ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1896/2016
Deliberând
asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin
Sentința civilă nr. 4.956 din 3 octombrie 2012, pronunțată
de Tribunalul Constanța a fost respinsă, ca nefondată,
excepția inadmisibilității acțiunii civile, iar pe fond, a
fost admisă în parte cererea reclamantului A., formulată în
contradictoriu cu pârâtul Statul român prin M.T., prin C., cu consecința
anulării în parte a Hotărârii nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei
pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 constituite în baza art. 6 din Legea nr.
198/2004 la nivelul orașului Murfatlar (fost Basarabi), județul
Constanța - cât privește cuantumul despăgubirii acordate
titularului dreptului de proprietate asupra terenului expropriat și a
stabilit în favoarea reclamantului o despăgubire în cuantum de 32.819 RON.
Pentru a
pronunța această soluție, Tribunalul a reținut
dispozițiile cu caracter general incidente în acest caz de expropriere
(art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004, art. 21 - 27 din Legea
nr. 33/1994) și a arătat că, în condițiile în care
expropriatorul a stabilit o despăgubire de 6.200 RON, pentru întreaga
suprafață de 1.493 mp afectată prin expropriere, iar valoarea
determinată prin raportul de expertiză judiciară efectuat în
cauză este sensibil egală (6.781 RON, respectiv de 4,544 RON/mp),
reclamantul nu este îndreptățit să pretindă diferențe
rezultate din greșita evaluare a bunului imobil.
În ceea ce
privește valoarea daunelor (cea de-a doua componentă a
prejudiciului), pe care expropriatorul le-a cuantificat la 17.400 RON în
considerarea potențialului de producție și a
particularităților terenului, reținând că terenul este
agricol, în Raportul efectuat de către comisia de experți, s-au
stabilit despăgubiri în cuantum de 26.039 RON, ca pierdere prin prisma
cheltuielilor de înființare a culturii de viță de vie,
calculată prin însumarea tuturor cheltuielilor efectuate de către
reclamant pentru înființarea culturii pentru 1 ha de viță de
vie, înmulțite cu valoarea exprimată de suprafața de teren
expropriată, la care se adaugă suprafața defrișată
necesară pentru întoarcerea utilajelor agricole din parcelele A207/5
și A207/5/3, totul împărțit la 10.000 (reprezentând valoarea în
metri pătrați a unui hectar de teren).
Comisia de
experți a stabilit totodată faptul că reclamantul nu a suferit
pierderi din recolta pierdută, deoarece recolta aferentă anului 2010
a fost adunată până la începerea lucrărilor necesare
exproprierii, pierderile înregistrate constând însă în cheltuielile de
înființare a culturii de viță de vie pe parcela
expropriată, la care se adaugă pierderile aferente suprafeței
defrișate pentru întoarcerea utilajelor, respectiv suprafața de 422 mp,
instanța înlăturând concluziile raportului întocmit de către dl.
expert agricol B.
Împotriva
acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, reclamantul A. și
pârâta C. SA, iar prin Decizia civilă nr. 160C din 7 decembrie 2015,
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I
civilă, a fost admis apelul reclamantului, schimbată în parte
sentința apelată, în sensul stabilirii în favoarea reclamantului a
unei despăgubiri de 66.886 RON reprezentând valoarea de circulație
pentru terenul expropriat fiind menținută Hotărârea nr. 94 din
11 noiembrie 2010 a comisiei, cât privește cuantumul daunelor, prin
aceeași decizie a fost respins apelul pârâtului Statul Român prin C. SA
prin D.R.D.P. Constanța și a fost obligată pârâta către
apelantul reclamant la plata sumei de 3,600 RON cheltuieli de judecată
(onorariu avocat 1.500 RON și expertize 2.100 RON).
Pentru a
hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele
considerente:
Sub un prim
aspect, s-a arătat că, în raport de particularitatea acestui litigiu,
ceea ce a avut de stabilit instanța de fond a fost modalitatea
concretă în care se determină valoarea de circulație pentru
suprafața afectată (de 1,493 mp), cât și a daunelor produse prin
defrișarea parțială a culturii de viță de vie
înființate, prin secționarea terenului și necesitatea refacerii
capetelor de lucrări.
