ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 559/2016

Decizia nr. 559/2016

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la 13 septembrie 2010, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin CN C. SA pentru ca instanța să dispună anularea în parte a Hotărârilor din 12 iulie 2010, emise de Comisia de specialitate sub autoritatea expropriatorului, în ceea ce privește despăgubirile propuse pentru suprafața de teren supusa exproprierii, obligarea expropriatorului la plata unei juste despăgubiri.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilelor teren situate în extravilanul orașului Murfatlar, iar comisia de specialitate, încălcând regulile de procedura stabilite de lege, nu a permis nicio intervenție a lor în elaborarea si fundamentarea valorii despăgubirii, astfel că deși terenurile se află în extravilanul localității Murfatlar li s-a stabilit o valoare sub cea stabilită pentru terenuri extravilane com. Peștera, cu mult mai mic decât valoarea reală a acestuia, despăgubirile acordate având la bază o valoare de 4,61 lei/mp și respectiv 4,26 lei/mp față de valoarea de circulație a terenului care este de 50 lei/mp.

La 26 octombrie 2010, pârâtul Statul Român a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că întreaga procedura de expropriere a fost realizata cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr. 198/2004, act derogatoriu de la legea generală - legea 33/1994, iar cuantumul despăgubirilor acordate este în deplina concordanță cu prețul de circulație al imobilelor, aspect rezultat neîndoielnic din rapoartele de expertiză care au utilizat două tehnici de evaluare, conform standardelor internaționale de evaluare, respectiv metoda comparației relative și metoda capitalizării rentei funciare.

Prin sentința civilă nr. 2651 din 17 mai 2012, Tribunalul Constanța a admis acțiunea și, anulând în parte Hotărârile din 12 iulie 2010 ale Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - C., a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților, pentru exproprierea terenurilor în suprafață de 8.407,00 mp, înscris în C.F., situat în extravilanul localității Murfatlar, jud. Constanța și respectiv în suprafață de 8.726,00 mp, înscris în C.F., situat în extravilanul localității Murfatlar, jud. Constanța, la suma de 222.000 lei; a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu experți.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,2500 ha, situat în extravilanul orașului Murfatlar, și a terenului în suprafață de 4,2500 ha, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat dinn 19 decembrie 2007 la B.N.P., D.

Prima instanță a mai observat că, prin Hotărârea nr. 1 din 12 iulie 2010 s-a expropriat suprafața de 8.407,00 mp, înscris în C.F., stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 38.800,00 lei; prin Hotărârea din 12 iulie 2010 s-a expropriat suprafața de 8.726,00 mp, înscris în C.F. stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 37.200,00 lei.

Pentru a reține temeinicia acțiunii, tribunalul a constatat că, din raportul de expertiza întocmit în cauza a rezultat că pentru terenul expropriat prețul este de 222.000 lei. S-a arătat că, la stabilirea despăgubirii, experții au avut în vedere valoarea reala a terenului expropriat folosind atât metoda rentei funciare potrivit căreia evaluarea terenului expus exproprierii are la bază elemente de calcul reale pornind de la capacitatea de producție a terenului respectiv și prețul produsului obținut pe teren, cât și metoda comparației relative.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Statul Român, prin care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii.

În motivarea căii de atac s-a arătat că raportul de evaluare pentru imobilele supuse exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004 și Hotărârii nr. 415/2010 a fost efectuat în acord cu standardele internaționale de evaluare, avându-se în vedere factorii relevanți în determinarea cuantumului despăgubirii; acest raport a reținut și valorificat principalele caracteristic ale imobilului expropriat, respectiv: localizarea imobilului, zona de cultură, potențialul de producție, particularitățile imobilului, cea mai bună utilizare a sa.

Apelantul a susținut că raportul de expertiză administrat de instanță nu trebuia validat întrucât imobilele comparate nu sunt identificate cadastral astfel cum stipulează Standardele Internaționale de evaluare, deoarece experții nu pot compara terenul din prezentul litigiu cu niște imobile alese aleatoriu, neștiind unde se află acestea în mod efectiv.

A solicitat a se observa că anunțurile menționate, pe lângă faptul că nu identifică imobilele cadastral, nu specifică nici data exactă a publicării, dată importantă în contextul crizei financiare și scăderii pieței imobiliare. De asemenea, ofertele luate drept comparație se referă la terenuri cu vii, care sunt mult superioare ca si potențial agricol față de terenul agricol expropriat. Consideră că pentru a se putea face o comparație corectă se puteau lua ca și comparabile tranzacțiile notariale din zonă, care se întocmesc, potrivit art. 11 alin. (9) din Legea nr. 255/2010, sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

Prin Decizia civilă nr. 46/C din 30 aprilie 2013 Curtea de Apel Constanța a admis apelul pârâtului și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea.

