ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2869/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 24 februarie 20 i 1, reclamanții G.M. și G.C. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul Legii nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, să se dispună anularea Hotărârii nr. 54 din 13 octombrie 2010 emisă de comisia de specialitate sub autoritatea expropriatorului, în ce privește despăgubirile propuse pentru suprafața de teren suspusă exproprierii, obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri în cuantum de 84 lei/mp. in motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 421 mp, teren situat în extravilanul orașului Murfatlar, parcela având număr cadastral, iar comisia de specialitate, încâlcind regulile de procedură stabilite de lege, nu a permis nicio intervenție a lor în elaborarea și fundamentarea valorii despăgubirii.

Astfel, deși terenul se află în extravilanul localității Murfatlar, este situat în apropierea unor importante căi de acces dispunând de toate utilitățile pe care le impune regimul său agricol, încât, în prezent, valoarea terenului este de 84 lei/mp (aproximativ 2 euro/mp) și nu 4,99 lei/mp (1 euro), cum a stabilit comisia. Statul Român a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, motivând că întreaga procedură de expropriere a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr. 198/2004, act derogatoriu de la legea generală Legea nr. 33/1994; cuantumul despăgubirilor acordate fiind în deplină concordanță cu prețul de circulație al imobilelor, aspect rezultat din rapoartele de expertiză A.N.E.V.A.R., din care rezultă că metoda comparației directe a reprezentat prima metodă de evaluare, fiind folosită și metoda capitalizării rentei funciare și cea a comparației prin bonitate.

La termenul de judecată din 05 mai 2011, reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat exproprierea totală a terenului care face parte din parcela, cu motivarea că prin hotărârea de expropriere le-a fost expropriat peste 80% din terenul pe care îl dețineau, astfel ca diferența de teren rămasa nu mai prezintă interes economie și, nu mai poate fi exploatată agricol, datorită suprafeței rămase ce are forma unei benzi de eca 10 m și care se află în mijlocul câmpului, unde accesul practic, este imposibil. Cu privire la cererea completatoare, pârâtul Statul Român a invocat excepția inadmisibilității acesteia motivând, în esență, că potrivit dispozițiilor legale aplicabile, art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, expropriatul poate cere exproprierea totală a imobilului când i-a fost expropriat parțial.

Or, reclamanții cărora le-a fost expropriată parțial o suprafață, prin prezenta acțiune mai solicita o expropriere parțială a imobilului. Astfel, se arată că din suprafața totală a parcelei de 6.143 mp, a fost expropriată suprafața de 421 mp, rămânând în proprietatea reclamanților două parcele: una care se află la hotarul localității Ciocârlia cu o suprafață de 881 mp și alta la hotarul D.N. 3 în suprafață de 4.841 mp. Prin sentința civilă nr. 1241 din 08 martie 2012, Tribunalul Constanța a respins excepția inadmisibilității cererii de expropriere a suprafeței de 881 mp, reprezentând parcela și a admis, în parte acțiunea, anulând, astfel în parte, Hotărârea nr. 54 din 13 octombrie 2010 a M.T.I.

- CN A.D.N.R. SA, respectiv numai în ce privește mențiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată a acestora; a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților pentru exproprierea terenului în suprafață de 421,00 mp, parte din imobilul situat în extravilanul localității Murfatiar, jud. Constanța, la suma de 4.633 lei. A fost respinsă ca nefondată cererea de expropriere a suprafeței de 881 mp reprezentând parcela și a fost obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamant a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat 1.500 lei și onorariu experți- 1.500 lei.

Pentru a ajunge la concluzia netemeiniciei excepției inadmisibilității cererii de expropriere a suprafeței de 881 mp, tribunalul a reținut că potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar, va dispune exproprierea totală.