Deși
reclamantul a dovedit destinația anterioară dată terenului
preluat prin expropriere, anume afectarea lui cu o cultură de
viță de vie nobilă, instanța de fond a acceptat calificarea
terenului ea fund unul arabil, ignorând probele administrate în acest sens. În
acest mod a procedat și evaluatorul desemnat de către expropriator,
lucrarea sa raportându-se la unul extravilan agricol arabil și preluând,
ca prețuri de ofertă în zonă, valori între 0,3 euro/mp și
1,5 euro/mp; în egală măsură, evaluatorul a utilizat, între
metodele de evaluare, rata de capitalizare prin trimitere la prețul mediu
al grâului.
Suprafața
afectată lucrării de utilitate publică făcea parte din cea
totală de 3,4 ha vie înființată cu finanțare
europeană, conform Autorizației din 14 noiembrie 2008 eliberate de
M.A.D.R., Procesului-verbal de recepție cantitativă și
calitativă din 30 aprilie 2009 și scrisorilor de acceptare emise în 4
septembrie 2008.
Desființarea,
pe suprafața expropriată, a acestei culturi a impus refacerea zonei
de întoarcere pentru utilaje, aferentă culturii de viță pe
terenul rămas, raportarea la devizele emise de Institutul de
Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea
Călugărească și calcularea unor daune generate prin
secționarea capetelor de vie.
Împrejurarea
că prin defrișarea zonei expropriate de această cultură s-a
creat teren liber nu poate fi asimilată, cum a pretins apelantul pârât, cu
cea a determinării valorice a unui teren arabil, pentru că o asemenea
viziune exclude faptul că stabilirea valorii de circulație nu se
realizează disociat, pe teren arabil și pe cultură, ci într-un
mod unitar, în funcție de destinația avută de respectivul teren
(forestier, viticol, arabil).
Față
de înscrisurile prezentate la dosar, reprezentând tranzacții încheiate pe
piața liberă pentru acest tip de terenuri, având categoria de
folosință vie, chiar dacă nu au fost utilizate ca și
comparabile în prezenta cauză, și în raport de Decizia nr. 12 din 15
ianuarie 2015 a Curții Constituționale s-a constatat că valoarea
unui metru pătrat din acest teren este cu mult peste 1 euro, fiind de cca.
90 lei/mp.
A fost
apreciată, ca nefondată, obiecțiunea apelantului pârât C., cu
privire la greșita determinare valorică a terenului ca fiind unul
viticol, câtă vreme s-a determinat și pierderea generată de
defrișarea culturii de viță de vie (fapt care în opinia
părții ar conduce la o dublă acordare a despăgubirii.
Raportul de
expertiză întocmit de experții dr. ing. D., expert specialitatea
viticultură (desemnat din partea instanței), E. (desemnat din partea
C.) și F. (desemnată de către apelantul reclamant), având ca
obiectiv determinarea valorii de circulație a terenului în litigiu, la
momentul noiembrie 2010, precum și a eventualelor daune generate în urma
exproprierii a fost însușit de toți experții și completat
prin răspunsurile la obiecțiuni, depuse la 10 septembrie 2015
rezultând o valoare de circulație de 44,80 RON/mp pentru terenul expropriat
(66.886 RON).
Experții
au arătat că nu au putut stabili, în acest dosar, evaluarea pe baza
metodei comparației relative, prin utilizarea unor comparabile dintre
tranzacțiile cu terenuri de același tip din unitatea
administrativ-teritorială a localității Murfatlar, la nivelul
perioadei arătate, întrucât prin Adresa din 19 august 2013 a
Primăriei Murfatlar (referitoare la înstrăinarea de terenuri plantate
cu viță de vie din perioada 2010 - 2012) se certifică faptul
că în noiembrie 2010 a existat o singură tranzacție în acest
sens, astfel, neexistând minimum trei comparabile, experții au procedat în
evaluare la metoda stabilirii valorii pe bază de profit, reglementată
ca procedură standard de evaluare a terenurilor.
Prin
răspunsurile la obiecțiunile pârâtei C., s-a reținut că
deși Adresa din 19 august 2013 a Primăriei Murfatlar cuprinde
trimiteri la un număr de 38 de tranzacții cu parcele viticole,
acestea nu au putut fi avute în vedere ca și comparabile, întrucât: cele
38 de parcele au făcut obiectul unei singure tranzacții, un
număr de 36 se află pe raza UAT Poarta Albă, niciuna dintre
parcelele astfel tranzacționate nu are stabilită o valoare proprie.
