ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 62/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 62/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamanta

V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Hotărârii

de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 12 iulie 2010 și obligarea pârâtului la

plata de despăgubiri în cuantum de 25 de euro/ mp. pentru suprafața de teren

expropriată de 1459 m.p., reprezentând parcela A 2341/7/2/2 situată în

extravilanul localității Murfatlar.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este

titulara dreptului de proprietate asupra unui teren de 10.015 m.p. situat în extravilanul orașului Murfatlar, județul Constanța, parcela A 2341/7/2, în

temeiul contractului de partaj voluntar autentificat din 29 septembrie 2009 de

către B.N.P. - C.B.

S-a mai arătat că la momentul convocării reclamantei în

fața Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real

de la nivelul localității Murfatlar, județul Constanta, pârâtul efectuase deja

demersurile privind dezlipirea suprafeței de teren de 1450 m.p. ce urma a fi expropriată, de loturile ce îi vor rămâne în proprietate, iar cuantumul

despăgubirilor au fost acordate la echivalentul sumei de 1 euro/ mp., la cursul

de schimb leu - euro din perioada stabilirii despăgubirilor, fiind calculate în

mod injust, în comparație cu despăgubirile acordate de pârât pentru terenuri

din aceeași categorie de folosință, aflate pe traseul Autostrăzii Cernavodă -

Constanța, în extravilanul comunei Peștera, unde s-au acordat despăgubiri de 25

lei/ mp.

Reclamanta a mai arătat faptul că după efectuarea

exproprierii, terenul său va rămâne dezmembrat in două loturi, de o parte si de

cealaltă a lotului de autostradă, însă loturile nou create au suprafețe foarte

mici si nu permit in nici un mod desfășurarea activităților agricole pe

respectivul teren.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004

și Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 3172 din 5 iunie 2012,

Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a anulat în

parte Hotărârea nr. 7 din 12 iulie 2010 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A. și a fost

obligat pârâtul Statul Român la plata unei despăgubiri în cuantum de 8300 lei

pentru suprafața de teren expropriată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut, în esență, că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea

cuvenită proprietarului expropriat se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.

În ceea ce privește valoarea reală a terenului expropriat

- suprafața de 1450 m.p., prima instanță și-a însușit concluziile raportului de

expertiză judiciară realizat de comisia compusă din experții ing. O.D., ing. C.C.

și ing. V.I., prin care s-a stabilit că valoarea terenului expropriat stabilită

prin metoda comparației de piață este de 8.300 lei.

Experții judiciari au apreciat că metoda comparației de

piață prevalează față de metoda capitalizării rentei funciare (6.900 lei pentru

suprafața expropriată) întrucât valoarea terenului stabilită prin metoda

comparației de piață are la bază mai multe informații de piață imobiliară

locală. În cadrul acestei evaluării experții au stabilit că prețul cu care se

tranzacționează pe piața liberă 1 m.p. de teren în aceeași zonă cu terenul

expropriat este de 1,34 euro/ m.p., valoarea despăgubirii pentru terenul

expropriat fiind de 8.300 lei, valoare însușită de prima instanță.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.

Prin decizia nr.

61/ C din 29 mai 2013,

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă,

a respins apelul reclamantei, a admis apelul

pârâtului, a modificat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea,

a respins cererea experților de majorare a onorariului de expertiză și a

obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum

de 900 lei.

În motivarea soluției

sale, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 12

iulie 2010 pârâtul a acordat reclamantei, în calitate de persoană expropriată,

o despăgubire totală de 7.000 lei, care se compunea conform raportului de

evaluare din suma de 6.000 lei - valoare efectivă a terenului expropriat în

suprafață de 1450 m.p. (4,82 lei/ m.p.) și 1.000 lei daune constând în

compensații rezultate din pierderea subvențiilor (840 lei) și compensații

referitoare la secționarea terenului (120 lei).

