ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2523/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 2948/118/2011, reclamanții D.E.G. și D.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 11 august 2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar, jud. Constanța, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru exproprierea imobilului în cuantum de 55.000 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului situat în extravilanul orașului Murfatlar, parcela AA, în suprafață totală de 6.000 mp, identificat cu nr. cadastral XX și înscris CF nr. RR a localității Murfatlar, iar în vara anului 2010 au fost înștiințați despre declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Bucuești-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă-Constanța” și că o parte a imobilului pe care îl dețineau face parte din coridorul de expropriere. Au susținut reclamanții că despăgubirea stabilită, în cuantum de 3700 RON, adică aproximativ 1,3 euro/mp, este necorespunzătoare în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr. 255/2010, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. Prin sentința civilă nr. 2195 din 25 aprilie 2012, Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a anulat în parte Hotărârea nr. 40 din 11 august 2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, numai în ceea ce privește mențiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată a acestora. A stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafață de 642 mp, situat în localitatea Murfatlar, jud. Constanța, parcela AA, parte din imobilul înscris în CF nr. RR, la suma de 4.770 RON și a obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamanți a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experți).

Hotărârea a fost pronunțată cu apel. În motivare, prima instanță a avute în vedere constatările raportului de evaluare care a stat la baza stabilirii despăgubirilor prin hotărârea de expropriere contestată, potrivit cărora terenul expropriat este situat în extravilanul orașului Murfatlar (fost Basarabi), jud. Constanța, la sud-est, spre limita de hotar cu localitatea Bărăganu, zona de cultură - Zona 1, sudul țării; regim irigat, cereale, plante tehnice, este favorabil exploatației agricole, are utilizare actuală teren agricol arabil și cea mai bună utilizare teren agricol arabil.

S-a reținut că, în raportul comisiei de experți desemnată de instanță, a fost calculată valoarea de piață a bunului prin „metoda comparației relative” și s-a stabilit o valoare obtenabilă de 5,56 RON/mp, iar pentru daunele suferite de reclamanți în urma exproprierii, o valoare de 1.200 RON pentru întreaga suprafață expropriată, arătându-se că parcela expropriată asigura accesul inițial, iar după expropriere accesul se poate realiza exclusiv pe la pasajul de autostradă la DN3, ceea ce implică o ocolire de cca. 2 km către vest, cu consecința unor costuri suplimentare pentru transport cu ocazia strângerii recoltei, costuri evaluate la suma de 30 RON; potrivit aceluiași raport, prejudiciul pentru parcele nefuncționale a fost determinat la nivelul sumei de 1.173 RON, arătându-se că, prin secționarea terenului, a rămas o suprafață de 211 mp nefolosită.

Referitor la cea de-a doua componentă a despăgubirii cuvenită reclamanților în urma exproprierii s-a reținut că, în expertiza judiciară, ca și în raportul de evaluare întocmit de către expropriator, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la compensații doar pentru secționarea terenului (volumul lucrărilor de transport dat fiind că accesul la parcela din stânga autostrăzii rămasă în proprietatea reclamanților urmează să se facă exclusiv pe pasajul peste autostradă DN3 Km 187, aflat la cca. 4 km către est). Dar că valoarea daunei propusă de expropriator, de 1000 RON, este inferioară celei stabilită prin expertiza judiciară, de 1200 RON.

Raportat la aceste motive, tribunalul a reținut că valoarea de circulație a terenului și valoarea daunelor avute în vedere de Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirilor nu sunt corecte în raport cu probele administrate, astfel că a admis acțiunea și a majorat cuantumul despăgubirii datorată reclamanților pentru terenul expropriat la suma de 4.770 RON (3.570 RON valoarea terenului și 1.200 RON valoarea daunelor). Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții D.E.G. și D.M. și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și au criticat-o sub aspectul modalității de determinare a cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat.

Prin decizia civilă nr. 96/C din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respins apelul reclamanților, a fost admis apelul pârâtului Statul Român prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a fost modificată sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată, a admis cererea de acordare a unui onorariu pentru întocmirea suplimentului de expertiză în sumă de 600 RON și a obligat apelantul pârât la plata acestei sume în contul Biroului Local de Expertize al Tribunalului Constanța, a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârea a fost pronunțată cu recurs. În motivare, curtea de apel a constatat că, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și de expertizele efectuate în cauză, că despăgubirea determinată prin raportare la o ofertă imobiliară (comparabila A), iar nu la o tranzacție efectivă, care este ulterioară momentului exproprierii (iulie 2011, față de iulie 2010) și privește o suprafață de 9,75 ha, față de cei 642 mp expropriați, nu poate fi apreciată drept valoare reală, corespunzătoare prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială.