Au arătat experții, că metoda comparației relative nu se
putea aplica prin împărțirea prețului la suprafața
totală, pentru că nu toate parcelele au caracteristici identice,
aceeași vechime de plantație sau caracteristici topografice similare,
locația parcelelor tranzacționale era la cca. 16 - 18 km de
orașul Murfatlar, față de doar 3 km distanță a
terenului expropriat și față de vechimea medie a culturii de
viță de vie de pe suprafața lor de cca. 20 de ani,
față de cea înființată în 2008 pe terenul expropriat.
În aceste
condiții instanța a considerat că experții au libertatea de
a apela, în evaluare, la orice metodă apreciată ca fiind adecvată
corectei determinări a obiectivului, singura cerință fiind aceea
de a o aborda în concordanță cu reglementările în domeniu -
principiu ce decurge din aplicarea Standardului Internațional de
Practică în Evaluare, apelantul pârât nedovedind că evaluarea nu se
putea întemeia și pe această modalitate de calcul.
Au fost
respinse și obiecțiunile formulate de pârâtă în sensul că
la dosar exista dovada că aceste parcele se aflau în octombrie 2010 în UAT
Murfatlar, ca și imobilul expropriat, pentru că experții au arătat
cu claritate motivele de ordin obiectiv pentru care nu le puteau folosi drept
comparabile, iar împrejurarea că ele mai păstrează elementele de
intabulate pe UAT Murfatlar până la rectificarea cărții funciare
nu le transformă în comparabile și nici nu justifică raportarea
la această vânzare ocazională, singulară, referitoare la o
suprafață de cca. 30 ha cultivată cu vița de vie veche,
scoasă din evidența plantațiilor inventariate în acest sens.
S-a
considerat că expertiza astfel efectuată este în concordanță
sub aspectul determinării valorii de circulație, cu cea
valorificată în Dosarul civil nr. x/118/2011 al Tribunalului
Constanța, invocat pe parcursul judecății de către C.
și în cadrul căruia s-a determinat, pentru un teren similar, o
valoare de 44,80 lei/mp. Sentința civilă nr. 6.745 din 22 decembrie
2011 a Tribunalului Constanța menținută prin Decizia nr. 67C din
14 mai 2012 a Curții de Apel Constanța și prin Decizia
civilă nr. 3018 din 30 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția civilă.
Nu s-au
considerat întemeiate criticile apelantului pârât referitoare la modalitatea de
evaluare echipolentă a terenului în litigiu cu unul arabil, fiind de
principiu corectă dezlegarea dată în primă instanță în
ce privește stabilirea unei valori de circulație mai mari decât cea
corespunzătoare unui teren destinat culturii cerealiere și au fost
înlăturate și criticile legate de modalitatea constituirii comisiei
de experți și de concluziile raportului depus de d-nii B., G. și
H., în condițiile în care prin publicarea Deciziei nr. 12/2015 a
Curții Constituționale și prin modificarea de esență a
elementelor avute în vedere cu ocazia judecării fondului în apel s-a impus
necesitatea efectuării unei noi lucrări, valorificate în calea de
atac.
S-au
considerat fondate însă criticile reclamantului în ce privește
aceeași componentă, a valorii de circulație, în condițiile
în care ultima lucrare (E., F, D.) răspunde principiului ce decurge din
deciziei CC, stabilește valoarea în funcție de specificul imobilului,
de destinația avută la data exproprierii și se corelează cu
celelalte probe administrate în cauză.
Referitor la
componenta daunelor create prin efectul exproprierii, s-a reținut că
experții au relevat o sumă comparabilă celei acordate prin
Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru verificarea
dreptului de proprietate Murfatlar, anume, de 17.902 RON, față de cea
stabilită de evaluatorul expropriatorului, de 17.400 RON, - această
diferență nefiind de natură să inducă o modificare a
soluției. Aceste daune privind: refacerea capetelor de cultură pentru
cele două parcele secționate (2.791 RON), producția
nerealizată pe suprafața defrișată de plantația cu soi
Chardonnay în 2011 (4.059 RON), pierderile de subvenții (1.783 RON),
compensațiile din secționarea terenului și necesitatea
parcurgerii unei distanțe de 6 km dus-întors în vederea accesului
către parcela A207/5/3 de 1.966 mp, din sud (4.420 RON), și
contravaloarea înființării zonei de întoarcere prin defrișarea celor
488 mp plantație viticolă (4.849 RON).
