ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5786/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 17 februarie 2011, sub nr. 3052/118/2011, reclamanta Z.F. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 59 din 13 octombrie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, comunicată la data de 26 ianuarie 2011, solicitând anularea în parte a hotărârii, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat în suprafață de 1.525,00 mp, situat în localitatea Murfatlar, județul Constanța.

Prin Sentința nr. 6744 din 22 decembrie 2011 Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 59 din 13 octombrie 2010 în ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate pentru expropriere (art. 2) și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14.982 RON reprezentând despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.525 mp situat în localitatea Murfatlar, județul Constanța. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 59 din 13 octombrie 2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat necesar în scopul construirii lucrării de utilitate publică „Autostrada București - Constanța”, în suprafață totală de 1.525,00 mp, categoria de folosință arabil extravilan, proprietatea lui Z.F.

potrivit Titlului de proprietate nr. 18539/269 din 21 aprilie 1993. Cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la suma de 6.600,00 RON, în conformitate cu prevederile Legii nr. 198/2004 și ale Normelor de aplicare ale acestei legi, precum și în baza raportului de expertiză tehnică de evaluare. Prin acțiunea formulată, reclamanta a contestat valoarea despăgubirii acordate pentru suprafața de teren expropriată, atât sub aspectul valorii de circulație a terenului, cât și sub aspectul daunelor acordate.

Tribunalul a constatat că prin raportul de evaluare ce a stat la baza stabilirii despăgubirilor prin hotărârea de expropriere contestată, s-a reținut că terenul expropriat este situat în extravilanul orașului Murfatlar (fost Basarabi), județul Constanța, la sud-est, spre limita de hotar cu localitatea Siminoc, zona de cultură - Zona 1, sudul țării; regim irigat, cereale, plante tehnice, este favorabil exploatației agricole, are utilizare actuală teren agricol arabil și cea mai bună utilizare teren agricol arabil. În cadrul raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, folosind metoda comparației relative, expertul R.M.

a stabilit valoarea de piață a terenului expropriat la 2 euro/mp (însușită și de expertul desemnat de reclamantă, M.C.), având în vedere date privind cererea și oferta pentru terenuri care au aceleași caracteristici ca și cel în litigiu, prin amplasament (comparabila 1: teren extravilan pe raza localității Murfatlar - reper Siminoc autostradă - preț 4,0 euro/mp.; comparabila 2: teren extravilan în localitatea Murfatlar, în apropierea autostrăzii - preț 1 euro/mp.; comparabila 3: teren extravilan în localitatea Murfatlar, zona autostradă - preț 10 euro/mp.; comparabila 4: teren extravilan în localitatea Murfatlar - preț 2,0 euro/mp.; comparabila 5 - teren situat la DJ 381 (Ciocârlia Medgidia), lângă nodul de descărcare a traficului de pe autostrada A2 - preț 2,0 euro/mp.) și destinație la momentul exproprierii.

La evaluarea prin utilizarea metodei „capitalizării rentei funciare”, expertul R.M. a avut în vedere o valoare medie a rentei pentru zona respectivă de 600 kg grâu/ha și un preț prețul mediu pe piața liberă a grâului din zona analizată în iulie - august 2011 de 0,70 RON/kg grâu, rezultând o valoare finală a terenului de 12.962 RON. Prin obiecțiunile formulate, preluând opinia expertului M.C., reclamanta a susținut că la evaluarea terenului prin cea de-a doua metodă ar fi trebuit să se țină cont de rotația culturilor, existând posibilitatea ca pe terenul în litigiu să se efectueze și alte culturi decât grâul, mai profitabile, cu prețuri cuprinse între 0,70 - 1,50 RON/kg. Expertul V.I. a contestat folosirea la aplicarea metodei capitalizării rentei funciare a unui preț mediu pentru grâu de 0,70 RON/kg, în condițiile în care la data exproprierii acest preț era de 0,45 RON /kg.

Referitor la metoda comparației relative, același expert a invocat neprezentarea de către ceilalți experți a criteriilor de comparație și a corecțiilor aplicate acestora, care au stat la baza stabilirii valorii alese. Prin răspunsul la obiecțiuni expertul R.M. a complinit lipsa datelor invocată de expertul V. și, în același timp, a confirmat faptul că la momentul evaluării de către expropriator prețul mediu al grâului era de 0,45 RON /kg. În condițiile arătate, tribunalul a apreciat că se impune a fi valorificate în favoarea reclamantei concluziile expertizei judiciare însușite de experții R.M.

