. 1 din

Protocolul nr. 1, exproprierea trebuie să păstreze un echilibru just însăși exigențele

interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale

ale individului, cu alte cuvinte ea trebuie sa fie în același timp convenabilă pentru

realizarea țelului ei legitim și disproporționată față de acesta.

În principiu, proporționalitatea

în materia privării de proprietate este de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri

pentru bunul pierdut, în funcție de pierderea suferită de proprietar. Pentru ca

exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie, așadar, să fie dreaptă

și prealabilă.

Analizând recursul declarat

prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce succed:

Criticile formulate de

recurenții reclamanți vizează, în esență, eronata aplicare și interpretare a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate

urmare a exproprierii suprafeței de teren de 4.441 mp situată în M. și momentul

la care comisa de experți a calculat valoarea despăgubirilor, critici ce se încadrează

în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar care

nu se justifică.

Pentru a fi incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să

fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei

legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod corect dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform

cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se

vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului,

sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia”.

În mod just instanța de

apel a reținut că terenul în litigiu a fost evaluat după metoda comparației cu alte

imobile expropriate pe același tronson de autostradă.

De asemenea s-au avut

în vedere anumite principii, valoarea fiind determinată ținând seama exclusiv de

aprecierile din raport, opinia evaluatorului se referă la bunul așa cum se prezintă

el la data evaluării, valoarea propusă ține seama de caracteristicile proprietății

relevate în cuprinsul lucrării, valoarea are o anumită subiectivitate determinată

de conjunctura economică de moment, evaluarea este o opinie asupra unei valori.

S-a ținut cont la stabilirea

acestor despăgubiri, și de cheltuielile ce urmează a fi efectuate de apelanți pentru

stabilirea unei căi de acces.

Cu privire la momentul

la care experții au calculat valoarea despăgubirilor cuvenite, instanțele de judecată

au stabilit în mod just că despăgubirea a fost stabilită de expropriator la data

exproprierii (în sumă de 31.300 RON)

Criticile recurenților

din cuprinsul motivelor de recurs privind lipsa consemnării sumelor de bani cu titlu

de despăgubiri nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, cu atât

mai mult cu cât, la soluționarea cauzei pe fond a apelului, reclamanții nu au mai

susținut acest motiv de apel privind lipsa consemnării sumei cuvenite pentru terenul

expropriat.

Nici criticile recurenților

privind incidența motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. nu pot fi primite.

Pentru a fi incident acest

motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să cuprindă motive contradictorii

sau străine de natura pricinii. Susținerile recurenților în sprijinul acestei critici

vizează ignorarea de către instanța de apel a faptului că etapele procedurii de

expropriere prevăd că etapa consemnării sumei de bani reprezentând despăgubirea

este anterioară etapei în care se analizează transferul dreptului de proprietate.

Or, aceste susțineri constituie apărări de fapt cu privire la motivarea deciziei

recurate, ce nu pot fi asimilate unor motive contradictorii sau străine de natura

pricinii.

Pentru aceste considerente,

se va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți împotriva deciziei civile

nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă și în baza

art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții S.N., S.U., C.A.E. și C.L.S. împotriva deciziei civile nr. 70 C din

21 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.