În
legătură cu aceste calcule, apelantul pârât a formulat o serie de
obiecțiuni cu privire la raportarea expertului D., specialist în domeniul
viticol, la o suprafață de 488 mp folosită întoarcerii
utilajelor agricole necesare întreținerii și exploatării
plantației, luarea în calcul a devizelor întocmite de Institutul de
Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea
Călugărească care nu ar fi recunoscute de APIA, contestându-se
totodată obligativitatea acordării către reclamant a unor
compensații din producția pierdută, și în
legătură cu valorile date materialelor necesare refacerii capetelor
de parcele secționate.
Chiar
dacă s-ar fi putut pune în discuție utilitatea și
pertinența, în ansamblul probator, a unor asemenea critici dezvoltate de
către C. față de concluziile raportului judiciar care
mențin valoric componenta de daune calculată de evaluatorul statului
(de aproximativ 17.400 RON), instanța de apel a considerat că se
impune înlăturarea acestor obiecțiuni.
Pentru
aceasta s-a reținut că: zona optimă de întoarcere a utilajelor
agricole, de 9.5 m, care a determinat și suprafața de 488 mp
scoasă din arealul plantației și destinată
utilității lucrărilor mecanizate în porțiunea dinspre
autostradă, a fost explicată prin mutarea succesivă și
neuniformă a gardului de către expropriator către zona
plantată, până la finalizarea construcției, precum și prin
modificarea de nivel generată de terasamentul autostrăzii;
experții evaluatori nu trebuie să prezinte, "înscrisuri"
din care să rezulte prețul unitar la lemn și sârmă, ori
contravaloarea manoperei, fiind atributul lor să determine elementele de
calcul, în raport de obiectivul lucrării; nu se poate pretinde că
prin inexistența producției pe suprafața ulterior
defrișată pentru a face loc construcției autostrăzii,
reclamantul nu este îndreptățit la includerea, în calculul daunelor,
a componentei legate de pierderea de producție, pentru că via nu ar
fi fost încă în anul patru de producție efectivă, susținere
care nu ține seama de cheltuielile efectuate pentru întreținerea
culturii și pe suprafața afectată, de la momentul
înființării ei (2009), care vor greva în final valoarea
producției realizate pe terenul rămas proprietarului, ca pierderi.
Nu au fost
reținute nici obiecțiunile apelantului pârât cu privire la luarea în
considerare a devizelor de lucrări întocmite de Institutul de
Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea
Călugărească, câtă vreme APIA a confirmat utilizarea lor
pentru stabilirea sumelor forfetare acordate ca sprijin beneficiarilor
măsurilor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole,
conform Ordinului M.A.D.R. nr. 247 din 23 aprilie 2008.
Față
de dispozițiile imperative ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,
potrivit cu care despăgubirea acordată de către
instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de
expropriator, instanța de apel a respins atât obiecțiunile evocate
ale apelantului pârât, cât și pretențiile apelantului reclamant cu
privire la acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele consemnate prin
raportul evaluatorului și preluate cu acest titlu în Hotărârea nr. 94
din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate
Murfatlar.
În raport de
dispozițiile art. 274 C. proc. civ., apelantul pârât a fost obligat
către apelantul reclamant la plata sumei de 3.600 RON, cheltuieli de
judecată, reprezentând onorariu avocat 1.500 RON și onorariu achitat
pentru ultima expertiză, de 2.100 RON; celelalte sume plătite cu
acest titlu de către reclamant nefiind acordate în măsura în care
doar lucrarea efectuată sub auspiciile Deciziei nr. 12/2015 a Curții
Constituționale poate fi valorificată în acest proces.
Împotriva
Încheierii din 17 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel
Constanța și a Deciziei nr. 160 C din data de 7 decembrie 2015, a
Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a formulat
recurs pârâtul Statul Român prin C. SA - D.R.D.P. Constanța.
A. În ceea ce
privește recursul împotriva Încheierii de ședință din 17
martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția
I civilă, în Dosarul nr. x/118/2011, se arată că prin aceasta,
instanța de apel a încuviințat solicitarea formulată de noua
comisie de experți de a numi un expert agricol, fără a motiva
însă soluția dată.
Se
consideră că efectuarea unei noi expertize agricole, de către un
al patrulea expert este nelegală, întrucât acesta nu trebuia numit ci
înlocuit cu cel desemnat de instanță, a doua expertiză fiind
efectuată cu încălcarea art. 25 din Legea nr. 33/1999.