La pronunțarea acestei decizii instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește componenta despăgubirii - „valoarea reală”- a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare și că, o analiză a tranzacțiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice parte interesată a unor tranzacții certe cu terenuri având caracteristici comparabile, tranzacții care să se fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii (iulie 2010), prin probatoriile administrate în apel dovedindu-se încheierea unor acte de vânzare-cumpărare ce priveau altfel de bunuri ca localizare ori ca dată a tranzacționării.

Instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză reținând că rezultatul la care au ajuns experții - 3 euro - nu este unul comparabil în funcție de care să se poată stabili valoarea terenului expropriat de la reclamanți, în principal pentru că, deși vizează imobile din raza teritorială a aceleiași unități administrative, terenurile comparabile (și aici interesează doar oferta 1, pentru că celelalte două - pentru care prețul cules a fost 0,85 respectiv, 0,48 euro/mp. - au fost înlăturate de experți, oricum într-o manieră nelegală) nu au același caracteristici cu terenul de evaluat; apoi, experții nu au luat în considerare situația că, în privința pieței imobiliare pentru tranzacțiile cu terenuri, s-a constatat un dezechilibru cerere-ofertă în favoarea ofertei, piața fiind practic inactivă.

Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că rezultatul la care experții au ajuns privind contravaloarea terenului expropriat (atât la prima instanță cât și în apel - când expertiza cuprinde aceleași minusuri) nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel încât apelul pârâtului a fost admis cu consecința respingerii acțiunii.

Recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel a fost admis prin Decizia nr. 216 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost casata cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., prima teză, prin aceea că a stabilit că rezultatul la care au ajuns experții atât în prima instanță, cât și în apel nu reprezintă valoarea reală a imobilului.

S-a mai reținut în recurs că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt, la care să poată fi aplicate dispozițiile legale în materie, respectiv art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, pentru că, după ce prima instanță a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale menționate, instanța de apel a constatat că se impuneau lămuriri suplimentare printr-un raport de expertiză pentru stabilirea corectă a valorii despăgubirilor, dar fără să aibă un probatoriu pertinent și, fără completarea acestui raport de expertiză, așa cum statuase prin încheierile de la termenele din 9 ianuarie 2013 și 27 februarie 2013, a soluționat cauza.

Instanța a arătat că, în rejudecare, instanța de apel trebuie să procedeze la completarea raportului de expertiză sau la efectuarea unei noi expertize care să determine cuantumul despăgubirilor conform art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.

În rejudecarea cauzei, instanța de apel a încuviințat prin încheierea din 11 iunie 2014, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv determinarea valorii despăgubirilor datorate pentru expropriere la momentul efectuării expertizei, respectiv în raport de tranzacții încheiate în anii 2013 - 2014, în acord cu Decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2014 a Curții Constituționale, care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin Decizia nr. 80 C din 9 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul pârâtului Statul Român reprezentat prin E. prin C. și a schimbat în tot sentința apelată în sensul respingerii contestației.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, în speță, evaluarea imobilelor expropriate se raportează la momentul anului 2010, când a fost întocmit raportul de evaluare care a stat la baza hotărârilor din 12 iulie 2010 de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenurile expropriate în vederea realizării lucrării de utilitate publică Autostrada București - Constanța, tronsonul 6, Cernavodă - Constanța, raport în baza căruia s-a stabilit o despăgubire de 38.800 lei (34.800 lei valoarea terenului și 4000 lei valoarea daunelor) pentru terenul expropriat în suprafață de 8407 mp (aproximativ 4,13 lei/mp) și o despăgubire de 37.200 lei pentru terenul expropriat în suprafață de 8726 mp (aproximativ 4,26 lei/mp).

S-a reținut că expertiza întocmită la instanța de fond a infirmat constatările lucrării tehnice anterior menționate și a propus o valoare de piață pentru imobilele expropriate de 218.000 lei și o valoare a daunelor rezultate din secționarea terenului de 4000 lei, metoda folosită fiind aceea a comparației relative.

