ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5786/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5786/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 17 februarie 2011, sub nr. 3052/118/2011,

reclamanta Z.F. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 59 din 13

octombrie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,

comunicată la data de 26 ianuarie 2011, solicitând anularea în parte a

hotărârii, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate pentru terenul

expropriat în suprafață de 1.525,00 mp, situat în localitatea Murfatlar,

județul Constanța.

Prin Sentința nr.

6744 din 22 decembrie 2011 Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis

acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea în parte a Hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 59 din 13 octombrie 2010 în ceea ce privește

cuantumul despăgubirii acordate pentru expropriere (art. 2) și a obligat

pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14.982 RON reprezentând

despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.525 mp situat în

localitatea Murfatlar, județul Constanța.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 59 din 13 octombrie

2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România s-a aprobat acordarea despăgubirii

pentru imobilul expropriat necesar în scopul construirii lucrării de utilitate

publică „Autostrada București - Constanța”, în suprafață totală de 1.525,00 mp,

categoria de folosință arabil extravilan, proprietatea lui Z.F. potrivit

Titlului de proprietate nr. 18539/269 din 21 aprilie 1993.

Cuantumul

despăgubirilor a fost stabilit la suma de 6.600,00 RON, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 198/2004 și ale Normelor de aplicare ale acestei legi,

precum și în baza raportului de expertiză tehnică de evaluare.

Prin acțiunea

formulată, reclamanta a contestat valoarea despăgubirii acordate pentru

suprafața de teren expropriată, atât sub aspectul valorii de circulație a

terenului, cât și sub aspectul daunelor acordate.

Tribunalul a

constatat că prin raportul de evaluare ce a stat la baza stabilirii

despăgubirilor prin hotărârea de expropriere contestată, s-a reținut că terenul

expropriat este situat în extravilanul orașului Murfatlar (fost Basarabi),

județul Constanța, la sud-est, spre limita de hotar cu localitatea Siminoc,

zona de cultură - Zona 1, sudul țării; regim irigat, cereale, plante tehnice,

este favorabil exploatației agricole, are utilizare actuală teren agricol

arabil și cea mai bună utilizare teren agricol arabil.

În cadrul raportului

de expertiză judiciară întocmit în cauză, folosind metoda comparației relative,

expertul R.M. a stabilit valoarea de piață a terenului expropriat la 2 euro/mp

(însușită și de expertul desemnat de reclamantă, M.C.), având în vedere date

privind cererea și oferta pentru terenuri care au aceleași caracteristici ca și

cel în litigiu, prin amplasament (comparabila 1: teren extravilan pe raza

localității Murfatlar - reper Siminoc autostradă - preț 4,0 euro/mp.;

comparabila 2: teren extravilan în localitatea Murfatlar, în apropierea

autostrăzii - preț 1 euro/mp.; comparabila 3: teren extravilan în localitatea

Murfatlar, zona autostradă - preț 10 euro/mp.; comparabila 4: teren extravilan

în localitatea Murfatlar - preț 2,0 euro/mp.; comparabila 5 - teren situat la

DJ 381 (Ciocârlia Medgidia), lângă nodul de descărcare a traficului de pe

autostrada A2 - preț 2,0 euro/mp.) și destinație la momentul exproprierii.

La evaluarea prin

utilizarea metodei „capitalizării rentei funciare”, expertul R.M. a avut în

vedere o valoare medie a rentei pentru zona respectivă de 600 kg grâu/ha și un

preț prețul mediu pe piața liberă a grâului din zona analizată în iulie -

august 2011 de 0,70 RON/kg grâu, rezultând o valoare finală a terenului de

12.962 RON.

Prin obiecțiunile

formulate, preluând opinia expertului M.C., reclamanta a susținut că la

evaluarea terenului prin cea de-a doua metodă ar fi trebuit să se țină cont de

rotația culturilor, existând posibilitatea ca pe terenul în litigiu să se

efectueze și alte culturi decât grâul, mai profitabile, cu prețuri cuprinse

între 0,70 - 1,50 RON/kg.

Expertul V.I. a

contestat folosirea la aplicarea metodei capitalizării rentei funciare a unui

preț mediu pentru grâu de 0,70 RON/kg, în condițiile în care la data

exproprierii acest preț era de 0,45 RON /kg. Referitor la metoda comparației

relative, același expert a invocat neprezentarea de către ceilalți experți a

criteriilor de comparație și a corecțiilor aplicate acestora, care au stat la

baza stabilirii valorii alese.

Prin răspunsul la

obiecțiuni expertul R.M. a complinit lipsa datelor invocată de expertul V. și,

în același timp, a confirmat faptul că la momentul evaluării de către

expropriator prețul mediu al grâului era de 0,45 RON /kg.

În condițiile

arătate, tribunalul a apreciat că se impune a fi valorificate în favoarea

reclamantei concluziile expertizei judiciare însușite de experții R.M. și M.C.,

în ceea ce privește valoarea terenului expropriat stabilită prin folosirea

metodei comparației relative, deoarece, pe lângă destinația terenului de la

momentul exproprierii, experții au avut în vedere date privind cererea și

oferta pentru terenuri cu aceleași caracteristici ca și terenul în litigiu,

situate toate în aceeași localitate și au folosit mai multe comparabile (5).