Instanța de fond a reținut că, cererea de expropriere a suprafeței de 881 mp rămasă din parcela expropriată nu este întemeiată, deoarece concluziile raportului de expertiză învederează că o exproprierea parțială, (astfel cum a și fost înfăptuită), este posibilă, din suprafața totală a parcelei de 6.143 mp, fiind expropriată suprafața de 421 mp, rămânând în proprietatea reclamanților două parcele; una care se află la hotarul localității Ciocârlia cu o suprafață de 881 mp - și alta la hotarul D.N. 3 în suprafață de 4.841 mp. Instanța de fond a mai apreciat că parcela expropriată este niai mică decât fiecare dintre parcelele rămase și, potrivit concluziilor experților, parcela solicitată a fi expropriată în suprafață de 881 mp, poate fi lucrată cu utilaje agricole de dimensiuni mici.

sau poate fi dată în arendă ca și până acum, astfel că nu se impune a fi expropriată, în completarea suprafeței de 421 mp, nefîind indestructibil legată de aceasta. In ce privește anularea a Hotărârii nr. 54 din 13 octombrie 2010, cu referire la cuantumul despăgubirilor, tribunalul a reținut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.143 mp situat în extravilanul orașului Murfatlar, jud. Constanța prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 aprilie 2003 la B.N.P., C.B., din care s-a expropriat suprafața de 421 mp, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 2.100 Iei.

Prima instanță a mai constatat că din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat (cu opinia unanimă a experților) că pentru terenul expropriat prețul este de 4.633 lei, că la stabilirea despăgubirii, experții au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat, prin stabilirea prețului folosind metoda comparației relative și metoda rentei funciare, potrivit căreia evaluarea terenului supus exproprierii are la bază elemente de calcul reale, pornind de Ia capacitatea de producție a terenului respectiv și prețul produsului obținut pe teren. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții G.M. și G.C., precum și pârâtul Statul Român, prin D.P.I.I.S., prin CN A.D.N.R. SA. Prin Decizia civilă nr. 3 din 18 decembrie 2013 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul reclamanților, ca nefondat, și a admis apelul pârâtului Statul Român, prin D.P.I.I.S., prin CN A.D.N.R.

SA, fiind schimbată în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii de anulare a hotărârii de expropriere și de plată a despăgubirilor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele considerente: În motivarea căii de atac, reclamanții au arătat că, în mod greșit instanța de fond nu a dispus exproprierea totală a terenului, iar suprafața rămasă este una care nu mai prezintă interes economie și nu poate fi lucrată în limite firești, deoarece terenul rămas are forma unei benzi late de circa 10 metri, aflându-se undeva în mijlocul câmpului, unde accesul este practic imposibil. Reclamanții au mai învederat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul ca, prin expertiză, nu au fost calculate prejudiciile aduse prin actul de expropriere, cum ar fi: distrugerea culturilor, blocarea accesului pe care l-au avut la teren, prin secționarea acestuia.

Reclamanții au solicitat instanței de apel desființarea hotărârii instanței de fond privind cuantumul despăgubirii acordate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru efectuarea unui supliment de expertiză, care să aibă în vedere tranzacțiile imobiliare de pe piața liberă, conform înscrisurilor depuse în cauza dedusă judecății și nu în raport de ofertele din ziare sau de pe internet, întrucât aceste oferte nu vizează tranzacții imobiliare efective. În critica sentinței apelate s-a mai arătat că, In realitate, expropriatorul nu a făcut dovada consemnării tuturor sumelor cu titlu de despăgubire proprietarilor de drept, în condițiile Legii nr. 255/2010. În expertiza efectuată de experții A.N.E.V.A.R., pentru Nota de fundamentare ce stă la baza emiterii H.G.

nr. 415/2010, s-a stabilit o despăgubire de 22 lei/mp., iar din expertizele depuse la dosarul cauzei, rezultă o subevaluare a despăgubirii, de numai 7,2 lei/mp. În aceste condiții, reclamanții au susținut că experții au respectat obiectivele încuviințate de instanța de fond la realizarea expertizei dispuse în cauză, cu excepția expertului propus de pârât, care, în opinia separată, a expus o teorie evident părtinitoare. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă că, pentru cauza de utilitate publică pe raza administrativ teritorială a aceleiași localități (Murfatlar) există o societate de interes național și internațional (SC M. SA) care a vândut terenuri la valoarea de 15 euro/mp.

