ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2523/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 2948/118/2011,

reclamanții D.E.G. și D.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, anularea în parte a

Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 11 august 2010 emisă de

Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la

nivelul localității Murfatlar, jud. Constanța, în sensul majorării cuantumului

despăgubirilor acordate și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru

exproprierea imobilului în cuantum de 55.000 RON, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanții sunt titularii

dreptului de proprietate asupra terenului situat în extravilanul orașului Murfatlar,

parcela AA, în suprafață totală de 6.000 mp, identificat cu nr. cadastral XX și

înscris CF nr. RR a localității Murfatlar, iar în vara anului 2010 au fost înștiințați

despre declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul

lucrării „Autostrada Bucuești-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă-Constanța” și că

o parte a imobilului pe care îl dețineau face parte din coridorul de expropriere.

Au susținut reclamanții că despăgubirea stabilită,

în cuantum de 3700 RON, adică aproximativ 1,3 euro/mp, este necorespunzătoare în

raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 22 și urm. din Legea nr. 255/2010, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 2195 din 25 aprilie 2012,

Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a anulat în parte Hotărârea nr. 40 din 11

august 2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, numai în ceea ce privește mențiunile

cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de

plată a acestora.

A stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților

pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafață de 642 mp, situat în

localitatea Murfatlar, jud. Constanța, parcela AA, parte din imobilul înscris în

CF nr. RR, la suma de 4.770 RON și a obligat pârâtul Statul Român la plata către

reclamanți a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experți).

Hotărârea a fost pronunțată cu apel.

În motivare, prima instanță a avute în vedere

constatările raportului de evaluare care a stat la baza stabilirii despăgubirilor

prin hotărârea de expropriere contestată, potrivit cărora terenul expropriat este

situat în extravilanul orașului Murfatlar (fost Basarabi), jud. Constanța, la sud-est,

spre limita de hotar cu localitatea Bărăganu, zona de cultură - Zona 1, sudul țării;

regim irigat, cereale, plante tehnice, este favorabil exploatației agricole, are

utilizare actuală teren agricol arabil și cea mai bună utilizare teren agricol arabil.

S-a reținut că, în raportul comisiei de experți

desemnată de instanță, a fost calculată valoarea de piață a bunului prin „metoda

comparației relative” și s-a stabilit o valoare obtenabilă de 5,56 RON/mp, iar pentru

daunele suferite de reclamanți în urma exproprierii, o valoare de 1.200 RON pentru

întreaga suprafață expropriată, arătându-se că parcela expropriată asigura accesul

inițial, iar după expropriere accesul se poate realiza exclusiv pe la pasajul de

autostradă la DN3, ceea ce implică o ocolire de cca. 2 km către vest, cu consecința

unor costuri suplimentare pentru transport cu ocazia strângerii recoltei, costuri

evaluate la suma de 30 RON; potrivit aceluiași raport, prejudiciul pentru parcele

nefuncționale a fost determinat la nivelul sumei de 1.173 RON, arătându-se că, prin

secționarea terenului, a rămas o suprafață de 211 mp nefolosită.

Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii

cuvenită reclamanților în urma exproprierii s-a reținut că, în expertiza judiciară,

ca și în raportul de evaluare întocmit de către expropriator, s-a constatat că reclamanții

sunt îndreptățiți la compensații doar pentru secționarea terenului (volumul lucrărilor

de transport dat fiind că accesul la parcela din stânga autostrăzii rămasă în proprietatea

reclamanților urmează să se facă exclusiv pe pasajul peste autostradă DN3 Km 187,

aflat la cca. 4 km către est). Dar că valoarea daunei propusă de expropriator, de

1000 RON, este inferioară celei stabilită prin expertiza judiciară, de 1200 RON.

Raportat la aceste motive, tribunalul a reținut

că valoarea de circulație a terenului și valoarea daunelor avute în vedere de Comisia

de analiză la data stabilirii despăgubirilor nu sunt corecte în raport cu probele

administrate, astfel că a admis acțiunea și a majorat cuantumul despăgubirii datorată

reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 4.770 RON (3.570 RON valoarea

terenului și 1.200 RON valoarea daunelor).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții

D.E.G. și D.M. și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România și au criticat-o sub aspectul modalității de determinare

a cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat.

Prin decizia civilă nr. 96/C din 20 noiembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respins apelul

reclamanților, a fost admis apelul pârâtului Statul Român prin Departamentul

pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine prin Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a fost modificată sentința apelată,

în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, a admis cererea de acordare a unui

onorariu pentru întocmirea suplimentului de expertiză în sumă de 600 RON și a obligat

apelantul pârât la plata acestei sume în contul Biroului Local de Expertize al Tribunalului

Constanța, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 600 RON reprezentând

cheltuieli de judecată.

Hotărârea a fost pronunțată cu recurs.

În motivare, curtea de apel a constatat că, în

raport de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și de expertizele

efectuate în cauză, că despăgubirea determinată prin raportare la o ofertă imobiliară

(comparabila A), iar nu la o tranzacție efectivă, care este ulterioară momentului

exproprierii (iulie 2011, față de iulie 2010) și privește o suprafață de 9,75 ha,

față de cei 642 mp expropriați, nu poate fi apreciată drept valoare reală, corespunzătoare

prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială.