B. În ceea ce
privește recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 160C din 7
decembrie 2015, pronunțata de Curtea de Apel Constanța, secția I
civilă, în Dosarul nr. x/118/2011, se susține că instanța
de apel a validat concluziile "Raportului de expertiză tehnică
viticolă" întocmit de experții D., E. și F. și
completat prin "Răspunsul la obiecțiunile formulate de apelantul
pârât și încuviințate de instanța pentru expertul viticol",
care a folosit "metoda de determinare a valorii terenurilor pe baza de
profit" stabilind o valoare de circulație a imobilului de 66.886 RON
și daune de 17.902 RON.
Se
consideră că în mod greșit s-a folosit această metodă
și nu cea a comparației relative, întrucât în anul 2010 a existat
doar o singură tranzacție în noiembrie 2010 dar privea 38 de parcele
de vânzare-cumpărare și pentru a fi folosită aceasta era
necesară minim trei tranzacții, respingând susținerile pârâtei
formulate prin obiecțiuni și note scrise.
2.
Susține că în mod greșit expertiza este concordantă sub
aspectul determinării valorii de circulație cu cea valorificată
în Dosarul nr. x/118/2011 al Tribunalului Constanța în care pentru un
teren similar s-a determinat o valoare de 44,80 RON/mp.
În
privința daunelor create prin expropriere, se arată că s-a
menținut Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru
verificarea dreptului de proprietate Murfatlar pentru suma de 17.902 RON,
înlocuind toate obiecțiunile formulate pentru această componentă
a despăgubirii precum și pe cele referitoare la devizele de
lucrări întocmite de ICDVV Valea Călugărească.
În
dezvoltarea susținerilor făcute la pct. 1, s-a susținut că
raportul de expertiză a fost însușit de cei 3 experți dar nu
și de dna I. desemnată de instanță; s-a folosit metoda
determinării valorii terenului pe baza de profit invocându-se Adresa din
19 august 2013 a Primăriei Orașului Murfatlar preluând în acest sens
o serie de date/valori dintr-un "Caiet de sarcini" înregistrat la ON
al viei și produselor vitivinicole și o valoare din "devizele de
producție", înscrisuri care nu au fost anexate și care în urma
verificărilor făcute nu au legătură cu speța.
Consideră
că metoda comparației directe trebuia folosită, aceasta fiind
singura care răspunde criteriilor prevăzute de lege pentru stabilirea
valorii reale a imobilului expropriat, folosind informații existente pe
piața imobiliară pentru imobile similare din perioada de interes
și nu prin metoda comparației relative sau cea folosită în
raport.
Referitor la
stabilirea daunelor se apreciază că în mod greșit cele produse
la data exproprierii sunt aceleași eu cele din expertiza efectuată la
24 mai 2014, în realitate, fiind vorba de expertiza depusă la 12 ianuarie
2015 prin care experții au copiat raportul întocmit la 31 ianuarie 2015,
ceea ce este inadmisibil, valoarea daunelor calculate în ianuarie 2015 să
fie egală cu cea din martie 2010.
Pentru
suprafața de 488 mp, ce reprezintă zona de întoarcere, se arată
că aceasta nu este determinată în funcție de suprafața
necesară efectiv și tipul utilajelor folosite, iar pentru
contravaloarea înființării acestei zone prin defrișarea acestei
suprafețe cu plantație viticolă s-a avut în vedere devize depuse
de reclamant care nu sunt identice cu cele comunicate oficial de APIA,
încălcând astfel obiectivul stabilit de instanță.
În
privința prejudiciului reprezentând pierderea de producție de pe cele
2 suprafețe defrișate de 1493 mp expropriați și de 488 mp
zona de întoarcere, în valoare de 4.059 RON, susține că nu trebuia
calculat și acordat, întrucât reclamantul cunoștea că terenul
este expropriat.
Mai
arată că deși se invocă durata de viață a
plantațiilor viticole și o factură fiscală fără
însă a fi atașată, recurenta pârâtă susține că nu
se motivează cum se putea obține o recoltă de 20.520 kg struguri
de pe o suprafață de 13.019 mp/2011 în condițiile în care via a
fost plantată în 2009 și s-a arătat că în primii 2 - 3 ani
aceasta nu rodește.
În ceea ce
privește cheltuielile legate de refacerea capetelor de rând a celor 2
parcele secționate de autostradă în valoare de 2.791 RON, se
apreciază că nu trebuiau calculate și acordate, întrucât se
regăsesc în costurile de defrișare a terenului de 4.849 RON, separat
de faptul că acestea nu au fost menționate, pentru acestea nu s-au
depus înscrisuri cu privire la prețul materialelor avute în vedere și
nici nu s-a arătat cum s-a ajuns la suma de 1.000 RON, pentru
contravaloarea manoperei pentru refacerea capetelor de rând a celor 2 parcele.