Deși, în cadrul cererii de chemare în judecată reclamanta

a arătat că este nemulțumită de despăgubirea totală de 7.000 lei, în fața

primei instanțe, atât probatoriul, cât și dezbaterile pe fondul cauzei au vizat

exclusiv evaluarea terenului supus exproprierii - 1450 m.p. și metodele de evaluare adoptate de experți.

Se constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

majorării cuantumului daunelor suferite de reclamantă prin expropriere, iar în

apel reclamanta a înțeles să critice exclusiv hotărârea pronunțată din

perspectiva cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat,

apreciind că valoarea de 8.300 lei stabilită de prima instanță este foarte mică

în raport de valoarea terenului expropriat și de prețurile de vânzare/cumpărare

practicate pe piața imobiliară din Murfatlar.

Efectul devolutiv al apelului nu vizează cu necesitate

toate problemele de fapt și de drept care s-au pus înaintea primei instanțe, ci

numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de către apelant. Așadar,

efectul devolutiv poate fi limitat prin voința apelantului, care poate relua

pretențiile sale din prima instanță numai parțial, iar în speță reclamanta a

înțeles să critice în apel hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului

despăgubirii acordate pentru terenul expropriat în suprafață de 1450 m.p.

Constatând că ambii apelanți au criticat legalitatea și

temeinicia hotărârii Tribunalului Constanța din perspectiva modalității de

stabilire a despăgubirii acordate reclamantei pentru terenul expropriat, în

raport de probatoriul administrat în apel la solicitarea ambelor părți, Curtea

a soluționat cele două apeluri împreună, printr-un considerent comun:

Apelanții au criticat în esență hotărârea primei instanțe

sub aspectul cuantumului despăgubirii aprobat de instanță contestând criteriile

de stabilire a valorii de circulație a terenului prin metoda comparațiilor de

piață directe cu proprietăți comparabile, similare, având cea mai bună

utilizare - teren arabil, dar situate în alte unității

administrativ-teritoriale decât terenul expropriat.

Legiuitorul a statuat

că despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea

reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau unor terți, prin

măsura exproprierii.

În ceea ce privește

prima componentă a despăgubirii - „valoarea reală” a bunului expropriat,

aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare,

sens în care este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procesul de evaluare

este un sistem complex ce conține toate cercetările, informațiile,

raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea

de piață a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în standardele

internaționale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce

va fi schimbată la data evaluării, într-o tranzacție cu preț determinat

obiectiv.

Prin urmare, valoarea

de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate

caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia - în speță

teren amplasat în extravilanul localității Murfatlar; de destinația lui la

momentul exproprierii - teren agricol utilizat exclusiv pentru producția

agricolă, categoria a III-a de calitate; de inexistența unui plan de dezvoltare

sau de schimbare a destinației acestui teren la momentul exproprierii și nu în

ultimul rând, de criteriul cerere-ofertă pe piața imobiliară la momentul

evaluării, acest ultim criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a

afectat piața imobiliară din România.

Prima instanță și-a

însușit opinia exprimată și de experți, conform căreia la stabilirea valorii

reale a terenului s-a acordat eficiență metodei comparațiilor de piață directe

cu proprietățile comparabile, similare având cea mai bună utilizare - teren

arabil, dar situate în raza altor unități administrativ-teritoriale decât

imobilul expropriat.

Criticile ce vizează

înlăturarea acestei expertize de evaluare sunt fondate întrucât în cadrul

metodei comparației relative, experții nu s-au raportat și nu au valorificat

informațiile obținute din tranzacțiile efectuate pe raza localității Murfatlar

în anul 2010, la data exproprierii și evaluării terenului în vederea stabiliri

despăgubirii, tranzacții înregistrate la Biroul de taxe și impozite al Primăriei Murfatlar, ci s-au raportat numai la oferte de vânzare identificate în zona

UAT - Valu lui Traian și Sibioara, așa cum rezultă din tabelul comparabilelor

avute în vedere la evaluarea imobilului expropriat (filele 115-117 dosar fond).

