ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 225/2018

După deliberare, asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 06.12.2012 pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/118/2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (CNADNR), să se stabilească despăgubirile aferente terenului ce i-a fost expropriat, situat în Medgidia, parcela A1183/1/23a, categoria de folosință arabil extravilan, în suprafață de 11.832 mp, din totalul de 70.000 mp, aflat în proprietatea acestuia conform titlului de proprietate nr. x din 20.09.2005, emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța, și să se dispună acordarea daunelor corespunzătoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamantul figurează la poziția nr. 34 din lista anexă la H.G. nr. 200 din 02.03.2011, în calitate de expropriat pentru suprafața de 11.832 mp, categoria de folosință arabil extravilan, aflată în proprietatea acestuia; suma stabilită cu titlu de despăgubire este de 5.796 RON, același cuantum fiind specificat și în Decizia de expropriere nr. 604 din 19.05.2011.

S-a precizat că, deși termenul prevăzut de art. 18 din Legea nr. 255/2010 a expirat, iar lucrările de construire la tronsonul de autostradă care se efectuează pe terenul proprietatea reclamantului au început, până la momentul învestirii instanței acesta nu a primit nici hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor și nici dovada că aceste despăgubiri s-au consemnat la dispoziția sa; reclamantul nu a fost convocat și nu i s-a comunicat raportul de evaluare pentru a cunoaște modul în care a fost expertizat imobilul. A menționat că, pentru suprafața expropriată, de 11.832 mp, solicită despăgubiri în valoare de 23.670 euro.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 255/2010.

La termenul din 03.04.2013, Tribunalul Constanța a invocat excepția prematurității acțiunii, pe care a admis-o prin sentința nr. 2233 din 08.05.2013, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca prematură.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 78/C din 02.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva acestei din urmă hotărâri, prin Decizia nr. 1304 din 07.05.2014, a casat Decizia și sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța, reținând existența unui refuz nejustificat de emitere a hotărârii de despăgubire și faptul că, prin respingerea cererii reclamantului ca prematur formulată, i se încalcă acestuia dreptul de a se adresa instanței pentru apărarea dreptului său de proprietate, protejat de art. 44 din Constituție și art. 480 C. civ.

În fond, după casare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/118/2012*.

Prin sentința civilă nr. 676 din 30.03.2016, Tribunalul Constanța a admis acțiunea și a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la o despăgubire în cuantum de 13.607 RON pentru exproprierea terenului în suprafață de 11.832 mp, categoria de folosință arabil extravilan, situat în Medgidia, parcela x, a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin CNADNR, să plătească reclamantului despăgubirea în cuantum de 13.607 RON și 6.900 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că, prin notificarea nr. x din 30.03.2011, emisă de CNADNR, reclamantului i s-a adus la cunoștință intenția de expropriere a terenului pe care îl deținea, afectat de realizarea lucrării de utilitate publică "Autostrada București-Constanța, Tronsonul 6, Cernavodă-Constanța" și i s-a solicitat să se prezinte la sediul expropriatorului cu documentele care atestă dreptul de proprietate asupra terenului respectiv, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.

Prin Decizia nr. 604 din 19.05.2011 a CNADNR s-a stabilit procedura concretă de expropriere a terenului necesar realizării lucrării de utilitate publică "Autostrada București-Constanța, Tronsonul 6, Cernavodă-Constanța", acesta fiind evaluat estimativ prin raportul de evaluare întocmit de către S.C. B. S.R.L. Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 778 din 03.04.2014, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2014, pârâtul Statul Român, prin CNADNR, a fost obligat să emită în favoarea reclamantului hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor în condițiile art. 20 din Legea nr. 255/2010 pentru terenul expropriat în baza Deciziei nr. 604 din 19.11.2011, în suprafață de 11.832 mp, situat în extravilanul municipiului Medgidia, aflat în proprietatea titularului acțiunii conform titlului de proprietate nr. x din 20.09.2005, eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța, dar Decizia de stabilire a despăgubirilor nu a fost emisă până în prezent.

S-a mai reținut că, prin raportul de expertiză și suplimentul la acesta (conținând răspunsul la obiecțiuni), întocmit de comisia formată din experții C., D. și E., s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat, de 13.607 RON.

S-a făcut aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și s-a arătat că, prin Legea nr. 198/2004, s-a statuat că transferul dreptului de proprietate operează fie la momentul plății despăgubirilor stabilite pe cale administrativă, fie la momentul consemnării despăgubirii menționate, respectiv cel al pronunțării hotărârii judecătorești prin care se stabilește întinderea despăgubirii.

Prin raportare la statuarea legii privind momentul la care operează transferul dreptului de proprietate, s-a apreciat că despăgubirile se stabilesc în funcție de valoarea imobilului la data exproprierii, măsura fiind legată de momentul transferului dreptului de proprietate. S-a făcut trimitere, astfel, la Decizia nr. 12 din 15.01.2015 a Curții Constituționale.

Constatând că întinderea dreptului reclamantului asupra terenului expropriat nu a făcut obiect de contestație și că prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost stabilită valoarea de piață a terenului expropriat prin raportare la standardele de evaluare internațională și prin metoda comparației directe, ajungându-se la o valoare de 13.607 RON pentru întreaga suprafață de 11.832 mp, corespunzătoare unei valori de 1,15 RON/mp, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata despăgubirii menționate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța.

La solicitarea instanței de apel, Primăria Medgidia a comunicat adresa nr. x din 14.06.2016, referitoare la prețurile menționate în contractele de vânzare cumpărare înregistrate în anul 2011 pentru terenurile extravilane din localitatea Valea Dacilor - Medgidia, iar BNP F. și G. au înaintat copii ale unor contracte de vânzare cumpărare care au ca obiect terenuri agricole situate în extravilanul localității Medgidia, autentificate în perioada anului 2011.

Prin raportul de expertiză depus la 25.10.2016, însușit de experții D. și C., s-a stabilit o valoare a terenului expropriat - determinată prin metoda comparației directe, avându-se în vedere contracte de vânzare cumpărare comunicate de G., de 13.051 RON.

Prin lucrarea întocmită de expert E., în opinie separată, valoarea aceluiași teren a fost stabilită, prin raportare la 2 tranzacții indicate în adresa nr. x din 14.06.2016 a Primăriei Medgidia și una dintre cele comunicate de G., la suma de 15.380 RON.

Experții D. și C. au subliniat, în răspunsul la obiecțiunile formulate, cu referire la comparabilele reținute în procesul de evaluare și la corecțiile aplicate, că au folosit cele mai apropiate comparabile de terenul în litigiu, acest argument justificând și raportarea la o comparabilă situată într-o altă unitate administrativ-teritorială decât cea a imobilului în cauză.

Experta E. a răspuns că valorile din cadrul grilei de comparație reprezintă valori tranzacționate, criteriul de alegere fiind credibilitatea prețurilor în funcție de ofertele din perioada respectivă.

Prin Decizia nr. 48/C din 24 martie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins apelurile declarate de reclamantul A. și pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA), prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, ca neîntemeiate.

Curtea a reținut, cât privește apelul formulat de reclamant, că valoarea de piață a terenului expropriat trebuie stabilită în raport de circumstanțele pieței imobiliare și de elementele care impun conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate, respectiv afectațiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilitățile și sarcinile care îl grevează, etc., toate apreciate doar în funcție de momentul transferului dreptului de proprietate, care, potrivit Legii nr. 255/2010, în temeiul căreia a fost efectuată exproprierea în cauză, este cel al emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, iar nu cu unul anterior sau ulterior, favorabil vânzării ori cumpărării conform evoluției prețului pe piața liberă, față de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic ori de prezumtivele beneficii viitoare aduse prin exploatare.

În speță, evaluarea imobilului expropriat se raportează la momentul anului 2011, când, prin raportul de evaluare a terenurilor afectate de construcția autostrăzii București-Constanța pe tronsonul Medgidia-Constanța, s-a stabilit o valoare de piață de 0,426 RON/mp pentru terenurile arabile din extravilanul localității Medgidia, în funcție de care s-a determinat și cuantumul despăgubirii datorată de expropriator pentru terenul în litigiu, de 5.796 RON, consemnată la poziția 34 în "Tabelul cu imobilele proprietate privată supuse exproprierii în condițiile Legii nr. 255/2010, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Autostrada București-Constanța, Tronsonul 6, Cernavodă-Constanța.’’

Expertiza întocmită la instanța de fond de comisia formată din experții D., C. și E. a infirmat constatările lucrării tehnice anterior menționate și a propus, în opinia majoritară a primilor doi experți, expusă în răspunsul la obiecțiunile aduse raportului inițial de expertiză de către pârât, o valoare de piață pentru imobilul expropriat de 1,15 RON/mp, determinată prin raportare la tranzacții perfectate în perioada anului 2011, indicate în adresa nr. x din 30.07.2013 a Primăriei Medgidia.

Instanța de fond și-a însușit valoarea stabilită prin această expertiză, reținând că experții au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat, determinată prin metoda comparației directe, și a înlăturat, în mod corelativ, valoarea stabilită de experta E., de 2,10 RON/mp. A apreciat că pretenția de majorare a cuantumului acestei despăgubiri până la nivelul sumei de 24.850 RON, calculată de expertul E., pretenție formulată prin apelul reclamantului, este nejustificată în raport de metoda de evaluare și de caracteristicile comparabilelor folosite în răspunsul la obiecțiuni întocmit în primă instanță, fiind infirmată chiar de evaluarea realizată în apel de același expert, prin care s-a stabilit o valoare a despăgubirii de 15.380 RON.

De altfel, cercetarea suplimentului la raportul de expertiză pe baza căruia s-a stabilit despăgubirea în primă instanță conduce la concluzia că opțiunea experților are o justificare rezonabilă în elementele de similitudine ale comparabilei în raport de care s-a realizat calculul, în sensul că aceasta are o amplasare similară celui expropriat, are aceeași categorie de folosință, clasă de calitate și aceeași utilizare, deci că valoarea de 13.607 RON poate fi în mod întemeiat apreciată ca reprezentând prețul real al terenului expropriat din proprietatea reclamantului, cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Contrar susținerilor apelantului reclamant, justețea despăgubirii acordată prin hotărârea instanței de fond a fost confirmată și de evaluarea realizată prin raportul de expertiză întocmit în apel, în funcție de o comparabilă cu caracteristici similare celui expropriat, atât în privința suprafeței, cât și a amplasamentului sau clasei de calitate, ceea ce impune constatarea că valoarea recunoscută de tribunal a fost stabilită pe baza unor elemente care pot fundamenta calculul despăgubirii datorate în cazul exproprierii potrivit criteriului stabilit de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și aspectelor statuate de instanța de contencios constituțional.

Spre deosebire de aceasta, valoarea determinată prin răspunsul la obiecțiuni al expertului E., care a valorificat o comparabilă cu un preț de tranzacționare superior celui avut drept comparabila însușită de același expert prin expertiza inițială, de 1,15 RON/mp, sau prin lucrarea întocmită în apel, de 1,30 RON/mp, fără a fi indicat niciun argument care să justifice efectuarea calculului la o valoare superioară chiar și celei mai mari valori de tranzacționare a comparabilelor alese, nu poate fi primită.

Având în vedere aceste considerente, instanța de apel a constatat că pretenția de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator este justificată numai în limita valorii de 13.607 RON, stabilită prin răspunsul la obiecțiuni formulat de experții D. și C. în primul ciclu procesual, care dă eficiență și răspunde criteriilor stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, valoare corect determinată.

Cu privire la apelul pârâtului, curtea a apreciat că respectarea exigenței constituționale a justei despăgubiri impune, din perspectiva dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ca despăgubirile aferente terenurilor expropriate să fie calculate pe baza categoriei de folosință și a amplasamentului acestora în intravilan sau extravilan la momentul exproprierii, pentru asigurarea reparării prejudiciului suferit prin expropriere în raport de criteriul legal al prețului obișnuit de vânzare al terenurilor de natura celui expropriat.

În speță, tribunalul și-a însușit valoarea despăgubirii stabilită prin răspunsul la obiecțiunile aduse raportului inițial de expertiză și a apreciat că aceasta a fost stabilită prin raportare la standardele internaționale de evaluare și respectă principiul justei despăgubiri pentru expropriere, iar examinarea probatoriilor cauzei din perspectiva argumentelor arătate demonstrează că susținerile apelantului pârât referitoare la modalitatea de evaluare a terenului expropriat și la înlăturarea nejustificată a obiecțiunilor aduse suplimentului de expertiză întocmit la instanța de fond nu sunt întemeiate.

Astfel, obiecțiunile formulate de pârât împotriva raportului de expertiză depus la 17.09.2015 au fost încuviințate ca atare de instanța de fond la termenul din 18.11.2015; răspunsul depus de experții D. și C. la 24.02.2016 a fost contestat de pârât prin " obiecțiunile la suplimentul la raportul de expertiză judiciară " depuse la 17.03.2016, prin care s-a invocat: selectarea unor comparabile care nu sunt apropiate ca amplasament de imobilul expropriat, neexplicarea corecțiilor procentuale aplicabile și aplicarea unei corecții totale brute cu valoare pozitivă, deși corecțiile aplicate au avut doar valori negative.

Având în vedere identitatea criticilor aduse atât raportului inițial de expertiză, cât și suplimentului acestuia, prin încheierea din 23.06.2016 instanța de fond a respins obiecțiunile pârâtului, reținând că ele au fost deja avute în vedere de experți la întocmirea suplimentului la expertiză.

Prin urmare, contrar susținerilor acestui apelant, tribunalul s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate și a argumentat respingerea acestora, iar cercetarea modalității în care obiecțiunile inițiale au fost soluționate prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit la fond justifică măsura dispusă prin încheierea din 23.06.2016, pentru că, în mod evident, criticile expropriatorului primiseră deja răspuns în cuprinsul suplimentului la expertiză, prin care evaluarea s-a realizat în raport de alte comparabile decât cele avute în vedere în raportul inițial - localizate în extravilanul orașului Medgidia, ca și terenul expropriat, și cu aceeași poziție față de calea de acces ca și acesta din urmă - și prin care s-a aplicat o singură corecție în raport de suprafețe și distanța dintre terenul evaluat și comparabilele avute în vedere, cu consecința valorificării comparabilei cu corecția brută cea mai mică.

În ceea ce privește criteriile de evaluare, instanța de apel a constatat că despăgubirea însușită de instanța de fond a fost stabilită prin valorificarea unor informații obținute din tranzacții perfectate efectiv pentru terenuri similare, înregistrate la Primăria Medgidia în anul 2011 și comunicate expropriatorului prin adresa nr. x din 30.07.2013, prin aplicarea unei metode de determinare a prețului de tranzacționare prevăzut de standardele internaționale de evaluare, pornind de la aplicarea unor corecții pentru toate comparabilele, în funcție de întinderea suprafeței și poziționare față de terenul expropriat, la stabilirea valorii fiind avută în vedere comparabila pentru care s-a efectuat cea mai redusă corecție totală brută.

Ca atare, curtea a reținut că despăgubirea stabilită prin răspunsul experților la obiecțiunile încuviințate de instanța de fond a fost în mod corect apreciată ca fiind prețul real al terenului expropriat din proprietatea reclamantului, cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, întrucât a fost determinată pe baza unor elemente care pot fundamenta calculul despăgubirii datorate în cazul exproprierii potrivit criteriului indicat în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, iar nu prin raportare la imobile cu alte caracteristici decât cel expropriat, cum în mod nefondat se susține în apelul pârâtului.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părți.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța de judecată în mod greșit a dat curs, în stabilirea cuantumului despăgubirilor care i se cuvin, concluziilor expuse de către expert în suplimentul la raportul de expertiză depus la data de 24.02.2016, prin care, fără nicio justificare, s-a ajuns la o valoare mai mică față de prima determinare (care fusese de 17.038 RON), fără a fi modificată metoda folosită pentru evaluarea terenului (comparația directă), având drept reper aceleași comparabile menționate în adresa nr. x din 30.07.2013, emisă de Primăria Medgidia - Serviciul de Impozite și Taxe locale.

În cadrul raportului de expertiză din data de 23.09.2015 au fost alese valori cât mai credibile în vederea comparării și aprecierii juste a valorii terenului expropriat, însă, în ceea ce privește suplimentul la raportul de expertiză, au fost avute în vedere valori și suprafețe care, la un calcul corect, așa cum a fost determinat și de expert E. prin răspunsul acesteia la obiecțiunile formulate în cauză de către pârât, din data de 23.03.2016, după alegerea unei comparabile cu cea mai mică corecție și cel mai mic număr de corecții, respectiv comparabila 3, ar rezulta un preț de referință pentru terenul evaluat de 2,10 RON/mp și o valoare totală de 24.850 RON, pentru întreaga suprafață de 11.832 mp.

Or, instanța de apel, prin Decizia dată, a menținut hotărârea instanței de fond, considerând că aceasta este legală și temeinică, fără a ține cont practic de obiecțiunile formulate de către expert E. nici în fața instanței de fond și nici în apel.

Recurentul-pârât a susținut că instanța de apel a validat practic, încă o dată, concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, menținând astfel ca temeinică și legală sentința fondului.

În speță, pârâtul a adus critici vizând modalitatea de întocmire a raportului de expertiză efectuat în fața instanței de fond și a suplimentului la acesta, iar, dacă se face o analiză comparativă a celor două seturi de obiecțiuni, se poate constata că instanța de fond ar fi trebuit să le admită pe cele formulate cu privire la suplimentul la raportul de expertiză, deoarece, dacă ar fi răspuns punctual acestor critici, atunci experții ar fi trebuit să precizeze în supliment: motivul pentru care au selectat doar comparabilele cu prețul cei mai mare de tranzacționare (2 RON/mp) din adresa nr. x din 30.07.2013; de ce au aplicat corecții pentru "condițiile pieții" de "-10%, -10%, -10%", având în vedere faptul că toate imobilele care reprezintă comparabile au fost preluate din contracte de vânzare cumpărare; unde sunt reglementate și care sunt criteriile în funcție de care au fost stabilite corecțiile în acest procent (10%); de ce au aplicat corecții pentru "raportul: teren comparabile/teren evaluat" de "-20%, -30%, -25%"; ce reprezintă acest criteriu și de ce au fost aplicate corecții procentuale diferite; de ce corecțiile brute sunt pozitive (30%, 40% și 35%), în condițiile în care experții au aplicat numai corecții procentuale negative (-10%, -20%, etc.), care au condus la scăderea prețurilor de tranzacționare pentru comparabilele utilizate și nu la o creștere a acestora.