Într-un alt motiv de critică a sentinței apelate s-a mai arătat că prima instanță nu a luat în considerare înscrisurile depuse de reclamanți cu referire la stabilirea valorii de circulație prin metoda comparațiilor directe cu alte proprietăți comparabile similare, că expertul pârâtei a ignorat înscrisurile depuse de reclamanți, luând în calcul doar ofertele de prețuri pentru terenuri arabile din ziare și internet, eludând astfel dispozițiile Legii nr. 33/1994, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5881/201.1. Reclamanții au învederat că, în virtutea faptului că menționează în considerentele hotărârii dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a omis să facă aplicabilitatea acestora, interpretând greșit înscrisurile și probatoriile administrate.

În motivarea căii de atac formulate de pârâtul Statul Român, s-a arătat că experții ar fi trebuit să se raporteze la ofertele existente la nivelul localității Murfatlar, în anul 2010 și nu la parcelele expropriate, întrucât despăgubirile acordate terenurilor menționate anterior fac la rândul lor obiectul unor litigii înregistrate pe rolul Tribunalului Constanța. S-a mai susținut că în tabelul de comparație se face aplicarea unor coeficienți în cuantum de -10%, -5%, tară a se specifica ce reprezintă acești coeficienți. Pârâtul, în motivele de apel, a mai învederat că, în mod greșit, prin metoda capitalizării rentei funciare, prețul grâului se calculează Ia nivelul anului 2011, deși prin obiectivul la expertiză s-a stabilit exact momentul de referință ia determinarea valorii de piață, iar prețui mediu pe piața din Muntenia a fost de 0,449 lei/kg.

În argumentarea căii de atac, s-a mai precizat că raportul de expertiză nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu atât mai mult cu cât aceste dispoziții trebuiau coroborate cu Decizia civilă nr. 5881/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție. Față de motivele de apel invocate de reclamanți și pârât, instanța de apel a reținut că pentru cele două imobile - terenuri în suprafață totală de 5.340 mp, număr cadastral, măsurând 5.199 mp și respectiv 141 mp, la prima instanță, experții au folosit două metode pentru stabilirea valorii pentru cea mai bună utilizare (teren arabii) adică: metoda capitalizării rentei funciare și abordarea prin comparația vânzărilor.

Prin metoda capitalizării rentei funciare s-a ajuns la valoarea de 46.130 lei pentru terenul de 5.199 mp și de 1.250 lei pentru terenul de 141 mp, iar prin comparațiile de preț, la valoarea de 48.145 lei și respectiv 1.305 lei. Deși nu rezultă explicit din motivare, prima instanță a considerat că rezultatele stabilite prin metoda comparației ar reprezenta valoarea reală a imobilului. De aceea, față de împrejurarea că tribunalul nu a folosit rezultatele raportului de expertiză privind valoarea terenurilor conform metodei rentei funciare, criticile pârâtei care se referă la această modalitate de întocmire a lucrării nu au fost analizate din moment ce nu au tăcut obiectul judecății în primă instanță.

Conform aceluiași principiu tanium apelattum quantum judicaium, nici nemulțumirile care se referă la „renta anuală" nu au putut fi cercetate de instanța de apel, atât timp cât nici prima instanță nu a le-a acordat reclamanților.

Referitor la suma ce se cuvine celui expropriat drept despăgubire pentru preluarea bunului pentru cauze de utilitate publică, s-a reținut că aceasta cuprinde două componente: „valoarea reală a imobilului" și „prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane în drept". Astfel, instanța de apel reține că această concluzie rezultă din prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil în speță conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004), potrivit cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de: prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, urmând ca experții să defalce despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