Se
consideră că nu trebuiau calculate nici subvențiile, în
condițiile în care acestea se acordă anual, iar până la data
emiterii Hotărârii nr. 94/2010, reclamantul și-a încasat
subvenția.
Referitor la
suma de 4.420 RON ce reprezintă compensația referitoare la
secționarea terenului, se arată că deși nu s-a clarificat
problema legală de accesul la parcela din dreapta autostrăzii și
indiferent cum se face accesul trebuie să se aibă în vedere cea mai
scurtă cale de acces, să se prezinte documente justificatoare pentru
tariful de transport și să se țină cont ca această
compensație este anuală.
Referitor la
devizele folosite, o parte din acestea sunt din 2008, iar o parte sunt
nedatate, deși evaluarea trebuia făcută la 11 noiembrie 2010,
motiv pentru care acestea nu puteau fi avute în vedere.
În
privința metodei de calcul folosită se arată că se putea
folosi metoda comparației directe, întrucât contractul de
vânzare-cumpărare pentru cele 38 de parcele erau la 5 noiembrie 20101
situate în orașul Murfatlar, chiar dacă în prezent aparțin de
Unitatea Administrativ Teritorială "Poarta Albă" și
chiar dacă nu se putea folosi această metodă experții aveau
la îndemână ofertele din perioada de referință și nu
să aplice o metodă de evaluare care nu răspunde criteriilor
legale.
În
susținerea criticilor prevăzute la pct. 2, se arată că în
ceea ce privește concordanța cu valoarea de circulație
valorificată în Dosarul nr. x/118/2011 al Tribunalului Constanța,
experții au folosit metoda comparației relative, oferta de preț
vizând terenuri arabile situate în localitatea Murfatlar, în timp ce în
speța de față s-a folosit o alta metodă, valoarea de
circulație pe mp fiind diferită, de la 21,07 RON la 44,80 RON ceea ce
nu reprezintă concordanța reținută de instanță.
Cu privire la
ultimul punct referitor la componența daunelor create prin expropriere se
solicită a se avea în vedere pe lângă cele arătate și
faptul ca în dosar nu s-a probat mutarea succesivă și neuniformă
a gardului autostrăzii și că aceasta trebuia determinată
efectiv ținând cont de utilajele folosite.
Se mai
consideră că expropriatul a fost obligat la o plată dublă,
întrucât în suma de 66.886 RON sunt induse și costurile legate de
înființarea plantației și întreținerea acesteia, astfel
că menținerea sumei de 17,400 RON doar pentru secțiunea
terenului este greșită.
Analizând
recursul declarat de pârâtul Stalul Român prin C. SA - D.R.D.P. Constanța
se constată următoarele:
A. Recursul
împotriva Încheierii de ședință din 17 martie 2014,
pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr.
x/118/2011 este nefondat și va fi respins în consecință, pentru
următoarele considerente:
Prin
încheierea de ședință atacată s-a dispus efectuarea unei
expertize agricole având ca obiectiv determinarea componentei de
despăgubiri rezultate din exproprierea terenului reprezentând parcela A
207/5/2 cu nr. cadastral 11338 Murfatlar, în suprafață de 1493 mp,
urmare desființării culturii de viță-de-vie, a
reînființării ei și a altor compensații generate.
În
privința acestei încheieri, în esență, se susține că
efectuarea unei noi expertize agricole de către un al patrulea expert este
nelegală, întrucât acesta nu trebuia numit ci înlocuit cu cel desemnat de
instanță, a doua expertiză fiind efectuată cu
încălcarea art. 25 din Legea nr. 33/1999.
Critica
recurentului pârât cu privire la acest aspect nu este fondată, întrucât
statul nu a fost prejudiciat prin efectuarea acestei expertize în
condițiile în care admiterea de probe suplimentare era utilă și
pertinentă cauzei, expertiza fiind efectuată la cererea
reclamantului-apelant și pe cheltuiala acestuia, iar comisia de
experți numită de instanță a comunicat că nu are
specializarea necesară.
B. Analizând
recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C. SA - D.R.D.P. Constanța
împotriva Deciziei nr. 160 C din 7 decembrie 2015, a Curții de Apel
Constanța, secția I civilă, se constată fondat pentru
considerentele următoare:
Se
reține că prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei
pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 constituite în baza art. 6 din Legea nr.
