ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2651/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1985/118/2011, reclamanții S.N., S.U., C.A.E. și C.L.S., în contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin C.N.A.D.N.R., au solicitat stabilirea cuantumului justelor despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață totală de 4.441 mp, situat în M., jud. Constanța, categoria arabil extravilan și acordarea de daune echitabile ca urmare a exproprierii efectuate, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii se arată că prin actul autentic de vânzare-cumpărare din 27 septembrie 2010 reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului expropriat, în suprafață totala de 4.441 mp, situat în M., jud. Constanta, categoria arabil extravilan.

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a încheiat procesul verbal și a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 12 octombrie 2010, prin care s-a dispus exproprierea pentru terenul în suprafață totală de 4.441 mp, pentru care s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 31.300 RON. Terenul este necesar în vederea executării lucrării de utilitate publică Autostrada București-Constanta. Reclamanții susțin că prețul stabilit cu titlu de despăgubiri, la o valoare de 1,65 euro/mp, este sub cel la care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în zona, respectiv 15 euro/m.p. Ulterior, reclamanții au formulat precizări prin care au învederat că se contestă valoarea despăgubirilor ce le revin pentru terenul expropriat pe care l-au deținut în calitate de proprietari, respectiv suma de 23.745 RON.

Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat sentința civilă nr. 6474 din 7 decembrie 2011 prin care a respins acțiunea formulată de reclamanții S.N., S.U., C.A.E. și C.L.S., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. aflată în subordinea Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Turismului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirii urmare a exproprierii suprafeței de 4.441 mp situată în M., a formulat contestație potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004. Instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză întrucât valoarea terenului a fost stabilită prin raportare la aprecierile celor doi experți vis-a-vis de o dezvoltare viitoare a zonei.

În termen legal, împotriva sentinței 6.474 din 7 decembrie 2011 au declarat apel reclamanții, criticând hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică. Pentru cele menționate a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele: Apelanții reclamanți au criticat hotărârea nr. 6.474 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Constanța cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților prin exproprierea terenului în suprafață de 4.441 mp, situat în M., în vederea realizării lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța tronsonul 6 Cernavodă-Constanța”.

Legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți de măsura exproprierii. În ceea ce privește valoarea reală a bunului expropriat, acesta este determinată de prețul ca care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare. În urma efectuării raportului de expertiză în cauză s-a stabilit că valoarea acestor despăgubiri se ridică la suma de 51.168 RON, din care 45.831 RON valoarea terenului și 5.337 RON valoarea daunelor. La stabilirea acestei valori, cei doi experți cu opinie majoritară au avut în vedere poziția parcelei de teren, categoria de folosință, categoria localității, facilități de transport.

În mod întemeiat, instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză, valoarea terenului fiind stabilită prin raportare conform aprecierilor celor doi experți cu privire la dezvoltarea viitoare a zonei. Pierderile de subvenții calculate de către experți, care au fost adăugate la valoarea terenului expropriat, reprezentând daune, nu se justifică întrucât recolta a fost ridicată până la începerea efectivă a lucrărilor pe autostradă, și suprafața parcelei rămase nu este mai mică de 0,3 ha. Nu se justifică nici acele compensații referitoare la secționarea terenului, întrucât nu se face precizarea dacă terenul este lucrat individual sau în asociere, valoarea compensațiilor fiind diferită în funcție de tipul de expertiză, terenul având aceeași destinație înainte și după expropriere.

Așadar, despăgubirea stabilită de către expropriator este conform cu realitatea, aceasta fiind valoarea reală a terenului la data exproprierii în sumă de 31.300 RON. La soluționarea pe fond a apelului, apelanții nu au mai susținut motivul de apel, potrivit cu care nu a fost consemnată suma ce li se cuvine pentru terenul expropriat. Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 C. proc. civ. a respins apelul ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ. au fost obligați apelanții către pârâți la 124,95 RON cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei civile nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, au declarat recurs reclamanții S.N., S.U., C.A.E. și C.L.S. care au susținut următoarele motive de nelegalitate.

Potrivit disp.art. 304 pct. 7 teza a-II-a C. proc.

civ., decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii întrucât, nu a avut în vedere ca etapele procedurii de expropriere reglementate de Legea nr. 255/2010 prevăd că etapa consemnării sumei individuale reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere este anterioară etapei în care se realizează transferul dreptului de proprietate, iar potrivit art. 9 alin. (4) din lege, "transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a afinităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii" în analiza normelor legale care reglementează procedura de expropriere, reiese ca efectul translativ de drept real al hotărârii de expropriere este afectat de o condiție suspensiva, aceea ca expropriatorul șa fi consemnat la dispoziția expropriatului sumele aferente despăgubirii.

Atât la instanța de fond cat și la instanța de apel, intimații-pârâți nu au făcut dovada respectării disp.art. 5 din Legea nr. 255/2010 respectiv consemnarea sumelor individuale aferente despăgubirilor. Instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 în sensul că la data formulării acțiunii cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr. 33/1994 (publicată în M. Of. nr. 139/02.06.1994. Dintr-un simplu calcul matematic rezulta că Guvernul României a acordat inițial un preț de 22 RON/mp pentru despăgubirile ce trebuiau consemnate la dispoziția proprietarilor privați de terenuri.