Ca atare, reține instanța de apel, „prejudiciul cauzat proprietarului" este altceva decât echivalentul valoric al bunului precum „pierderi pentru recolta neadunată", „pierderi din subvenții", „compensații referitoare la secționarea terenului" sau „compensații referitoare la prejudicii triangulare", dar fără a se limita la acestea, putându-se încadra în această categorie orice pierdere cauzată în mod direct de expropriere (exemplu: cheltuieli angajate în vederea unei viitoare modificări a regimului juridic al bunului; avansul care nu mai poate fi recuperat pentru lucrările de terasament sau de natură agricolă; întocmirea unei documentații pentru lotizare sau trecere în intravilan, etc). Instanța de apel a mai reținut că în ce privește componenta despăgubirii „valoarea reală" a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare, Prin urmare, valoarea de piața a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia (teren situat la S-V de localitatea Murfatlar., la limita de hotar cu localitatea Siminoc), destinația terenului la momentul evaluării, respectiv la momentul octombrie 2010 (teren agricol extravilan ce era cultivat cu plante tehnice) și, nu în ultimul rând,

în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizăriî în faza administrativă. Or, această analiză a tranzacțiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea (de către orice parte interesată), a unor tranzacții certe cu terenuri având caracteristici comparabile, tranzacții care să se fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii (11 noiembrie 2010). S-a reținut că pârâtul, în solicitarea sa de probatorii, a dovedit încheierea unor acte de vânzare-cumparare ce priveau altfel de bunuri ca localizare ori ca dată a tranzacționării. Instanța de apel a mai constatat că Hotărârile nr. 47 și nr. 48 din 12 august 2010 emise de CN A.D.N.R. SA Comisia Murfatlar vizează suprafețe făcând parte din aceeași parcelă ce a fost dobândită de cei expropriați (R.Ș.

și A.l.), prin același act care constituie, de altfel, și titlul de proprietate al reclamanților, respectiv contractul de partaj voluntar autentificat din 05 martie 2003. S-a mai reținut de către instanța de apel, că deși acest criteriu de stabilire a calității drept „comparabil" pare a fi unul obiectiv și perfect justificat pentru a se calcula despăgubirea cuvenită reclamanților, o analiză atentă a Hotărârilor nr. 47 și nr. 48 din 12 august 2010, constituie un argument în sensul respingerii apelurilor reclamanților și a înlăturării expertizei efectuate în apel ca nefiind pertinentă pentru soluționarea pricinii. În acest sens, instanța de apel a reținut că, într-adevăr, în Hotărârea nr. 47/2010, s-a stabilit valoarea totală a despăgubirilor plătibile numitei R.Ș.

la suma de 6.200 lei, însă, așa cum reiese din raportul de expertiză care a stat la baza stabilirii acestei sume valoarea despăgubirilor se compune din valoarea terenului de 1.800 lei și valoarea daunelor de 4.400 lei. Or, față de împrejurarea că, în prezenta cauză, se contestă exclusiv valoarea terenului și a despăgubirilor, rezultă ca în categoria „comparabile" ar fi trebuit inclusă valoarea de 1 euro/mp, fapt ce reiese din cele două hotărâri și expertizele aferente (raport de evaluare pentru Hotărârea nr. 48, filele 157 și unnătoareie, cu valoarea terenului de 1.800 lei și valoarea daunelor de 4.900 lei). S-a reținut de către instanța de apel că, analizând comparativ aceste două rapoarte cu cel în baza căruia comisia a calculat despăgubirile datorate reclamanților, prima instanță a constatat că pentru toate loturile expropriate din parcelă, statul a evaluat un mp la suma de 1 euro.

Apoi, comparabilele 3, 4 și 5 sunt oferte culese de pe internet, două postate în februarie 2013 (3 și 4) și una Iară dată (oferta 5); acestea cuprind prețuri situate între 0,0316 euro/mp și 8 euro/mp, dar experții nu arată de ce se opresc asupra unui preț de 3,5 euro/mp. în fine, instanța de apel a mai reținut că nu se arată de ce nu a fost reținută nici comparabila 7 (contractul de vânzare-cumpărare din 06 martie 2013 al B.N.P., B.L.) din care rezultă un preț de 0,75 euro/mp.