Referitor la cea de-a

doua componentă a despăgubirii cuvenite reclamantei în urma exproprierii, s-a

reținut că prin expertiza judiciară s-a stabilit, ca și în raportul de evaluare

întocmit de către expropriator, că reclamanta este îndreptățită la compensații

doar pentru secționarea terenului (volumul lucrărilor de transport, accesul la

parcela din stânga autostrăzii rămasă în proprietatea reclamantei urmând să se

facă exclusiv pe pasajul peste autostradă (DN 3) km 187, aflată la cca 4 km

către est).

S-a constatat însă că

valoarea daunei propuse de expropriator - 300 RON este însă mult inferioară

celei stabilite prin expertiza judiciară - 2.020 RON, întrucât nu s-au luat în

considerare apa pentru erbicidat și tratamente fitosanitare și transportul

utilajelor. În răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât sub acest aspect,

expertul R.M. a argumentat în mod judicios suma stabilită cu titlu de daune,

fără a fi combătut în niciun fel, prin considerente de ordin tehnic, de către

expertul desemnat de pârât.

Tribunalul a mai

reținut că reclamanta a solicitat ca la stabilirea despăgubirii ce i se cuvine

să se mai aibă în vedere și alte elemente, cum ar fi veniturile pe care le-ar

fi obținut prin exploatarea terenului în următorii 20 de ani sau posibilitatea

rotației mai multor tipuri de culturi, pretenții care însă exced dispozițiilor

legale enunțate anterior, în condițiile în care toate elementele ce trebuie să

stea la baza stabilirii cuantumului despăgubirii pentru expropriere se impun a

fi analizate în raport de situația concretă a terenului de la momentul

exproprierii, iar nu în funcție de caracteristicile pe care acesta le-ar putea

dobândi ulterior, de evoluția prețului pe piața imobiliară, de utilitatea dată

prin schimbarea regimului juridic ori de eventualele beneficii pe care cel

expropriat le-ar fi putut dobândi în viitor prin exploatarea terenului.

Prin Decizia nr. 98/C

din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă a fost

respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței primei

instanțe.

În considerentele

hotărârii, instanța de apel a reținut, în esență, că valoarea de piață a

imobilului în cauză a fost determinată în directă raportare cu comparabila 4,

în lipsa unor tranzacții efectuate în perioada de evaluare pe piața terenurilor

din zonă, astfel că în mod corect prima instanță a reținut valoarea

despăgubirilor pentru terenul expropriat conform expertizei judiciare,

criticile din apel raportate la modul de determinare a despăgubirilor prin

metoda comparației fiind neîntemeiate.

Referitor la

criticile aduse în apel privind modalitatea în care experții au determinat

valoarea despăgubirilor prin metoda capitalizării rentei funciare, s-a

constatat că sunt fără relevanță în economia procesului câtă vreme instanța de

fond a optat justificat pentru valoarea determinată prin metoda comparației

(metodă aleasă și în raportul de evaluare întocmit de expropriator), apelantul

pârât neavând critici cu privire la alegerea metodei, ci numai cu privire la

modalitatea de calcul a despăgubirilor în cadrul celor două metode.

În ceea ce privește

modalitatea de determinare a daunelor cuvenite proprietarului ca urmare a

secționării terenului, s-a reținut de către instanța de apel că, critica

privind cantitatea de apă pentru erbicidat și tratamente fitosanitare nu poate

fi primită în condițiile în care nicio raportare la date prezentate de

specialiști în materie nu a fost oferită instanței, ci numai aprecierea CNADNR

SA cum că această cantitate calculată de experți este exagerată.

În privința

criticilor vizând consumul de carburanți pentru transportul utilajelor,

calculul experților a fost corect, distanța până la terenul rămas după

expropriere, de 4 kilometri, urmând a fi parcursă complet (dus-întors), ceea ce

înseamnă 8 kilometri, iar nu 4 kilometri cum se susține.

În ceea ce privește

momentul la care s-a raportat evaluarea, s-a constatat că instanța de fond a

avut corect în vedere dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 care

fac trimitere la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, deci și la art. 26 alin.

(2) care stabilesc că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, (…)”. Prin urmare, raportarea experților

judiciari la această dată s-a făcut conform dispozițiilor instanței (Încheierea

din 26 mai 2011), care a avut în vedere normele legale enunțate, acest moment,

ținând seama de evoluția descendentă a prețurilor imobilelor din cauza crizei

economice (evoluție în desfășurare între momentul evaluării inițiale, octombrie

2010 și momentul expertizei judiciare, august 2011) fiind în realitate mai

defavorabil expropriatului decât expropriatorului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul, în termenul legal, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de apel

a confirmat validarea comparabilei nr. 4, reținând, printre alte

caracteristici, că terenul este situat în aceeași localitate.