Însă, în realitate nici până în prezent expropriatorul nu a făcut dovada consemnării sumelor cu titlu de despăgubire proprietarilor de renunțare, în condițiile în care Legea nr. 255/2010 prevede expres în dispozițiile art. alin. (2) și art. 7 cât și în Normele metodologice de aplicare a acestei legi prevăd aspectul învederat atât la instanța de fond cât și la instanța de fel, respectiv în motivele de apel formulate cât și în concluziile scrise, care nu au fost luate în considerare.

În sistemul Legii nr. 33/1994 legiuitorul a legat cele două momente ale transferului dreptului de proprietate din proprietatea privată a expropriatului în proprietatea publică a statului și cel al plații despăgubirii efective și de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate în cauza având ca obiect expropriere, cu respectarea imperativului constituțional consacrat de art. 44 alin. (3). Prin urmare, norma de drept procesual cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite pentru exproprierea unui teren necesar pentru realizarea unor lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale trimitea la norma de drept procesual din dreptul comun în materia procedurii de expropriere, respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

Instanța de fond cât și instanța de apel nu au avut în vedere expertiza efectuata în cauza de comisia de experți încuviințata conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, republicată. Din considerentele hotărârii instanței de fond cât și a instanței de apel nu rezultă momentul la care comisia de experți s-a raportat, pentru stabilirea despăgubirii, respectiv la momentul exproprierii, și nu la momentul efectuării raportului de expertiză, față de dispozițiile imperative cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și față de rațiunea legii, că stabilirea cuantumului despăgubirii să se facă la un moment cât mai apropiat de momentul transferului dreptului de proprietate și de momentul pronunțării hotărârii judecătorești în cauză având ca obiect expropriere.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă că pentru cauză de utilitate publică pe raza administrativ teritorială, a aceleiași localități o societate din subordinea Guvernului României (SC E. SA) a expropriat și a plătit prețul de 7 euro/mp pentru executarea de devieri rețele electrice de 110KW pentru tronsonul de autostrada M.-Constanța. În speța de față, suntem în situația unei vânzări forțate către Statul Român prin C.N.A.D.N.R., iar prețul de vânzare este prețul cu care recurenții-reclamanți fac dovada vânzării de terenuri și nu prețul cu care aceștia cumpără terenuri de pe piața libera a tranzacțiilor imobiliare. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc.

civ., instanța de apel nu a avut în vedere și jurisprudența contenciosului european care a statuat că în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, exproprierea trebuie să păstreze un echilibru just însăși exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, cu alte cuvinte ea trebuie sa fie în același timp convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și disproporționată față de acesta. În principiu, proporționalitatea în materia privării de proprietate este de obligativitatea stabilirii unor despăgubiri pentru bunul pierdut, în funcție de pierderea suferită de proprietar. Pentru ca exproprierea să fie legală, valoarea de despăgubire trebuie, așadar, să fie dreaptă și prealabilă.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Criticile formulate de recurenții reclamanți vizează, în esență, eronata aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate urmare a exproprierii suprafeței de teren de 4.441 mp situată în M. și momentul la care comisa de experți a calculat valoarea despăgubirilor, critici ce se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar care nu se justifică. Pentru a fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de apel a interpretat în mod corect dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

În mod just instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a fost evaluat după metoda comparației cu alte imobile expropriate pe același tronson de autostradă. De asemenea s-au avut în vedere anumite principii, valoarea fiind determinată ținând seama exclusiv de aprecierile din raport, opinia evaluatorului se referă la bunul așa cum se prezintă el la data evaluării, valoarea propusă ține seama de caracteristicile proprietății relevate în cuprinsul lucrării, valoarea are o anumită subiectivitate determinată de conjunctura economică de moment, evaluarea este o opinie asupra unei valori. S-a ținut cont la stabilirea acestor despăgubiri, și de cheltuielile ce urmează a fi efectuate de apelanți pentru stabilirea unei căi de acces.

Cu privire la momentul la care experții au calculat valoarea despăgubirilor cuvenite, instanțele de judecată au stabilit în mod just că despăgubirea a fost stabilită de expropriator la data exproprierii (în sumă de 31.300 RON) Criticile recurenților din cuprinsul motivelor de recurs privind lipsa consemnării sumelor de bani cu titlu de despăgubiri nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, cu atât mai mult cu cât, la soluționarea cauzei pe fond a apelului, reclamanții nu au mai susținut acest motiv de apel privind lipsa consemnării sumei cuvenite pentru terenul expropriat. Nici criticile recurenților privind incidența motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. nu pot fi primite. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Susținerile recurenților în sprijinul acestei critici vizează ignorarea de către instanța de apel a faptului că etapele procedurii de expropriere prevăd că etapa consemnării sumei de bani reprezentând despăgubirea este anterioară etapei în care se analizează transferul dreptului de proprietate. Or, aceste susțineri constituie apărări de fapt cu privire la motivarea deciziei recurate, ce nu pot fi asimilate unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți împotriva deciziei civile nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă și în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții S.N., S.U., C.A.E. și C.L.S. împotriva deciziei civile nr. 70 C din 21 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.