și M.C., în ceea ce privește valoarea terenului expropriat stabilită prin folosirea metodei comparației relative, deoarece, pe lângă destinația terenului de la momentul exproprierii, experții au avut în vedere date privind cererea și oferta pentru terenuri cu aceleași caracteristici ca și terenul în litigiu, situate toate în aceeași localitate și au folosit mai multe comparabile (5). Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenite reclamantei în urma exproprierii, s-a reținut că prin expertiza judiciară s-a stabilit, ca și în raportul de evaluare întocmit de către expropriator, că reclamanta este îndreptățită la compensații doar pentru secționarea terenului (volumul lucrărilor de transport, accesul la parcela din stânga autostrăzii rămasă în proprietatea reclamantei urmând să se facă exclusiv pe pasajul peste autostradă (DN 3) km 187, aflată la cca 4 km către est).

S-a constatat însă că valoarea daunei propuse de expropriator - 300 RON este însă mult inferioară celei stabilite prin expertiza judiciară - 2.020 RON, întrucât nu s-au luat în considerare apa pentru erbicidat și tratamente fitosanitare și transportul utilajelor. În răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât sub acest aspect, expertul R.M. a argumentat în mod judicios suma stabilită cu titlu de daune, fără a fi combătut în niciun fel, prin considerente de ordin tehnic, de către expertul desemnat de pârât.

Tribunalul a mai reținut că reclamanta a solicitat ca la stabilirea despăgubirii ce i se cuvine să se mai aibă în vedere și alte elemente, cum ar fi veniturile pe care le-ar fi obținut prin exploatarea terenului în următorii 20 de ani sau posibilitatea rotației mai multor tipuri de culturi, pretenții care însă exced dispozițiilor legale enunțate anterior, în condițiile în care toate elementele ce trebuie să stea la baza stabilirii cuantumului despăgubirii pentru expropriere se impun a fi analizate în raport de situația concretă a terenului de la momentul exproprierii, iar nu în funcție de caracteristicile pe care acesta le-ar putea dobândi ulterior, de evoluția prețului pe piața imobiliară, de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic ori de eventualele beneficii pe care cel expropriat le-ar fi putut dobândi în viitor prin exploatarea terenului.

Prin Decizia nr. 98/C din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței primei instanțe. În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut, în esență, că valoarea de piață a imobilului în cauză a fost determinată în directă raportare cu comparabila 4, în lipsa unor tranzacții efectuate în perioada de evaluare pe piața terenurilor din zonă, astfel că în mod corect prima instanță a reținut valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat conform expertizei judiciare, criticile din apel raportate la modul de determinare a despăgubirilor prin metoda comparației fiind neîntemeiate.

Referitor la criticile aduse în apel privind modalitatea în care experții au determinat valoarea despăgubirilor prin metoda capitalizării rentei funciare, s-a constatat că sunt fără relevanță în economia procesului câtă vreme instanța de fond a optat justificat pentru valoarea determinată prin metoda comparației (metodă aleasă și în raportul de evaluare întocmit de expropriator), apelantul pârât neavând critici cu privire la alegerea metodei, ci numai cu privire la modalitatea de calcul a despăgubirilor în cadrul celor două metode.

În ceea ce privește modalitatea de determinare a daunelor cuvenite proprietarului ca urmare a secționării terenului, s-a reținut de către instanța de apel că, critica privind cantitatea de apă pentru erbicidat și tratamente fitosanitare nu poate fi primită în condițiile în care nicio raportare la date prezentate de specialiști în materie nu a fost oferită instanței, ci numai aprecierea CNADNR SA cum că această cantitate calculată de experți este exagerată. În privința criticilor vizând consumul de carburanți pentru transportul utilajelor, calculul experților a fost corect, distanța până la terenul rămas după expropriere, de 4 kilometri, urmând a fi parcursă complet (dus-întors), ceea ce înseamnă 8 kilometri, iar nu 4 kilometri cum se susține.

În ceea ce privește momentul la care s-a raportat evaluarea, s-a constatat că instanța de fond a avut corect în vedere dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 care fac trimitere la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, deci și la art. 26 alin. (2) care stabilesc că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, (…)”.

Prin urmare, raportarea experților judiciari la această dată s-a făcut conform dispozițiilor instanței (Încheierea din 26 mai 2011), care a avut în vedere normele legale enunțate, acest moment, ținând seama de evoluția descendentă a prețurilor imobilelor din cauza crizei economice (evoluție în desfășurare între momentul evaluării inițiale, octombrie 2010 și momentul expertizei judiciare, august 2011) fiind în realitate mai defavorabil expropriatului decât expropriatorului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în termenul legal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de apel a confirmat validarea comparabilei nr. 4, reținând, printre alte caracteristici, că terenul este situat în aceeași localitate.