Astfel, chiar dacă

terenul selectat este din Murfatlar, celelalte terenuri fiind situate în

localitatea Ciocârlia, Siminoc, recurentul a considerat că pentru o comparație

corectă trebuia ca terenurile selectate să fie din aceeași localitate.

De asemenea, cu toate

că nu au fost identificate contracte de vânzare-cumpărare, puteau fi avute în

vedere grilele notarilor publici, prin aplicarea unor eventuale corecții

datorate secționării terenului.

Pe de altă parte,

experții nu trebuie să se raporteze doar la măsura secționării terenurilor, ci

trebuie să aibă în vedere prețul mediu de valorificare a terenurilor

extravilane din localitatea Murfatlar.

Cu privire la

celelalte critici aduse raportului de expertiză (consum apă, tratamente

fitosanitare), nu s-a explicat în mod clar necesitatea cantităților contestate,

iar instanța de apel i-a imputat pârâtului faptul că nu a furnizat date de

specialitate cu privire la aceste aspecte, însă experții erau datori să dea

explicațiile respective, prin raportare la prevederile legale incidente.

Recurentul a mai

susținut, față de ceea ce a reținut instanța de apel referitor la modalitatea

în care experții au ales valoarea despăgubirilor, că despăgubirea

corespunzătoare terenului expropriat a fost calculată prin metoda comparației

(suma de 12.932 RON) și metoda capitalizării rentei funciare (suma de 12.962

RON), experții ratificând ultima valoare.

În acest context,

ceea ce interesează este valoarea calculată prin metoda rentei funciare, motiv

pentru care printre obiectivele suplimentului la raportul de expertiză s-a

solicitat refacerea calculului prin raportare la valoarea obținută prin metoda

comparației, la Adresa ADS nr. 72278 din 21 martie 2012, precum și la

contractul de arendă menționat de experți.

Or, experții nu au

răspuns la obiectivul propus de pârâtul recurent și încuviințat de instanța de

apel și prin raportare la cele două înscrisuri.

Examinând decizia

recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 9 din

Legea nr. 198/2004 „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute

la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la

despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței

judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a

Hotărârii Guvernului prevăzută la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de

la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins,

în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acțiunea formulată în conformitate

cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.

21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata

despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data

solicitării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de

stabilire a despăgubirilor.”

Prin urmare, acțiunea

formulată în condițiile acestui text de lege se soluționează potrivit

dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia ...”.

Or, în speță,

instanța de apel a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de

expertiză întocmit la prima instanță, conform obiectivelor stabilite prin

Încheierea de ședință din 14 martie 2012, iar la pronunțarea hotărârii, în

privința stabilirii cuantumului despăgubirii, a avut în vedere valoarea

terenului expropriat, calculată la momentul efectuării raportului de expertiză,

conform metodei comparației.

Prin urmare, nu se

poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

deoarece, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, atât prin expertiza

efectuată la instanța de fond, cât și prin suplimentul la raportul de expertiză

întocmit în apel, evaluarea terenului expropriat a fost realizată prin

folosirea metodei comparative la nivelul anului 2011, respectiv al momentului

efectuării expertizei tehnice, deoarece, cu toate diligențele depuse, nu s-au

putut identifica tranzacții încheiate în perioada 2010 - 2011 în zona unde se

află situat terenul în litigiu.

Însă, așa cum în mod

corect au reținut și instanțele anterioare, la stabilirea despăgubirii au fost

avute în vedere toate caracteristicile relevante, respectiv destinația

terenului la momentul exproprierii, a fost analizată cererea și oferta pentru

terenuri similare, situate în aceeași localitate și au fost folosite mai multe

comparabile decât cu ocazia evaluării întocmită de expropriator.

În ceea ce privește

metoda capitalizării rentei funciare, aceasta a fost înlăturată în mod

justificat, de vreme ce instanțele de fond și de apel au argumentat opțiunea

pentru metoda comparației, care corespunde scopului prevăzut de lege în

determinarea valorii despăgubirilor.

Prin urmare, Înalta

Curte consideră că expertiza a fost corect întocmită pe baza unor comparabile

care evidențiau valoarea unor terenuri de aceeași categorie cu terenul în

litigiu în perioada efectuării expertizei.

Apare ca nefondată și

critica privind necesitatea raportării experților la grilele notarilor publici

pentru anul 2010, atâta timp cât instanța de apel a pus în vedere acest aspect

experților, prin obiectivele stabilite pentru efectuarea suplimentului la

expertiză, iar aceștia au răspuns, astfel că eventualele critici puteau fi

formulate pe calea obiecțiunilor de către pârât, iar încuviințarea acestora era

atributul instanței de apel.

Celelalte critici

formulate de recurentul-pârât vizează modul în care instanța de apel a cenzurat

probatoriul în raport de propria convingere asupra modului în care s-a

clarificat situația de fapt sau reprezintă chestiuni de apreciere, care nu intră

sub cenzura instanței de recurs, atâta timp cât nu s-a indicat vreun text de

lege ce a fost nesocotit de instanța de apel.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Departamentul pentru

Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Departamentul pentru

Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 98/C din

19 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM