ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1718/2013

Prin cererea

înregistrată sub nr. 12329/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta

S.O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii-Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România, a formulat contestație împotriva Hotărârii de expropriere nr. 25 din

data de 12 iulie 2010 a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii-Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea parțială a acestei hotărâri în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor;

obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri ce urmează a fi stabilită de o

comisie de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, de 16

euro/m.p.

Reclamanta a susținut

că despăgubirile acordate sunt nejustificat de mici, în condițiile în care

pentru imobile expropriate în localitatea Cumpăna s-au acordat chiar și 16

euro/m.p., iar în satul Peștera 7 euro/m.p.

Soluționând pe fond

cauza, Tribunalul Constanța a pronunțat Sentința civilă nr. 1534 din 22 martie

2012, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.O., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România.

A fost anulată în

parte Hotărârea nr. 25 din data de 12 iulie 2010 a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România S.A., respectiv numai în ceea ce privește mențiunile cuprinse în

Articolul 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată

a acestora.

Au fost stabilite

despăgubirile cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului arabil

extravilan în suprafață de 1.978 m.p., situat în localitatea Murfatlar, județul

Constanța, parcela A 2341/7/3/2, cu număr cadastral 11205, la suma de 9.250

RON.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, a fost avut în vedere prețul cu care s-au vândut

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, unde sunt

situate, precum și daunele provocate proprietarului urmare a exproprierii.

Potrivit opiniei

expertului V., valoarea reală a terenului în litigiu supus exproprierii,

stabilită prin metoda comparației, se ridică la suma de 8.950 RON, la care se

adaugă daunele provocate reclamantei prin expropriere în sumă de 300 RON, total

9.250 RON, sumă la care a fost obligat pârâtul către reclamantă.

Instanța a înlăturat

opinia expertului desemnat de instanță, și anume M.C., care a calculat valoarea

terenului expropriat luând în calcul pe cel situat în localitatea Valu lui

Traian, deși imobilul este situat în localitatea Murfatlar.

În termen legal,

împotriva sentinței civile mai sus menționate, a declarat apel pârâta Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România București contestând

valoarea terenului, stabilită conform raportului de expertiză efectuat în

cauză. Referitor la opinia separată a precizat că în mod greșit a fost aleasă

comparabila D, întrucât particularitățile terenului din Valu lui Traian sunt

diferite de cele ale terenului expropriat. Concluzionând, a considerat că

soluția corectă în soluționarea prezentului litigiu era de validare a opiniei

separate a expertului V. de comparare a celor două lucrări și de respingere a

cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 93C din 10 septembrie 2012 Curtea de Apel Constanța a respins apelul ca

nefondat reținând următoarele.

În baza Hotărârii de

Stabilire a Despăgubirilor nr. 25 din 12 iulie 2010 emisă de Compania Națională

de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (C.N.A.D.R.) a fost

expropriat imobilul situat în localitatea Murfatlar, județul Constanța, parcela

A 2341/7/3/2, cu număr cadastral 11205, în suprafață de totală de 1.978 m.p.,

categorie de folosință arabil extravilan, parte din imobilul înregistrat în

C.F. nr. 12038.

S-au stabilit despăgubiri

în sumă de 8.500 RON în favoarea reclamantei S.O., despăgubiri care au fost

contestate la Tribunalul Constanța, care în urma soluționării i-a acordat suma

de 9.250 RON, din care 8.950 RON valoarea terenului expropriat și 300 RON

valoarea prejudiciului cauzat prin expropriere.

Instanța de fond, în

soluționarea prezentei cauze, în mod corect și-a însușit opinia expertului V.,

care nu a fost contestată de către părți, inclusiv de pârâta apelantă în calea

de atac promovată.

Pentru evaluarea

terenului a fost folosită metoda comparației directe care a luat în considerare

vânzările proprietăților similare sau substituirile și informațiile referitoare

la piață și a stabilit o estimare a valorii printr-un proces de comparație.

În general,

proprietatea evaluată este comparată cu vânzările unor proprietăți similare,

tranzacționate pe o piață deschisă.

Au fost luate în

considerare de către expert cotațiile și ofertele de vânzare, valoarea

terenului a fost făcută conform standardelor internaționale de practică în evaluare.

Comparabila ce a stat

la baza stabilirii prețului este situată în aceeași unitate

administrativ-teritorială cu terenul expropriat și anume localitatea Murfatlar,

comparativ cu ceilalți doi experți care în mod greșit au luat în considerare

prin comparație terenurile situate în localitățile Murfatlar, Ciocârlia, Galeșu

și centura ocolitoare.

Cuantumul

despăgubirilor reținut de cei doi experți - A.I. și M.C. - nu respectă

principiile de evaluare - conform standardului internațional de practică în evaluare,

stabilind despăgubiri foarte mari raportat la prețul real al imobilului

expropriat care a fost determinat în mod corect de expertul V. - la 1,04

euro/m.p. - față de cel precizat în raportul de evaluare la 1 euro/m.p. -

diferența fiind foarte mică (total valoare 8.950 RON - față de raportul de

evaluare - 8.534 lei).

Raportul de expertiză

efectuat de expert V. a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale, fapt

pentru care a fost validat și de către instanța de fond.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că diferența dintre suma acordată ca despăgubiri de către

expropriator, de 8500 RON și cea stabilită de instanță de 9250 RON este foarte

mică, motiv pentru care, soluția corectă ar fi fost aceea de respingere a

acțiunii.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Pentru a fi incident

acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs o

încălcare expresă și reală a legii, anume soluția pronunțată să fie în

contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu

putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de

judecătorii fondului.

De principiu,

criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt

legale, în condițiile în care sunt prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1),

iar nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art.

26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia".

Stabilirea acestui

preț de piață presupune administrarea de către părțile litigante a unor

probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către

judecătorul cauzei.

Totodată, legea

dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul

expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea

acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

În speță, însă,

recurenta nu critică nelegalitatea criteriilor folosite pentru stabilirea

cuantumului despăgubirii, ci susține că diferența dintre cuantumul despăgubirii

stabilit de instanță și cel oferit de expropriator este foarte mică, motiv

pentru care acțiunea trebuia respinsă.

Faptul că a rezultat

această diferență mică, de 650 RON, nu echivalează cu încălcarea textelor

legale menționate, întrucât numai nerespectarea criteriilor impuse de lege

poate face obiectul unei critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. Aprecierea judecătorului de fond, cu privire la valoarea efectivă a

despăgubirii stabilită în concordanță cu criteriile impuse de lege și reținute

de către expertul V., constituie o problemă de temeinicie a hotărârii ce nu

poate fi supusă controlului instanței de recurs.

Reținând că nu este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România împotriva Deciziei nr. 93C din 10 septembrie 2012

a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2013.

Procesat de GGC - DG