Mai mult și în raport

de aceste comparabile, reprezentând terenuri din raza localității Valu lui

Traian, experții au ales comparabila nr. 2 - teren situat lângă centura

Municipiului Constanța, fără nicio justificare rezonabilă în raport de

elementele de similitudine între terenurile evaluate.

În apel, în raport de

relațiile oferite de Serviciul Impozite și Taxe din Cadrul Primăriei Orașului

Murfatlar cu privire la prețul de tranzacționare pe m/p a unor terenuri arabile

din extravilanul orașului Murfatlar și față de înscrisurile noi ce vizau

tranzacții cu terenuri agricole extravilane din raza UAT Murfatlar s-a efectuat

o nouă expertiză de evaluare a terenului expropriat.

Experții au inclus în

cadrul elementelor de comparație în cadrul metodei de evaluare prin comparația

de piață directă cu proprietăți similare 5 contracte de vânzare-cumpărare ce

priveau terenuri din Murfatlar și un contract de vânzare-cumpărare ce viza un

teren situat în raza teritorială a altei unități administrativ-teritoriale și

anume Municipiul Medgidia - Valea Dacilor (fila 51 dosar apel, comparabila nr. 1).

Apreciind că

tranzacțiile din ianuarie-mai 2008 nu sunt relevante în raport de data

exproprierii terenului supus evaluării - iulie 2010, experții judiciari au

reținut drept comparabile tranzacțiile nr. 1 - contract de vânzare-cumpărare din

01 februarie 2010 ce viza suprafața de teren de 16667 m.p. situată în localitatea Valea Dacilor - C.F. Medgidia, și tranzacția nr. 3 - contract de

vânzare-cumpărare din 11 decembrie 2009 ce viza 14 parcele disparate în

suprafață totală de 141500 m.p. situate în extravilanul orașului Murfatlar.

Prețul de vânzare-cumpărare

pentru terenul ce a făcut obiectul tranzacției nr. 130 din 01 februarie 2010

din localitatea Valea Dacilor - Medgidia a fost de 1,65 euro/ m.p., iar cel

menționat în contractul din 11 decembrie 2009 pentru terenul din Murfatlar a

fost de 0,17 euro/ m.p.

Experții au

concluzionat că pentru evaluarea terenului în litigiu se impune a se alege ca

substituit pentru terenul subiect comparabila nr. 1, care are cea mai mică

corecție brută, și anume terenul situat în extravilanul Municipiului Medgidia -

Valea Dacilor, pentru care prețul a fost de 1,33 euro/ m.p. Au concluzionat

experții că valoarea de piață a terenului expropriat, determinată conform

metodei comparației directe cu proprietăți comparabile similare este de 8.200

lei.

Curtea a constatat că

această expertiză de evaluare realizată în apel nu poate fi însușită de către

instanță, avându-se în vedere faptul că experții nu s-au raportat la prețul

practicat pe piața liberă la imobilele din raza orașului Murfatlar, respectiv

comparabila nr. 3 din expertiză (fila 51 apel), ci au avut în vedere un teren

agricol din extravilanul Municipiului Medgidia - Valea Dacilor, teren situat la

10 km nord de imobilul în litigiu și poziționat în aproprierea unei localități

mult mai mare, și cu un potențial economic superior orașului Murfatlar (fosta

comună Basarabi).

Din analiza

contractelor de vânzare-cumpărare ce vizau terenuri agricole situate în

extravilanul localității Murfatlar, inclusiv comparabila nr. 3 - contract de

vânzare-cumpărare din 11 decembrie 2009 și contract de vânzare-cumpărare din 01

februarie 2010, cât și din analiza situației transmisă de Primăria Orașului

Murfatlar - Sectorul taxe și impozite (fila 21 apel), Curtea a constatat că la

nivelul anului 2010 (perioada februarie-noiembrie 2010) când a avut loc

exproprierea terenului în litigiu și evaluarea acestuia în vederea stabilirii

despăgubirii, prețul de vânzare/cumpărare menționat în actele notariale cu

privire la terenuri similare din extravilanul Orașului Murfatlar a fost de

0,60-0,65 euro/ m.p., preț inferior despăgubirii acordate de expropriator prin

Hotărârea nr. 7 din 12 iulie 2010, și anume aceea de 1 euro/ m.p. (4,82

lei/m.p.).

