ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3398/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 9 februarie 2011, pe rolul Tribunalului Constanța,

reclamanții B.Ș. și B.D. au

solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ca prin hotărâre judecătorească

să anuleze, în parte hotărârea nr. 79 dată la 11 noiembrie 2010 de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate

contestatorilor pentru terenul expropriat în suprafață totală de 16.836 m.p. situat

în Murfatlar, județul Constanța,

Prin sentința nr. 4379 din 11 septembrie

2012 Tribunalul Constanța, secția civilă,

a

admis cererea, a anulat hotărârea atacată doar în partea vizând cuantumul despăgubirii

și a stabilit că pentru exproprierea terenului situat în Murfatlar, județul Constanța,

în suprafață de 16.836 m.p., despăgubirea cuvenită reclamanților este de 116.699

RON.

Prin decizia nr. 138/C din 10 decembrie

2012,

Curtea de Apel Constanța,

secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul român prin

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

Pârâtul a declarat recurs, iar prin decizia

civilă nr. 3580 din 10 septembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis calea de atac, a casat decizia

recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, Curtea de Apel Constanța,

secția I civilă, prin decizia nr. 33/C din data de 30 aprilie 2014, a admis apelul

formulat de pârâtul Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA; a schimbat, în tot, sentința atacată în sensul că a respins

acțiunea ca nefondată; au fost obligați intimații reclamanți Ia 900 RON cheltuieli

de judecată către apelantul pârât.

Împotriva acestei din urmă decizii au exercitat

calea de atac a recursului

reclamanții

BȘ. și B.D., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și

solicitând modificarea în tot a deciziei recurate.

La termenul de judecată din data de 2 decembrie

2014,

Înalta Curte a pus în

discuția părților prezente tardivitatea declarării recursului și, având în vedere

dispozițiile art. 137 C. proc. civ. instanța va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Dispozițiile art. 101 C. proc. civ. prevăd

modul de calcul al termenului, iar potrivit alin. (1) „Termenele se înțeleg pe zile

libere, neinîrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit

termenul."

Totodată, alin. (5) al art. 101 prevede

că „Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul

este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare."

În speța dedusă judecății, cererea de recurs

a fost depusă la data de 10 august 2014, prin email, fiind înregistrată la Curtea

de Apel Constanța la data de 11 august 2014, astfel cum rezultă din mențiunea ștampilei

aplicată pe cerere.

Decizia atacată a fost comunicată recurentului

reclamant B.Ș., la data de 23 iunie 2014, iar recurentului reclamant B.D., la data

de 26 iunie 2014, conform ștampilei de comunicare. Ultima zi de formulare a recursului

se împlinea la data de 9 iulie 2014, în cazul primului recurent și la data de 14

iulie 2014, în cazul celui de-al doilea recurent, astfel că, fața de dispozițiile

legale sus evocate, recursul a fost declarat cu mult peste termenul legal, urmând

a fi respins, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

, ca tardiv, recursul declarat de reclamanții B.Ș. și B.D. împotriva deciziei

nr. 33/C din data de 30 aprilie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2014.