198/2004 la nivelul orașului Murfatlar (fost Basarabi), județul
Constanța - cuantumul despăgubirii acordate titularilor dreptului de
proprietate asupra terenului expropriat a fost stabilit în valoare de 23.600,00
RON.
Stabilirea
valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul
element necesar m scopul determinării unei despăgubiri juste și
echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a
normelor constituționale (art. 44 din Constituție).
Potrivit art.
9 (1) din Legea nr. 198/2004, "Expropriatul nemulțumit de cuantumul
sumelor consemnate ... se poate adresa instanței judecătorești
competente ... fără a putea contesta transferul dreptului de
proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii",
și potrivit alin. (2) din același text de lege "acțiunea
formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se
soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr.
33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, în ceea ce
privește stabilirea despăgubirii".
Prin urmare,
Legea nr. 198/2004 este un act normativ cu caracter special prin care se
reglementează regimul juridic al terenurilor expropriate pentru efectuarea
lucrărilor de construcții de drumuri, iar prin dispozițiile
acestui act normativ s-a prevăzut că acțiunea promovată de
expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de
expropriator se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27
din Legea nr. 33/1994.
Reținându-se
caracterul excepțional al cedării proprietății prin
expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline
și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția
menționată din legea fundamentală a fost preluată ea atare
în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând
că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai
pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și
prealabilă despăgubire, prin hotărâre
judecătorească".
Conform art.
26 din Legea nr. 33/1994 "despăgubirea se compune din valoarea
reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor
persoane îndreptățite".
"La
stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și
instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod
obișnuit, imobilele de același fel în unitatea
administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de
expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după
caz, altor persoane îndreptățite, "luând în considerare și
dovezile prezentate de aceștia".
Prin Decizia
nr. 12/2015 a Curții Constituționale, s-a statuat că în
verificarea caracterului just al despăgubirii trebuie să se aibă
în vedere momentul transferului dreptului de proprietate. În acest caz,
transferul dreptului de proprietate a fost cel al emiterii Hotărârii nr.
94 din 13 noiembrie 2010 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate
constituite la nivelul localități Murfatlar (fost Basarabi), exproprierea
fiind dispusă conform Legii nr. 198/2004.
Se
constată astfel că textul de lege stabilește atât criteriile de
determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului
și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul stabilirii
cuantumului despăgubirii, respectiv momentul transferului dreptului de
proprietate, noiembrie 2010. Rezultă astfel că textul mai sus
menționat consacră metoda comparației directe, astfel încât, la
calcularea despăgubirilor cuvenite trebuie să se țină seama
de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu
caracteristici similare amplasate în aceeași unitate
administrativ-teritorială, la data de referință.
Sintagma
"prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are
semnificația de preț plătit efectiv, respectiv, prețul de
tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de
vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale
agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din
anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
În
speță, instanța de apel a validat cuantumul despăgubirilor
stabilit pe baza unui raport de expertiză din care nu rezultă că
experții au ținut seama de prețul cu care se vindeau, în mod
obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate
administrativ-teritorială, la data transferului dreptului de proprietate.
Astfel, prin
expertiza depusă la data de 4 mai 2015 de către experții E, F.
și D., omologată de instanță, se reține că metoda
comparației relative nu se poate aplica, întrucât nu sunt informații
cu privire la terenuri plantate cu vița de vie considerând de
cuviință să se folosească una din metodele care pune în
evidență adevărata valoare a terenurilor cu destinație
vița de vie și anume, cea de determinare a valorii terenurilor pe
baza de profit.
Or,
inactivitatea pieții imobiliare în zonă la data de
referință, trebuia dovedită de către experții care au
întocmit expertiza tehnică evaluatoare, iar în măsura în care se
făcea dovada inexistenței unor contracte de vânzare-cumpărare
pentru imobilele cu aceleași caracteristici, aceștia aveau
obligația de a face verificări în acest sens la agenții
imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă. Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară, primărie, Direcția de
Taxe și impozite Locale, urmând ca, pe baza informațiilor primite
privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la
evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.
Prin urmare,
numai în măsura în care informațiile culese în urma acestor
verificări indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu
privire la terenurile din zonă, experții puteau apela, în
determinarea despăgubirilor aferente exproprierii, la alte comparabile
decât prețul de vânzare cu care se vând în mod obișnuit imobilele de
același fel.