Instanța a reținut că această concluzie este întărită și de probatoriile administrate în apel, respectiv relațiile comunicate de BNP B.M.L., adresa din 27 noiembrie 2012 a Primăriei orașului Murfatlar și concluziile suplimentului la expertiza de evaluare, care au demonstrat că prețurile încasate de proprietarii vânzători în anul 2010, în perioada exproprierii terenului în litigiu, pentru terenuri similare înstrăinate pe piața liberă, situate în extravilanul localității Murfatlar, sunt inferioare despăgubirilor plătite de stat, având valori cuprinse între 0,30 și 0,66 RON/mp, și că valoarea terenului expropriat, prin raportare la valoarea cea mai tranzacționată, de 0,65 RON/mp, este 417 RON, deci mult inferioară celei stabilită prin hotărârea de expropriere contestată în cauză, de 2700 RON.

Curtea de apel a concluzionat că valoarea stabilită de expertul F.G., de 1 euro/mp, care a fost avută în vedere de Comisia de analiză la data determinării despăgubirii acordată reclamanților, dă eficiență și răspunde criteriilor stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind determinată în acord cu decizia nr. 5881/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în această materie. Ea respectă, totodată, prescripția normelor constituționale invocate de titularii acțiunii și principiul consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - pentru că obligația impusă de aceste reglementări, de acordare a unei despăgubiri reale și echitabile pentru bunul expropriat, nu implică plata unor sume supraevaluate, la nivelul pretențiilor celui expropriat, determinate pe criterii subiective, uneori speculative și fără corespondent în realitate - și justifică temeinicia criticilor formulate prin apelul pârâtului.

Pe cale de consecință, instanța a înlăturat obligația pârâtului de acordare a unei despăgubiri majorate, determinată la momentul efectuării expertizei la instanța de fond, pentru că așa cum s-a arătat în precedent, valoarea de piață a terenului expropriat trebuie stabilită în raport de circumstanțele pieței imobiliare și de elementele ce impun conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, apreciate doar în raport cu momentul evaluării. În același sens s-a pronunțat și curtea în referire la despăgubirea datorată pentru daunele cauzate prin expropriere, reprezentând compensații referitoare la prejudicii triangulare, care potrivit raportului de evaluare realizat în procedura de expropriere are o valoare de 874 RON, iar potrivit expertizei efectuată pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond – de 1173 RON.

Examinarea comparativă a celor două lucrări de evaluare a demonstrat că opiniile experților au fost divergente doar asupra prețului datorat pentru parcela nefuncțională rezultată în urma exproprierii, în suprafață de 211 mp, preț stabilit de expertul F.G. prin raportare la valoarea de 1 euro/mp, avută în vedere și la determinarea despăgubirii pentru terenul expropriat, iar de comisia desemnată la fond în raport de valoarea de 1,29 euro/mp, valorificată și în calculul despăgubirii datorată pentru suprafața expropriată, ori așa cum s-a arătat în considerentele anterioare, care au justificat înlăturarea concluziilor expertizei efectuată în fața instanței de fond la stabilirea valorii terenului expropriat, această diferență nu își găsește justificare.

Împotriva acestei decizii reclamanții D.E.G. și D.M. au declarat recurs, aducându-i critici de nelegalitate. Reclamanții au susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru că nu a făcut demersuri efective în administrarea probei cu expertiză, care este de altfel, singura metodă de stabilire a prețului de piață al imobilului expropriat. Totodată, s-au aplicat greșit prevederile art. 26 din același act normativ, pentru că, la stabilirea valorii de circulație a imobilelor, instanța a ținut cont de o lista de tranzacții depusă de pârât, și nu de cele două rapoarte de expertiză întocmite.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 16 februarie 2011 și a avut ca obiect anularea, în parte, a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 11 august 2010 emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar, județul Constanța, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor acordate și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri pentru exproprierea imobilului în cuantum de 55.000 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2195 din 25 aprilie 2012 Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a anulat în parte hotărârea atacată, numai în ceea ce privește mențiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată a acestora, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafață de 642 mp, situat în localitatea Murfatlar, jud. Constanța, parcela AA, parte din imobilul înscris în CF nr. RR, la suma de 4.770 RON și a obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamanți a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experți). Sub aspectul determinării, în cauză, a posibilității exercitării căilor de atac de reformare, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată are un obiect patrimonial evaluabil în bani, iar prin raportare la valoarea pretențiilor deduse judecății sunt aplicabile dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât acestea se situează sub limita de 100.000 RON. Înalta Curte arată că, din perspectiva Legii nr. 33/1994, art. 23 prevede că hotărârile pronunțate ca urmare a soluționării cererilor de expropriere sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, nu există în această lege dispoziții derogatorii de la prevederile C. proc. civ., sub aspectul regimului juridic al căilor de atac. În speță, curtea de apel a judecat ca instanță de apel, în compunere cu doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, și nu ca instanță de recurs, în compunerea cu trei judecători, așa cum se impunea în lumina dispozițiilor legale, ceea ce determină incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., în raport de care recursul va fi admis, iar decizia curții de apel va fi casată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, ca instanță de recurs. În consecință, Înalta Curte, constatând că a fost încălcat principiul legalității căilor de atac și că în mod greșit curtea de apel s-a considerat învestită cu o cerere de apel, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curții de Apel Constanța, pentru soluționare, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții D.E.G. și D.M. împotriva deciziei civile nr. 96/C din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre judecarea recursului la Curtea de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.