Instanța de fond și-a însușit valoarea stabilită prin această din urmă expertiză, reținând că exprimă valoarea reală a terenului expropriat și a înlăturat, în mod corelativ, valoarea stabilită prin expertiza întocmită de expropriator, dar această concluzie este fundamentată pe o evaluare ce nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care impun ca în determinarea cuantumului despăgubirii să se aibă în vedere tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare terenului expropriat, situate în aceeași unitate administrativ teritorială.

Astfel, s-a constatat că expertiza efectuată în fața instanței de fond a stabilit valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat folosind exclusiv ofertele de prețuri de pe internet, deși la nivelul anului 2010, la momentul transferului dreptului de proprietate pentru terenurile expropriate, existau tranzacții efective pe piața imobiliară a terenurilor agricole extravilane de pe raza localității Murfatlar, astfel cum rezultă din datele furnizate instanței de apel prin adresa din 27 mai 2015 a Primăriei Orașului Murfatlar, sens în care s-a constatat că au fost nesocotite prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Expertiza efectuată în rejudecarea apelului a stabilit o valoare a terenului expropriat, prin metoda comparației directe, de 11.993 lei (0,70 lei/mp), iar datele privind tranzacțiile încheiate au relevat faptul că valoarea pe mp a unui teren agricol extravilan de pe raza localității Murfatlar a variat în perioada iunie - decembrie 2010 între 0,21 lei și 0,70 lei.

Cum expropriatorul a oferit reclamanților pentru terenul expropriat 4,26 lei/mp, valoare net superioară celor menționate în contractele de vânzare-cumpărare și cum, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea acordată de instanță nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator, curtea de apel a constatat că apelul pârâtului Statul Român este întemeiat.

În ceea ce privește daunele pentru prejudiciul cauzat reclamanților prin expropriere, instanța de apel a reținut ca fiind justificate daunele rezultate din secționarea terenului, calculate atât de către expropriator, cât și prin expertizele efectuate în fond și în apel la o valoare de 4000 lei, ce a fost inclusă în cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 1 din 12 iulie 2010.

Cât privește celelalte daune solicitate de către intimații reclamanți și calculate prin raportul de expertiză efectuat în apel, de 20.560 lei, reprezentând valoarea profitului nerealizat pe 30 de ani, instanța de apel a reținut că nu pot fi acordate, întrucât art. 26 din Legea nr. 33/1994 se referă la pierderea beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare pe care proprietarul le-ar fi avut dacă ar fi păstrat proprietatea.

S-a apreciat, însă, că este incert că reclamanții ar fi valorificat, în condiții identice anului 2010, potențialul agricol al terenului expropriat, astfel încât să obțină producții certe și de o valoare similară în următorii 30 de ani.

Prin Decizia civilă nr. 121 C din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 80/C din 9 septembrie 2015, formulată de apelanta pârâtă CN C. SA prin E. și a dispus completarea dispozitivului hotărârii menționate în sensul obligării intimaților reclamanți la plata către apelantul pârât a sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Deciziei nr. 80/c din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții A. și B., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanții au susținut că în mod eronat instanța de apel a respins obiecțiunile pe care le-au formulat, aplicând greșit prevederile legale în vigoare, astfel că proba cu expertiză evaluatorie a fost administrată în mod formal.

S-a învederat că tranzacțiile analizate de către experți, comunicate de Primăria Orașului Murfatlar, cuprind numai o parte din tranzacțiile efectuate, în lista întocmită discreționar de funcționarii Primăriei Murfatlar fiind trecute tranzacții efectuate la prețuri nereale de către părțile contractante, la limita celor stabilite în grila notarilor publici, cu scopul de a evita plata impozitelor.

Prin urmare, s-a susținut că, având în vedere că nu există tranzacții efective suficiente, puteau fi folosite și prețurile din ofertele de vânzare sau prețurile oferite prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile conform Ghidului Metodologic de Evaluare GME 1 - Evaluarea terenului, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012.

Pe cale de consecință, recurenții au arătat că instanța de apel era obligată să dispună refacerea expertizei, ținându-se cont și de ofertele de vânzare-cumpărare din perioada anului 2010, care relevă valoarea reală de circulație a imobilelor extravilane arabile.

În ceea ce privește valoarea daunelor calculate prin raportare la profitul net realizat, recurenții au susținut că nu au fost avute în vedere datele actualizate în funcție de tipul culturii, producția medie și prețul mediu de vânzare.