Or, prin suplimentul la raportul de expertiză nu s-a răspuns obiecțiunilor astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 18.11.2015, ci experții au selectat alte comparabile, au întocmit o nouă grilă de comparație, dar au păstrat aceleași criteriile de evaluare folosite inițial, modificând doar corecțiile procentuale aplicate, experții efectuând, în fapt, o nouă expertiză, la care, recurentul-pârât a formulat, din nou, obiecțiuni.

Ulterior, prin încheierea de ședință din 23.03.2016, instanța a respins, ca nefondate, aceste obiecțiuni, considerând că prin "răspunsul la obiecțiuni cei trei experți desemnați în cauză au răspuns la aceste critici", deși, cum se poate observa, nu s-a formulat un răspuns la obiecțiuni de către comisia de experți, ci s-a depus un supliment la raportul de expertiză, care nu a fost însușit prin semnătura și de expertul desemnat de reclamant.

Recurentul-pârât a învederat că nu trebuie omis faptul că valorile de 1,15 RON/mp, precum și cea de 13.607 RON, stabilită cu titlu de despăgubire pentru întreg imobilul expropriat, nu au fost calculate corect, experții făcând o greșeală elementară de calcul.

Astfel, în Tabelul nr. 2 - Prelucrarea datelor - grila de piață, pag. 7 din supliment, la rubrica "Preț corectat" este menționată suma de 39.803,40 RON pentru comparabila 2, sumă care trebuia împărțită la suprafața comparabilei 2 pentru a rezulta prețul/mp (39.803.40 RON: 45.000 mp = 0,8 RON/mp și nu 1,15 RON/mp).

Întrucât experții au ales drept substituent comparabila 2, pentru care s-a aplicat cea mai mică corecție brută, atunci valoarea terenului expropriat trebuia să fie de 0,88 RON/mp, iar valoarea totală a terenului expropriat trebuia sa fie de 10.412,16 RON (11.832 mp x 0,88 RON/mp = 10.412,16 RON) și nu de 13.607 RON.

În acest context, recurentul-pârât a solicitat a se constata că în mod greșit expropriatorul a fost obligat prin sentința fondului, menținută prin decizie pronunțată în apel, la plata sumei de 13.607 RON, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat; eventual, ar fi putut fi obligat la cel mult 10.412,16 RON.

A precizat că, în apel, a fost întocmit un raport de expertiză de către experții D. și C., prin care s-a stabilit o valoare a terenului expropriat de 13.051 RON, folosindu-se în cadrul evaluării exclusiv contractele de vânzare cumpărare comunicate de G., fără a se ține cont de informațiile furnizate de Primăria Medgidia prin adresa nr. x din 14.06.2016 și de contractele de vânzare cumpărare comunicate de BNP F. Experții au utilizat în cadrul evaluării inclusiv o comparabilă din altă unitate administrativ-teritorială decât cea a imobilului în cauză, aspect reținut inclusiv în considerentele hotărârii pronunțate.

Pe de altă parte, expertul E. a înțeles să formuleze o opinie separată, aceasta folosind pentru tranzacțiile utilizate drept comparabile exclusiv criteriul "credibilitatea prețurilor în funcție de ofertele din perioada respectivă", și nu caracteristicile similare cu cele ale imobilului expropriat.

Față de cele două expertize efectuate în apel, s-au formulat obiecțiuni de către pârât. Deși instanța de apel a încuviințat, în parte, aceste obiecțiuni, prin suplimentul la raportul de expertiză însușit prin semnătură doar de expert D. nu s-au adus niciun fel de lămuriri și nu s-a răspuns punctual la criticile formulate.

Recurentul-pârât a sesizat instanței de apel toate aceste aspecte legate de modalitatea de întocmire expertizelor, respectiv de modalitatea de determinare a valorii de circulație a imobilului expropriat și a solicitat repetat refacerea raportului de expertiză cu respectarea dispozițiilor legale în materie de expropriere, însă curtea nu a luat în considerare această cerere, validând concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond.

Or, jurisprudența constantă a I.C.C.J. în materie a relevat că nu pot fi validate de către instanță concluziile unui raport de expertiză în care, contrar prevederilor legale aplicabile, experții folosesc la stabilirea despăgubirii alte criterii decât cele prevăzute de lege, fundamentându-și concluziile și raportându-se la date și elemente care sunt în dezacord cu cerințele impuse de lege.

În cauză, instanța de apel trebuia să încuviințeze solicitarea pârâtului de refacere a raportului de expertiză și, eventual, proba să fi fost refăcută de o altă comisie de experți, întrucât cei în cauză nu au răspuns niciodată punctual la obiecțiunile formulate, ci au procedat doar la refacerea expertizei utilizând alte comparabile. Deși au refăcut expertiza, tipurile de criterii pe care le-au aplicat au fost mereu aceleași, fără a fi justificate în vreun fel, aspecte care au influențat în mod hotărâtor concluzia la care s-a ajuns cât privește valoarea de circulație a imobilului expropriat.

Recurentul-pârât a mai arătat că nu este suficient ca experții să utilizeze metoda comparației directe, tranzacții contemporane momentului exproprierii și să se creeze o aparentă respectare a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015 și ale Deciziei I.C.C.J. nr. 5881/2011, precum și dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994 pentru ca instanța să valideze concluziile unei expertize, din moment ce nu au selectat comparabilele în funcție de caracteristicile similare cu cele ale imobilului expropriat și nu au aplicat în mod corect corecțiile procentuale.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând recursul recurentului-reclamant sub aspectul termenului înăuntrul căruia a fost formulat, analiză care este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin hotărârea recurată, care poartă mențiunea "definitivă", Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca neîntemeiate, apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, împotriva sentinței civile nr. 676 din 30.03.2016, pronunțată de Tribunalul Constanța.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2012*, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis cererea formulată de către apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța și a dispus completarea omisiunii din dispozitivul Deciziei nr. 48/C din 24 martie 2017 a Curții de Apel Constanța, în sensul că se va menționa calea de atac "cu recurs în 15 zile de la comunicare".

Prevederile art. 301 C. proc. civ. stipulează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) din același act normativ, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârșit acestea.

Potrivit art. 101 alin. (5) C. proc. civ., termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

În cauză, Decizia nr. 48/C din 24 martie 2017, obiect al recursului, a fost comunicată reclamantului la data de 25 august 2017 (astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile, aflată la fila 151 dosar apel), iar calea de atac a fost declarată de acesta la 25 octombrie 2017, conform ștampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de recurs .

Or, față de dispozițiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 25 august 2017, împlinindu-se la 11 septembrie 2017.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către pârât la data de 25 octombrie 2017 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect ce conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanța ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Cu privire la faptul că în cuprinsul dispozitivului Deciziei atacate instanța de apel a menționat, inițial, că aceasta este definitivă, Înalta Curte apreciază că acest aspect nu împiedica exercitarea recursului de către reclamant, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., în măsura în care calea de atac era indicată de lege.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza prevederilor sus menționate, va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 48/C din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/118/2012*, ca tardiv declarat.

Examinând, în continuare, Decizia recurată prin raportare la criticile formulate de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că litigiul de față a fost înregistrat la data de 6 decembrie 2012 pe rolul Tribunalului Constanța, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile din Legea nr. 255/2010.

În cauză, criticile invocate de către recurentul-pârât se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care s-a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În speță, recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a validat în mod eronat concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond cu motivarea că obiecțiunile la raport au fost respinse argumentat și că au fost respectate criteriile de evaluare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și de Decizia Curții Constituționale nr. 380/2015.

Conform de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 380/2015, a constatat că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituționale.

În aceste condiții, instanța de contencios constituțional a apreciat că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât și prin jurisprudența Curții Constituționale.

În situația de față, la fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică imobiliară, în vederea stabilirii valorii despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilul expropriat.

Prin raportul de expertiză întocmit la data de 7.09.2015, însușit de experții D., E. și C., s-a concluzionat că valoarea despăgubirilor cuvenite urmare exproprierii este de 17.038 RON, sumă calculată prin metoda comparației directe, în raport de comparabile selectate din adresa nr. x din 30.07.2013, emisă de Primăria Medgidia - terenuri cu suprafață apropiată de a terenului expropriat, a căror tranzacționare s-a făcut în anul în care a avut loc exproprierea (terenuri extravilane aflate în parcelele x). S-a ales, ca substitut pentru terenul expropriat, comparabila 1, pentru care s-a constatat corecția brută cea mai mică, de 1,44 RON/mp.

Prin obiecțiunile formulate, pârâtul a arătat că singurul criteriu folosit la selectarea comparabilelor a fost prețul cel mai mare de tranzacționare, iar nu caracteristicile asemănătoare cu cele ale imobilului expropriat. S-a invocat și faptul că s-au aplicat o serie de corecții procentuale, fără a se motiva reținerea acestor valori.

Prin încheierea de ședință din 18.11.2015, instanța de fond a încuviințat obiecțiunile la raport, sens în care, ulterior, la data de 24.02.2016, s-a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, lucrare însușită doar de experții D. și C.

Potrivit suplimentului întocmit, experții în cauză au determinat o valoare a despăgubirilor aferente terenului expropriat de 13.607 RON, luând în calcul comparabile selectate din aceeași adresă a Primăriei Medgidia, respectiv terenuri extravilane din parcelele x. A fost aleasă, ca substitut pentru terenul subiect, comparabila 2, pentru care s-a constatat corecția brută cea mai mică, de 1,15 RON/mp.

La dosar s-a depus și răspunsul la obiecțiuni de către expert E.

Pârâtul a formulat obiecțiuni la suplimentul la raportul de expertiză, învederând că, verificând cuprinsul adresei nr. x/2013, emisă de Primăria Medgidia (cu referire la tranzacțiile cu terenuri arabile situate în extravilanul Unității Administrativ Teritoriale Medgidia), comparativ cu Grila de piață atașată răspunsului la obiecțiuni, rezultă că terenurile solicitate drept comparație nu sunt apropiate ca amplasament de imobilul expropriat, ci la distanțe considerabile - parcelele x. De asemenea, a arătat că experții nu au explicat aplicarea corecțiilor procentuale indicate în expertiză.

Prin încheierea de ședință din 23.03.2016, Tribunalul Constanța a respins obiecțiunile formulate la suplimentul la raportul de expertiză, considerând că s-a răspuns acestor critici prin răspunsul la obiecțiuni.

În acest context, pârâtul a susținut, în apel, că experții nu au răspuns punctual obiecțiunilor față de raportul de expertiză întocmit inițial, ci au refăcut expertiza, utilizând alte comparabile, dar păstrând, în continuare, criteriile de evaluare folosite inițial, modificând doar corecțiile procentuale aplicate.

În apel a fost întocmit un raport de expertiză de către experții D. și C., prin care s-a stabilit o valoare a terenului expropriat de 13.051 RON prin raportare la comparabilele selectate din contracte de vânzare cumpărare indicate de G. (teren extravilan parcelele x).

Expertul tehnic E. a determinat o valoare a despăgubirilor solicitate de reclamant de 15.380 RON, având în vedere terenurile aflate în parcelele x.

Potrivit răspunsului la obiecțiuni comunicat de experții D. și C., terenul pentru care s-a stabilit valoarea de expropriere (parcela x) se află în extravilanul municipiului Medgidia, iar comparabilele folosite au fost cele mai apropiate de terenul în litigiu; corecțiile s-au făcut la terenurile tranzacționate față de terenul aflat în litigiu; comparabila situată într-o altă unitate administrativ-teritorială a fost cât mai apropiată de caracteristicile terenului expropriat.

Prin concluziile sale, expertul E. a menționat că toate comparabilele alese în cadrul raportului fac parte din Unitatea Administrativ Teritorială Medgidia.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, prin încheierea din 24.03.2017, cererea de refacere a raportului de expertiză, urmând a fi avute în vedere, la aprecierea asupra temeiniciei probei administrate, argumentele invocate de pârât.

Reținând cele expuse anterior, Înalta Curte constată că prin hotărârea de primă instanță s-a stabilit dreptul reclamantului de a fi despăgubit cu contravaloarea terenului expropriat, în suprafață de 11.382 mp, categoria de folosință arabil extravilan, situat în Medgidia, parcela x, despăgubire în sumă de 13.607 RON.

În concret, astfel cum a menționat și instanța de apel, instanța de fond și-a însușit valoarea stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către cei trei experți desemnați în cauză, în considerarea faptului că aceștia au avut în vedere valoarea reală a imobilului expropriat, respectiv valoarea de piață a terenului expropriat prin raportare la standardele de evaluare internațională, determinată prin metoda comparației directe, așadar în acord cu conținutul normativ al art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Instanța de apel a concluzionat că "cercetarea suplimentului la raportul de expertiză pe baza căreia s-a stabilit despăgubirea în primă instanță conduce la concluzia că opțiunea experților are o justificare rezonabilă în elementele de similitudine ale comparabilei în raport de care s-a realizat calculul, în sensul că aceasta are o amplasare similară celui expropriat, are aceeași categorie de folosință, clasă de calitate și aceeași utilizare", așa încât valoarea de 13.607 RON reprezintă prețul real al terenului expropriat din proprietatea reclamantului, cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Opțiunea instanței de apel de a valida suplimentul la expertiza întocmită la fond, iar nu raportul de expertiză depus la data de 17.09.2015, a fost generată de împrejurarea că, în mod evident, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 23.06.2016 (când tribunalul s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate la suplimentul la raportul de expertiză inițial întocmit), criticile expropriatorului au primit deja răspuns în cuprinsul suplimentului la expertiză, prin care evaluarea s-a realizat în raport și de alte comparabile decât cele avute în vedere pentru prima oară de experți - localizate în extravilanul municipiului Medgidia, cu aceeași poziție față de calea de acces ca și terenul expropriat și pentru care s-a aplicat o singură corecție în funcție de suprafețe și de distanța dintre terenul evaluat și comparabilele reținute, cu consecința valorificării comparabilei cu corecția brută cea mai mică.

De altfel, se observă că, în raportul de expertiză inițial, valoarea aleasă ca substitut pentru suprafața evaluată a fost de 1,44 RON/mp, pe când cea utilizată în răspunsul la obiecțiuni - suplimentul la raportul de expertiză, de 1,15 RON/mp.

În acest context, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de apel a dat preferință unor elemente probatorii (cu referire aici la suplimentul la raportul de expertiză de la fond) după criteriul caracterului lor legal, care respectă cerințele impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Aceasta, întrucât, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Or, instanța de judecată are obligația să compare rezultatul expertizei cu oferta expropriatorului și cu cererile de despăgubire formulate de titularul dreptului de proprietate, fiind suverană în stabilirea valorii despăgubirilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel a explicitat motivul pentru care a ales varianta de calcul propusă prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în fond, în condițiile în care, anterior, prin încheierea din 23.03.2016, a respins motivat obiecțiunile la acest supliment, reținând că ele deja au fost avute în vedere la întocmirea suplimentului la raportul de expertiză.

În Decizia atacată se regăsesc, astfel, motivele pentru care instanța de apel și-a însușit valoarea de 13.607 RON, ceea ce echivalează cu argumentarea hotărârii cât privește stabilirea valorii imobilului supus exproprierii în acord cu dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, caz în care nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte reține, pe de altă parte, că alegerea instanței de apel cât privește omologarea suplimentului la raportul de expertiză întocmit inițial nu poate fi cenzurată în recurs decât în raport de normele de drept amintite, iar nu în funcție de argumentele invocate de către recurentul-pârât referitoare la întocmirea expertizei în cauză, respectiv la modalitatea în care s-a răspuns la obiecțiuni, chestiuni care au fost analizate de instanța de apel în aplicarea dispozițiilor art. 212 C. proc. civ. și care făceau obiectul judecății în apel.

În speță, acest argument evocat în susținerea recursului recurentului-pârât ar fi putut prezenta interes doar în condițiile în care s-ar fi invocat încălcarea prevederilor art. 212 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel ar fi respins nemotivat cererea de refacere a probei cu expertiză tehnico-judiciară; or, prin încheiere din 24.03.2017, curtea de apel a arătat considerentele pentru care nu a făcut aplicarea art. 212 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că aprecierea și administrarea probatoriului sunt atribute ale instanței de judecată care se circumscriu principiului aflării adevărului și al rolului activ al acesteia, iar, prin exercitarea prerogativelor conferite de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., instanța de judecată în apel a stăruit, prin toate mijloacele legale, să stabilească, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății, ca și situația juridică a terenului expropriat, pentru ca, prin raportare la aceasta, să poată stabili în mod real valoarea de circulație a terenului care a făcut obiectul exproprierii.

De altfel, așa cum s-a reținut anterior, prin art. 27 din Legea nr. 33/1994 legiuitorul a conferit instanței de judecată dreptul de a hotărî cu privire la cuantumul despăgubirilor, caz în care modalitatea de interpretare a concluziilor expertizei efectuate în apel era apanajul instanței de judecată în aplicarea normei invocate, astfel că orice critică formulată sub acest aspect excede atribuțiilor instanței de control judiciar în recurs, unde analiza se limitează la cercetarea legalității soluției în condițiile expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 48/C din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 septembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/118/2012*, ca tardiv declarat.

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.