Instanța a reținut că această concluzie

este întărită și de probatoriile administrate în apel, respectiv relațiile

comunicate de BNP B.M.L., adresa din 27 noiembrie 2012 a Primăriei orașului Murfatlar

și concluziile suplimentului la expertiza de evaluare, care au demonstrat că prețurile

încasate de proprietarii vânzători în anul 2010, în perioada exproprierii terenului

în litigiu, pentru terenuri similare înstrăinate pe piața liberă, situate în extravilanul

localității Murfatlar, sunt inferioare despăgubirilor plătite de stat, având valori

cuprinse între 0,30 și 0,66 RON/mp, și că valoarea terenului expropriat, prin raportare

la valoarea cea mai tranzacționată, de 0,65 RON/mp, este 417 RON, deci mult inferioară

celei stabilită prin hotărârea de expropriere contestată în cauză, de 2700 RON.

Curtea de apel a concluzionat că valoarea stabilită

de expertul F.G., de 1 euro/mp, care a fost avută în vedere de Comisia de analiză

la data determinării despăgubirii acordată reclamanților, dă eficiență și răspunde

criteriilor stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind determinată

în acord cu decizia nr. 5881/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în această materie. Ea respectă, totodată, prescripția normelor constituționale

invocate de titularii acțiunii și principiul consacrat de art. 1 din Protocolul

1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - pentru că obligația impusă de aceste

reglementări, de acordare a unei despăgubiri reale și echitabile pentru bunul expropriat,

nu implică plata unor sume supraevaluate, la nivelul pretențiilor celui expropriat,

determinate pe criterii subiective, uneori speculative și fără corespondent în realitate

- și justifică temeinicia criticilor formulate prin apelul pârâtului.

Pe cale de consecință, instanța a înlăturat

obligația pârâtului de acordare a unei despăgubiri majorate, determinată la momentul

efectuării expertizei la instanța de fond, pentru că așa cum s-a arătat în precedent,

valoarea de piață a terenului expropriat trebuie stabilită în raport de circumstanțele

pieței imobiliare și de elementele ce impun conduita în cazul unui transfer al dreptului

de proprietate, apreciate doar în raport cu momentul evaluării.

În același sens s-a pronunțat și curtea în referire

la despăgubirea datorată pentru daunele cauzate prin expropriere, reprezentând compensații

referitoare la prejudicii triangulare, care potrivit raportului de evaluare realizat

în procedura de expropriere are o valoare de 874 RON, iar potrivit expertizei efectuată

pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond – de 1173 RON.

Examinarea comparativă a celor două lucrări de

evaluare a demonstrat că opiniile experților au fost divergente doar asupra prețului

datorat pentru parcela nefuncțională rezultată în urma exproprierii, în suprafață

de 211 mp, preț stabilit de expertul F.G. prin raportare la valoarea de 1 euro/mp,

avută în vedere și la determinarea despăgubirii pentru terenul expropriat, iar de

comisia desemnată la fond în raport de valoarea de 1,29 euro/mp, valorificată și

în calculul despăgubirii datorată pentru suprafața expropriată, ori așa cum s-a

arătat în considerentele anterioare, care au justificat înlăturarea concluziilor

expertizei efectuată în fața instanței de fond la stabilirea valorii terenului expropriat,

această diferență nu își găsește justificare.

Împotriva acestei decizii reclamanții D.E.G.

și D.M. au declarat recurs, aducându-i critici de nelegalitate.

Reclamanții au susținut că instanța

de apel a aplicat greșit prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru

că nu a făcut demersuri efective în administrarea probei cu expertiză, care este

de altfel, singura metodă de stabilire a prețului de piață al imobilului

expropriat.

Totodată, s-au aplicat greșit prevederile

art. 26 din același act normativ, pentru că, la stabilirea valorii de circulație

a imobilelor, instanța a ținut cont de o lista de tranzacții depusă

de pârât, și nu de cele două rapoarte de expertiză întocmite.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța la data de 16 februarie 2011 și a avut ca obiect

anularea, în parte, a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 11 august

2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept

real de la nivelul localității Murfatlar, județul Constanța, în sensul majorării

cuantumului despăgubirilor acordate și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri

pentru exproprierea imobilului în cuantum de 55.000 RON și la plata cheltuielilor

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2195 din 25 aprilie 2012

Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a anulat în parte hotărârea atacată, numai

în ceea ce privește mențiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor

și la modalitatea de plată a acestora, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților

pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafață de 642 mp, situat în

localitatea Murfatlar, jud. Constanța, parcela AA, parte din imobilul înscris în

CF nr. RR, la suma de 4.770 RON și a obligat pârâtul Statul Român la plata către

reclamanți a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experți).

Sub aspectul determinării, în cauză, a posibilității

exercitării căilor de atac de reformare, Înalta Curte reține că cererea de chemare

în judecată are un obiect patrimonial evaluabil în bani, iar prin raportare la valoarea

pretențiilor deduse judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., întrucât acestea se situează sub limita de 100.000 RON.

Înalta Curte arată că, din perspectiva Legii

nr. 33/1994, art. 23 prevede că hotărârile pronunțate ca urmare a soluționării cererilor

de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, nu există în această lege dispoziții

derogatorii de la prevederile C. proc. civ., sub aspectul regimului juridic al căilor

de atac.

În speță, curtea de apel a judecat ca instanță

de apel, în compunere cu doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului,

și nu ca instanță de recurs, în compunerea cu trei judecători, așa cum se impunea

în lumina dispozițiilor legale, ceea ce determină incidența cazului de casare prevăzut

de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi admis, iar decizia

curții de apel va fi casată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare,

ca instanță de recurs.

În consecință, Înalta Curte, constatând că a fost

încălcat principiul legalității căilor de atac și că în mod greșit curtea de apel

s-a considerat învestită cu o cerere de apel, în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite

recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel Constanța,

pentru soluționare, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții D.E.G.

și D.M. împotriva deciziei civile nr. 96/C din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

judecarea recursului la Curtea de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie

2015.