Astfel, chiar dacă terenul selectat este din Murfatlar, celelalte terenuri fiind situate în localitatea Ciocârlia, Siminoc, recurentul a considerat că pentru o comparație corectă trebuia ca terenurile selectate să fie din aceeași localitate. De asemenea, cu toate că nu au fost identificate contracte de vânzare-cumpărare, puteau fi avute în vedere grilele notarilor publici, prin aplicarea unor eventuale corecții datorate secționării terenului. Pe de altă parte, experții nu trebuie să se raporteze doar la măsura secționării terenurilor, ci trebuie să aibă în vedere prețul mediu de valorificare a terenurilor extravilane din localitatea Murfatlar.

Cu privire la celelalte critici aduse raportului de expertiză (consum apă, tratamente fitosanitare), nu s-a explicat în mod clar necesitatea cantităților contestate, iar instanța de apel i-a imputat pârâtului faptul că nu a furnizat date de specialitate cu privire la aceste aspecte, însă experții erau datori să dea explicațiile respective, prin raportare la prevederile legale incidente. Recurentul a mai susținut, față de ceea ce a reținut instanța de apel referitor la modalitatea în care experții au ales valoarea despăgubirilor, că despăgubirea corespunzătoare terenului expropriat a fost calculată prin metoda comparației (suma de 12.932 RON) și metoda capitalizării rentei funciare (suma de 12.962 RON), experții ratificând ultima valoare.

În acest context, ceea ce interesează este valoarea calculată prin metoda rentei funciare, motiv pentru care printre obiectivele suplimentului la raportul de expertiză s-a solicitat refacerea calculului prin raportare la valoarea obținută prin metoda comparației, la Adresa ADS nr. 72278 din 21 martie 2012, precum și la contractul de arendă menționat de experți. Or, experții nu au răspuns la obiectivul propus de pârâtul recurent și încuviințat de instanța de apel și prin raportare la cele două înscrisuri. Examinând decizia recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului prevăzută la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a despăgubirilor.” Prin urmare, acțiunea formulată în condițiile acestui text de lege se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia ...”. Or, în speță, instanța de apel a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit la prima instanță, conform obiectivelor stabilite prin Încheierea de ședință din 14 martie 2012, iar la pronunțarea hotărârii, în privința stabilirii cuantumului despăgubirii, a avut în vedere valoarea terenului expropriat, calculată la momentul efectuării raportului de expertiză, conform metodei comparației.

Prin urmare, nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, atât prin expertiza efectuată la instanța de fond, cât și prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în apel, evaluarea terenului expropriat a fost realizată prin folosirea metodei comparative la nivelul anului 2011, respectiv al momentului efectuării expertizei tehnice, deoarece, cu toate diligențele depuse, nu s-au putut identifica tranzacții încheiate în perioada 2010 - 2011 în zona unde se află situat terenul în litigiu. Însă, așa cum în mod corect au reținut și instanțele anterioare, la stabilirea despăgubirii au fost avute în vedere toate caracteristicile relevante, respectiv destinația terenului la momentul exproprierii, a fost analizată cererea și oferta pentru terenuri similare, situate în aceeași localitate și au fost folosite mai multe comparabile decât cu ocazia evaluării întocmită de expropriator.

În ceea ce privește metoda capitalizării rentei funciare, aceasta a fost înlăturată în mod justificat, de vreme ce instanțele de fond și de apel au argumentat opțiunea pentru metoda comparației, care corespunde scopului prevăzut de lege în determinarea valorii despăgubirilor. Prin urmare, Înalta Curte consideră că expertiza a fost corect întocmită pe baza unor comparabile care evidențiau valoarea unor terenuri de aceeași categorie cu terenul în litigiu în perioada efectuării expertizei. Apare ca nefondată și critica privind necesitatea raportării experților la grilele notarilor publici pentru anul 2010, atâta timp cât instanța de apel a pus în vedere acest aspect experților, prin obiectivele stabilite pentru efectuarea suplimentului la expertiză, iar aceștia au răspuns, astfel că eventualele critici puteau fi formulate pe calea obiecțiunilor de către pârât, iar încuviințarea acestora era atributul instanței de apel.

Celelalte critici formulate de recurentul-pârât vizează modul în care instanța de apel a cenzurat probatoriul în raport de propria convingere asupra modului în care s-a clarificat situația de fapt sau reprezintă chestiuni de apreciere, care nu intră sub cenzura instanței de recurs, atâta timp cât nu s-a indicat vreun text de lege ce a fost nesocotit de instanța de apel. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 98/C din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM