ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1718/2013

Prin cererea înregistrată sub nr. 12329/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta S.O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii-Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, a formulat contestație împotriva Hotărârii de expropriere nr. 25 din data de 12 iulie 2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii-Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a acestei hotărâri în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri ce urmează a fi stabilită de o comisie de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, de 16 euro/m.p.

Reclamanta a susținut că despăgubirile acordate sunt nejustificat de mici, în condițiile în care pentru imobile expropriate în localitatea Cumpăna s-au acordat chiar și 16 euro/m.p., iar în satul Peștera 7 euro/m.p. Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat Sentința civilă nr. 1534 din 22 martie 2012, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. A fost anulată în parte Hotărârea nr. 25 din data de 12 iulie 2010 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., respectiv numai în ceea ce privește mențiunile cuprinse în Articolul 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată a acestora.

Au fost stabilite despăgubirile cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafață de 1.978 m.p., situat în localitatea Murfatlar, județul Constanța, parcela A 2341/7/3/2, cu număr cadastral 11205, la suma de 9.250 RON. La calcularea cuantumului despăgubirilor, a fost avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, unde sunt situate, precum și daunele provocate proprietarului urmare a exproprierii. Potrivit opiniei expertului V., valoarea reală a terenului în litigiu supus exproprierii, stabilită prin metoda comparației, se ridică la suma de 8.950 RON, la care se adaugă daunele provocate reclamantei prin expropriere în sumă de 300 RON, total 9.250 RON, sumă la care a fost obligat pârâtul către reclamantă.

Instanța a înlăturat opinia expertului desemnat de instanță, și anume M.C., care a calculat valoarea terenului expropriat luând în calcul pe cel situat în localitatea Valu lui Traian, deși imobilul este situat în localitatea Murfatlar. În termen legal, împotriva sentinței civile mai sus menționate, a declarat apel pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București contestând valoarea terenului, stabilită conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Referitor la opinia separată a precizat că în mod greșit a fost aleasă comparabila D, întrucât particularitățile terenului din Valu lui Traian sunt diferite de cele ale terenului expropriat. Concluzionând, a considerat că soluția corectă în soluționarea prezentului litigiu era de validare a opiniei separate a expertului V. de comparare a celor două lucrări și de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia civilă nr. 93C din 10 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța a respins apelul ca nefondat reținând următoarele. În baza Hotărârii de Stabilire a Despăgubirilor nr. 25 din 12 iulie 2010 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (C.N.A.D.R.) a fost expropriat imobilul situat în localitatea Murfatlar, județul Constanța, parcela A 2341/7/3/2, cu număr cadastral 11205, în suprafață de totală de 1.978 m.p., categorie de folosință arabil extravilan, parte din imobilul înregistrat în C.F. nr. 12038. S-au stabilit despăgubiri în sumă de 8.500 RON în favoarea reclamantei S.O., despăgubiri care au fost contestate la Tribunalul Constanța, care în urma soluționării i-a acordat suma de 9.250 RON, din care 8.950 RON valoarea terenului expropriat și 300 RON valoarea prejudiciului cauzat prin expropriere.

Instanța de fond, în soluționarea prezentei cauze, în mod corect și-a însușit opinia expertului V., care nu a fost contestată de către părți, inclusiv de pârâta apelantă în calea de atac promovată. Pentru evaluarea terenului a fost folosită metoda comparației directe care a luat în considerare vânzările proprietăților similare sau substituirile și informațiile referitoare la piață și a stabilit o estimare a valorii printr-un proces de comparație. În general, proprietatea evaluată este comparată cu vânzările unor proprietăți similare, tranzacționate pe o piață deschisă. Au fost luate în considerare de către expert cotațiile și ofertele de vânzare, valoarea terenului a fost făcută conform standardelor internaționale de practică în evaluare.

Comparabila ce a stat la baza stabilirii prețului este situată în aceeași unitate administrativ-teritorială cu terenul expropriat și anume localitatea Murfatlar, comparativ cu ceilalți doi experți care în mod greșit au luat în considerare prin comparație terenurile situate în localitățile Murfatlar, Ciocârlia, Galeșu și centura ocolitoare. Cuantumul despăgubirilor reținut de cei doi experți - A.I. și M.C. - nu respectă principiile de evaluare - conform standardului internațional de practică în evaluare, stabilind despăgubiri foarte mari raportat la prețul real al imobilului expropriat care a fost determinat în mod corect de expertul V. - la 1,04 euro/m.p. - față de cel precizat în raportul de evaluare la 1 euro/m.p.

- diferența fiind foarte mică (total valoare 8.950 RON - față de raportul de evaluare - 8.534 lei). Raportul de expertiză efectuat de expert V. a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale, fapt pentru care a fost validat și de către instanța de fond. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că diferența dintre suma acordată ca despăgubiri de către expropriator, de 8500 RON și cea stabilită de instanță de 9250 RON este foarte mică, motiv pentru care, soluția corectă ar fi fost aceea de respingere a acțiunii. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o încălcare expresă și reală a legii, anume soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului. De principiu, criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt legale, în condițiile în care sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1), iar nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Stabilirea acestui preț de piață presupune administrarea de către părțile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei.

Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. În speță, însă, recurenta nu critică nelegalitatea criteriilor folosite pentru stabilirea cuantumului despăgubirii, ci susține că diferența dintre cuantumul despăgubirii stabilit de instanță și cel oferit de expropriator este foarte mică, motiv pentru care acțiunea trebuia respinsă. Faptul că a rezultat această diferență mică, de 650 RON, nu echivalează cu încălcarea textelor legale menționate, întrucât numai nerespectarea criteriilor impuse de lege poate face obiectul unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Aprecierea judecătorului de fond, cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii stabilită în concordanță cu criteriile impuse de lege și reținute de către expertul V., constituie o problemă de temeinicie a hotărârii ce nu poate fi supusă controlului instanței de recurs. Reținând că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România împotriva Deciziei nr. 93C din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013. Procesat de GGC - DG