Pentru aceste considerente, în principal pentru că la dosar există date concrete despre tranzacții reale cu terenuri având aceleași caracteristici ca și cel expropriat și pentru că, în Hotărârile nr. 47 și 48, prețul terenurilor nu este de 3,46 sau 3,63 euro/mp., ci de 1 euro/mp, instanța de apel a reținut că apelul pârâtului în care se contestă valoarea stabilita de prima instanță este întemeiat, probele administrate în apel demonstrând că, în mod corect, în etapa administrativa s-a stabilit valoarea terenului expropriat. Pentru aceleași considerente apelul reclamanților care au criticat și ei valoarea reținută de prima instanță drept despăgubire pentru teren, a fost respins ca nefondat.

În privința solicitării reclamanților ca instanța să dispună exproprierea totală a terenului deținut de aceștia, respectiv lotul de 881 mp din partea de sud a lotului inițial, s-a apreciat că, în mod corect, această solicitare a fost respinsă de instanța de fond, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză din care rezultă că această parcelă „poate fi lucrată numai cu utilaje agricole mici „cum a fost lucrată și până. în prezent". Instanța de apel a mai reținut că este adevărat că terenul reclamanților, care măsura inițial 6.143 mp, este împărțit acum în două loturi de 4841 mp și 881 mp despărțite de parcela expropriată, însă trebuie observat că, de ia început, acest lot avea o formă atipică (lungime de aprox.

950 m și lățime de numai 6,4 m) care, din start, îi făcea impropriu utilizării individuale, Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții G.M. și G.C., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului lor și respingerii recursului pârâtului. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pet.9 C. proc. civ.

Astfel, reclamanții au susținut că instanța de apei în mod greșit a reținut că nu au depus înscrisuri și acte doveditoare în ce privește valoarea mai mare a unor terenuri similare din raza teritorială a localității Murfatlar, întrucât la dosarul cauzei există astfel de dovezi, O altă critică vizează faptul că experții nu au apreciat corect valoarea terenului situat în zona Murfatlar, întrucât valoarea de circulație a terenurilor din zonă este apreciată între 5 și 15 euro/mp Reclamanții mai susțin că, au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât experții nu au avut în vedere la stabilirea valorii terenului expropriat înscrisuri autentice prin care terenurile din zonă au fost tranzacționate, ci doar oferte din ziare și de pe internet.

În aceeași idee se mai învederează că prin expertiză nu s-au calculat nici prejudiciile aduse prin actul de expropriere cum ar fi distrugerea culturilor, blocarea accesului la terenul rămas neexpropriat. Ca atare, reclamanții susțin că procedura de expropriere șî demararea lucrărilor, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, că în această situație prejudiciul constă în lipsirea folosului, dar și în valorificarea tuturor beneficiilor materiale, motiv pentru care susțin că acordarea despăgubirilor se datorează de la data când proprietarul a fost împiedicat în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, aspect ce a fost ignorat de instanță.

O altă critică vizează faptul că nu s-au luat în calcul despăgubirilor nici aspectele ce vizează posibilitățile de irigare ale terenului și nici faptul că parcela rămasă neexpropriată de 881 mp nu mai prezintă interes economie datorită, formei și suprafeței mici, cu atât mai mult cu cât nu mai poate fî lucrată cu utilaje agricole, fiind situată în mijlocul câmpului, unde accesul este imposibil. De asemenea, reclamanții au mai susținut că în mod greșit instanța a acordat prioritate opiniei separate a expertului V. (propus de pârâtă) întrucât prețul corect, în ce privește evaluarea terenurilor, este cel stabilit de comisia de experți. Se mai arată că prețul rezultat din contractele depuse de la Notariatul din Murfatlar nu reprezintă o probă absolută, în condițiile în care acest preț este rezultatul negocierilor dintre părți ce au avut în vedere anumite interese.