Constatând că

expertiza efectuată în apel nu răspunde exigențelor art. 26 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel, în

unitatea administrativ-teritorială, la data raportului de expertiză, Curtea a

înlăturat-o.

Sintagma „prețul cu

care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ

- teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil la o

anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui

bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață

concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări corecte

și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de

cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este

supus unor constrângeri exagerate.

Or, în acest context

valorificând toate înscrisurile administrate de părți și care vizează

tranzacții reale încheiate cu privire la terenuri cu destinație agricolă

situate în aceeași rază administrativ-teritorială cu terenul expropriat -

extravilanul orașului Murfatlar, instanța de apel a constatat că în perioada

2008 - noiembrie 2010 prețul de tranzacționare al unui teren similar nu a

depășit 1 euro/ m.p. pe piața imobiliară (fila 21 dosar apel).

Cum expropriatorul a

oferit reclamantei pentru terenul expropriat o despăgubire de 1 euro/m.p.,

valoare superioară celei menționată în actele de vânzare-cumpărare mai sus

amintite (fila 21, dosar apel), Curtea a constatat că Hotărârea nr. 7 din 12

iulie 2010 emisă de C.N.A.D.N.R. SA este legală.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs de reclamantă, care a invocat pronunțarea

deciziei recurate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.), formulând următoarele critici:

În mod greșit, instanța

de apel a înlăturat atât concluziile raportului de expertiză efectuat de

instanța de fond, cât și pe cele ale suplimentului la raportul de expertiza

efectuat in apel.

În condițiile în care

ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit la

instanța de fond, iar apelurile formulate atât de reclamantă, cât și de C.N.A.D.N.R.

critica evaluarea imobilului, necesitatea efectuării unei noi expertize era

evidentă pentru soluționarea corectă a cauzei.

Susține recurenta că

instanța de apel nu a ținut seama de concluziile experților concluzionând că

expertiza nu poate fi însușită, sens în care a dispus efectuarea unui supliment

la raportul de expertiză, fără însă a stabili obiective pentru acest supliment

și pronunțându-se numai pe baza unor înscrisuri depuse la dosar de pârâtă.

Înlăturarea singurei

probe esențiale, expertiza de specialitate, care se baza inclusiv pe

înscrisurile depuse de ambele părți, a condus la respingerea apelului

reclamantei si la admiterea apelului pârâtei, într-o modalitate pe care

recurenta o consideră ca fiind nelegală.

Acordarea unor

despăgubiri într-un cuantum redus, disproporționat față de cele stabilite de

alte comisii de expertiză pentru suprafețe similare învecinate, confirmate prin

hotărâri judecătorești ale aceleiași instanțe (3 euro/ mp), si cu mult

disproporționate față de cele acordate de expropriator altor persoane pentru terenuri

de categorie inferioară aflate pe același traseu al autostrăzii (in

extravilanul satului Peștera s-au acordat 6 euro/ mp), nu sunt de natură să

ofere o satisfacție echitabilă, fiind încălcat dreptul la o justă despăgubire.

Recurenta contestă

încheierea de ședință din data de 22 mai 2013, arătând că în mod nefondat a

respins instanța de apel obiecțiunile sale, apreciind eronat că nu ar fi

contestat hotărârea de stabilire a despăgubirilor sub aspectul despăgubirilor

pentru prejudiciul cauzat prin expropriere.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Stabilirea valorii de

circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în

scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii

generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din

Constituție).