Față de datele oferite de instituțiile specializate, s-a apreciat că întreaga suprafață expropriată de 17.133 mp ar fi determinat un venit din recoltele neobținute de 93.546,18 lei, calculat fără subvenția acordată de A.P.I.A., ce în anul 2015 a fost de 170 euro/ha.

Ultima critică formulată prin motivele de recurs a vizat împrejurarea că prin acordarea unor despăgubiri într-un cuantum redus, disproporționat față de cele stabilite de alte comisii de expertiză pentru suprafețe similare învecinate, este încălcat dreptul recurenților reclamanți la o justă despăgubire și este încălcat și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art. 1 din Primul Protocol Adițional.

Examinând criticile invocate de reclamanții recurenți raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Critica recurenților reclamanți vizând incorecta aplicare a dispozițiilor legale în vigoare poate fi circumscrisă doar dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, dispoziție legală aplicabilă și în cazul exproprierii reglementate de Legea nr. 198/2004, astfel cum rezultă din prevederile art. 9 și 18 ale acestui act normativ.

Se va constata că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că la calcularea despăgubirilor, experții și instanța de judecată vor avea în vedere prețul de vânzare al imobilelor de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și daunele aduse proprietarului.

Totodată, se va constata că instanța de apel a reluat judecata cu respectarea dispozițiilor deciziei de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., stabilind obiectivele expertizei în acord cu Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituționale.

Prin urmare, instanța de apel a procedat corect dispunând emiterea de adrese către Camera Notarilor Publici și către Primăria Orașului Murfatlar, prin care să se comunice date referitoare la tranzacțiile înregistrate în evidențele acestora cu privire la terenurile agricole extravilane situate pe raza localității Murfatlar, în perioada iulie - decembrie 2010.

Astfel, comisia de experți a avut la dispoziție un număr de șapte contracte de vânzare - cumpărare încheiate în perioada iunie - decembrie 2010 (fila 121 dosar apel), drept comparabile, toate având ca obiect terenuri agricole situate în extravilanul Orașului Murfatlar, la fel ca și terenurile expropriate din proprietatea reclamanților.

Existența acestor tranzacții efective face ca solicitarea reclamanților, exprimată în obiecțiunile la expertiză, de a se stabili valoarea despăgubirilor cuvenite în raport de ofertele de vânzare și respectiv de cumpărare, publicate în mass-media sau pe internet să fie apreciată ca nejustificată. Prin urmare primul motiv de recurs este nefondat, în condițiile în care nu se poate pune la îndoială legalitatea tranzacțiilor autentificate de notari publici și înscrise în evidențele fiscale ale localității și nici nu s-a făcut dovada că aceste contracte ar fi fost anulate pentru preț neserios, în lipsa unor probe contrare, aceste acte făcând dovada deplină cu privire la prețul practicat în zonă, în perioada de referință, în cazul terenurilor extravilane ce prezentau aceleași caracteristici cu terenul expropriat.

Critica reclamanților vizând modul de calcul al daunelor pentru profitul net nerealizat, de asemenea, nu poate fi primită.

Deși reclamanții au susținut că trebuia să se ia în calcul o producție medie de grâu la hectar de 3.650 kg grâu/ha și un preț mediu de 0,80 lei/kg, nu au făcut dovezi din care să rezulte că terenul expropriat era utilizat pentru cultivarea grâului și că ar fi realizat o asemenea producție.

În acest context, instanța de apel a apreciat corect că nu se pot acorda daune, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, decât pentru pierderea beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare pe care proprietarul le-ar fi avut dacă nu ar fi intervenit exproprierea terenului.

Or, Curtea Europeană a Dreptului Omului a statuat constant că pretențiile de această natură, privite ca pierderi viitoare, îmbracă un caracter facultativ și incert în măsura în care pot fi implicate în calcul mai multe variabile (cauza Buzescu contra României, 2005 sau cauza Isac contra României, 2007).

În speță este lipsită de certitudine valorificarea de către reclamanți, în condiții identice anului 2010, a potențialului agricol al terenului expropriat, astfel încât să obțină producții certe și de o valoare similară în următorii 30 de ani.

Nici critica formulată prin ultimul motiv de recurs, vizând încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol Adițional nu va fi primită, recurenții nedovedind că expropriatorul ar fi oferit prețuri mai mari pentru terenuri similare, de aceeași categorie, situate în aceeași unitate administrativ - teritorială.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei nr. 80/C din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2016.