În concluzie, reclamanții au solicitat modificarea hotărârii în sensul acordării despăgubirilor în cuantum de 84 lei/mp pentru terenul de 421 mp, situat în parcelă, obligarea pârâtului și ia exproprierea terenului de 881 mp, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și experți. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele; Este real ca finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Or, o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bunăvoie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit, astfel de terenuri. Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toaie caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia, destinația lui, cât și poziționarea acestuia față de alte localități și de căile de acces.

Astfel, potrivit articolului 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceiași fel în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză." Rezultă astfel, că textul legal mai sus menționat indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, îa data întocmirii raportului de expertiză.

Așa cum s-a cristalizat în practica judiciară sintagma „prețui cu care se vând în mod obișnuit imobilele" are în vedere prețul de piață, respectiv cel de tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare. „Prețul de piață" este considerat prețul cel mai probabil, la o anumita dată, ia care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând ca niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Stabilirea prețului de piață presupune astfel administrarea unor probatorii pertinente. Or, din această perspectivă, este de reținut că instanța de apel a examinat cauza atât prin prisma dispozițiilor art. 26, cât și ale art. 27 din Legea nr. 33/1994, în ce privește momentul în raport de care trebuie stabilită valoarea imobilului expropriat și anume cea de îa data întocmirii raportului de expertiză, cât și în ce privește criteriile ce se impun a fi avute în vedere la stabilirea valorii de piață a imobilului.

Astfel, este de reținut că la stabilirea valorii de piață a imobilului expropriat, instanța de apel a avut în vedere toate caracteristicile bunului, prin raportare la amplasamentul acestuia (teren situat la S-V de localitatea Murfatlar, la limita de hotar cu localitatea Siminoc), destinația terenului îa momentul evaluării, teren agricol extravilan, prin raportare și la valorile rezultate din tranzacții reale cu terenuri având aceleași caracteristici ca și terenul expropriat. În raport de aceste aspecte și, prin raportare la dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel în mod legal s-a raportat la evaluarea de 1 curo/mp pentru terenul din litigiu, în condițiile în care la această valoare au fost evaluate de altfel toate terenurile din parcela ce au fost expropriate.

Ca atare, din această perspectivă, este de reținut că în mod corect și legal instanța de apel a înlăturat din expertiza efectuată în apel, comparabilele 3, 4 și 5, ce vizau oferte luate de pe internet. Nefondată este și susținerea reclamanților legată de faptul că nu s-au calculat și respectiv nu au fost acordate nici prejudiciile aduse prin actul de expropriere, cum ar fi distrugerea culturilor, blocarea accesului la terenul rămas neexpropriat, în condițiile în care, în mod corect șt legal a reținut instanța de apel că în prezenta cauză a fost contestată doar valoarea terenului expropriat și a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 54 din 13 octombrie 2010. emisa de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar.

Nefondată este și critica legată de suprafața de 881 mp rămasă neexpropriată, în condițiile în care așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, această suprafață nu este indestructibil legată de suprafața expropriată, putând fi lucrată cu utilaje agricole de dimensiuni mici, sau poate fi dată în arendă, cum de altfel s-a procedat și anterior exproprierii. În ce privește suprafața de 881 mp rămasă neexpropriată, mai este de reținut că terenul de 6143 mp din care făcea parte anterior exproprierii și parcela de 881 mp, a avut încă de la început o formă atipică față de dimensiunile avute, respectiv de aproximativ 950 mp lungime și de numai 6,4 mp lățime. Or, fața de forma atipică inițială a trenului, în raport de dimensiunile sus arătate, este nefondată și susținerea reclamanților că parcela de 881 mp are acum forma unei benzi, ce face imposibilă exploatarea ei, întrucât suprafața de 881 mp este raportată tot la forma atipică inițială a terenului.

De altfel, expertiza efectuată în cauză a avut în vedere atât forma atipică a terenului inițial cât și forma parcelei rămasă neexpropriată de 881 mp, ce poate fi exploatată în condițiile deja expuse. Cum din perspectiva celor expuse, niciuna din criticile reclamanților nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G.M. și G.C. împotriva Deciziei nr. 3/C din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2014.