Expertiza
însușită de instanță nu este însă însoțită
de niciun document care să ateste rezultatul negativ al unei asemenea
verificări, iar metoda de determinare a valorii terenurilor pe baza de
profit, nu are suport legal.
Față
de această situație, Înalta Curte apreciază că au fost
încălcate dispozițiile imperative în materia exproprierii, respectiv
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a
despăgubirilor, care fac trimitere la "prețurile obișnuite
de tranzacționare", operațiune pentru îndeplinirea căreia
trebuie avute în vedere mat multe prețuri cu care se vând în mod
obișnuit imobilele de același fel din unitatea
administrativ-teritorială la data transferului dreptului de proprietate.
Această
situație atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ipoteza
când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii.
Drept
consecință, Înalta Curte apreciază că se impune efectuarea
unei expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul - teren expropriat,
cu respectarea strictă a cerințelor imperative ale art. 25 și 26
din Legea nr. 33/1994, în scopul de a preveni orice greșeală privind
aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri legale
și temeinice.
Cu ocazia
rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport
de expertiză și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare
pentru respectarea acestor prevederi legale prin care să poată fi
determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de
același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se
află terenul în litigiu, la data transferului dreptului de proprietate a
imobilului, cât și prejudiciul produs prin expropriere. De asemenea, în
rejudecarea cauzei, se va ține seama de toate mijloacele de apărare
invocate de părți.
Cu privire la
prejudiciul produs prin expropriere solicitat de reclamant, se constată
că deși instanța de apel a respins pretențiile apelantului
reclamant vizând acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele acordate
de expropriator, reținând că suma este apropiată celei stabilite
prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru verificarea
dreptului de proprietate Murfatlar, cele două valori au fost calculate
pentru tipuri diferite de prejudicii. Astfel, în timp ce prin Raportul de
evaluare întocmit de expropriator s-au acordat daune în cuantum de 1.200 RON,
reprezentând compensații referitoare la secționarea terenului și
16.200 RON pentru înființarea plantației de viță de vie,
prin raportul omologat de instanță s-au acordat daune de 4.849 RON
pentru înființarea zonei de întoarcere, 4.059 RON pentru pierderea de
producție, 2.791 RON pentru refacerea capetelor de rând, 4.420 RON
compensații referitoare la secționarea terenului și 1.783 RON
reprezentând pierderi de subvenții. Se mai constată și faptul
că pentru evaluarea acestui prejudiciu s-au avut în vedere înscrisuri ce
priveau o altă perioadă de timp decât cea de la data exproprierii,
respectiv, noiembrie 2010.
În contextul
arătat, se impuneau lămuri suplimentare din partea experților în
justificarea tipurilor de prejudicii folosite la evaluare, cu atât mai mult cu
cât în cererea de apel reclamantul nu face referire la acestea.
Astfel, cu
ocazia rejudecării, în raport de probele ce se vor administra și de
principiul disponibilității, în sensul că obiectul și
limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările
părților, instanța de apel va evalua și stabili și
prejudiciul produs prin expropriere.
Cum o
asemenea probă nu se poate administra în recurs, în raport de
dispozițiile art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va
casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la
aceeași instanță de apel, pentru ca, în baza efectului devolutiv
al apelului, să stabilească pe deplin care este situația imobilului
în litigiu, să se facă dovada prețurilor cu care se vând în mod
real terenurile de același fel din unitatea administrativ teritorială
unde este amplasat terenul în litigiu, precum și să se
stabilească prejudiciului produs prin expropriere față de care
să se facă o corectă aplicare a legii speciale de reparație
în materia exproprierii.
Pentru aceste
considerente, fără a se mai analiza celelalte critici formulate în
recurs, care însă vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării
apelurilor, pentru soluționarea unitară a cauzei, instanța, în
temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312 (3) C. proc. civ., va admite
recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C. SA, va casa decizia
recurată și va trimite cauza spre rejudecarea ambelor apeluri, la
aceeași Curte de Apel.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul formulat de pârâtul Statui Român prin C. SA - D.R.D.P.
Constanța împotriva Încheierii din 17 martie 2014, pronunțată de
Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. x/118/2011.
Admite
recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C. SA - Direcția D.R.D.P.
împotriva Deciziei nr. 160 C din 7 decembrie 2015, a Curții de Apel
Constanța, secția I civilă, pe care o casează.
Trimite cauza
pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2016.
Procesat de