Reținându-se

caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul

asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate

privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare

în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând

că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru

cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin

hotărâre judecătorească”.

Conform art. 26 din

Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

„La stabilirea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

„luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia…”.

Se constată astfel că

textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii,

compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât

și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv „data întocmirii

raportului de expertiză”.

Recurenta a susținut

încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât concluzia pe care instanța de

apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriile prevăzute de

acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor,

respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială.

Sub acest aspect, se

constată că din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 rezultă cele două

aspecte esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă

experții desemnați de către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al

imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă

și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând, momentul de

referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al

întocmirii raportului de expertiză în cursul judecății.

Sintagma „prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit

efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în

contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică

publicitate sau de pe internet.

În speță, instanța de

apel a înlăturat atât concluziile expertizei efectuate la fond, cât și pe cele ale

expertizei efectuate în apel, apreciind că niciuna nu respectă criteriul

prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ teritorială, iar pentru a verifica dacă valoarea despăgubirii

acordată de expropriator reflectă valoarea reală a imobilului expropriat, s-a

raportat la prețurile de vânzare rezultate din contracte de vânzare cumpărare

încheiate în anul 2010 (data hotărârii de stabilire a despăgubirilor), astfel

cum acestea au fost comunicate de Primăria orașului Murfatlar prin adresa nr.

7379 din 27 noiembrie 2012 (fila 21, dosar apel).

Într-adevăr,

expertiza de la fond s-a raportat la oferte de vânzare identificate în anunțuri

imobiliare, iar nu la prețuri ce rezultă din contracte de vânzare cumpărare

încheiate în unitatea administrativ teritorială în care se află imobilul

expropriat, acesta fiind motivul pentru care corect a fost înlăturată de

instanța de apel.

De asemenea,

expertiza din apel (filele 48-49, dosar apel) s-a raportat la prețuri de

tranzacționare rezultate din contracte de vânzare cumpărare încheiate în anii

2009-2010, ceea ce încalcă criteriul prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 potrivit căruia, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză.”

Or, în această

situație instanța de apel trebuia să dispună completarea raportului de

expertiză pentru determinarea cuantumului despăgubirii, prin raportare la

prețurile ce rezultă din tranzacții încheiate la data întocmirii raportului de

expertiză.

Neprocedând în acest

mod, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 26

alin. 2 din Legea nr. 33/1994.

De asemenea, nelegal

instanța de apel s-a raportat la prețurile de tranzacționare comunicate de

Primăria orașului Murfatlar, cu adresa nr. 7379 din 27 noiembrie 2012 (fila 21,

dosar apel), în condițiile în care acestea vizau contracte de vânzare cumpărare

încheiate în anul 2010, or momentul de referință la calcularea cuantumului

despăgubirilor în etapa judiciară a contestației este data raportului de

expertiză, conform celor anterior arătate.

Având în vedere

aceste considerente, urmează a se constata că, prin hotărârea atacată, nu s-a

stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară

întocmit în cauză nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994.

Pentru stabilirea

valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, se

constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura

recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Prin

urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește

stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

aceeași curte de apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele

care au condus la încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel,

urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia

de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, urmând ca

experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamantei în raport de „prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, preț

rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai

aproape de acest moment - data întocmirii raportului de expertiză.

În cazul

în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului

necesar) efectuate de instanță se va constata că nu există asemenea tranzacții -

încheiate cât mai aproape de data întocmirii raportului de expertiză - se vor

avea în vedere alte metode propuse de experți.

În ce privește critica referitoare la despăgubirile

pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, aceasta este inadmisibilă, fiind

formulată direct în recurs, omisso medio, trecând peste apel, unde o astfel de

critică nu a fost valorificată de parte, criticile din apel vizând doar

componenta despăgubirii reprezentată de valoarea reală a imobilului expropriat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei civile nr. 61/ C din 29 mai 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2014.